paradoxal

Există două categorii distincte de indivizi, cei care se mulţumesc să existe şi cei care încearcă să-şi motiveze existenţa. Din nefericire numărul celor din urmă s-a redus drastic în ultima vreme. Este posibil chiar să dispară. Se impune o întrebare decentă: unde va putea ajunge umanitatea paradoxal inversată?!

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român, astăzi, face ca gândirea şi inima să se rotească pe loc şi, din această rotire în gol, paradoxal, o dată cu trecutul, dispare şi viitorul. El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului, şi aceea distorsionată, înseamnă moartea lentă, dar sigură, a identităţii.

Dan Puric în Cine suntem (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematica, în limbajul căreia e scrisă Cartea Naturii, conform unui aforism al lui Galilei, stabileşte o măsură valabilă şi în literatură: condiţia necesară şi suficientă. Orice vorbe de prisos dezechilibrează un edificiu literar. Paradoxal, tot ce e în exces sporeşte sărăcia. Potopul de cuvinte mi se pare mai înspăimântător chiar decât Potopul biblic. Profunzimea şi concizia merg mână în mână.

Valeriu Butulescu în Aforismul în Italia. Antologia Premiului "Torino in Sintesi", Aur esenţial (septembrie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a dus vestea că era băutor. Paradoxal pentru cei care şi-au format imaginea asta cu petrecerile lui Eminescu, poetul nu era un băutor înrăit. Bea puţin. Dar îi plăcea, în schimb, să piardă nopţile şi să fumeze. Fuma enorm. De fapt, atunci când vorbea, fuma ţigară după ţigară şi bea cafele.

citat din Gheorghe Median
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este paradoxal, dar totuşi adevărat, să spunem că, cu cât ştim mai mult, cu atât mai ignoranţi devenim în sensul absolut, pentru că doar prin cunoaştere noi devenim conştienţi de limitările noastre. În mod precis unul dintre rezultatele cele mai plăcute ale evoluţiei intelectuale este o continuă deschidere de perspective noi şi mai mari.

citat clasic din Nikola Tesla
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoism

Cu-nconjur de-atât mult
suntem atât de singuri
când verb "te văd", "te-ascult",
e-o aiurea; a febrei... friguri!

Nu e nimic ofertă
din pur benevolat;
doar pânda stând inertă
de-un ţel mult aşteptat!...

... Şi-nvăluitu-n fum
că "timpu-ţi dăruieşti"
-ce-ţi trece orişicum-
crezând că răsplăteşti!...

E doar justificare
de lipsă d-altruism
etern; care pe care,
simbol de egoism!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alelei

Întâi pe alei
Veneau celebrităţi
În devenire
Apoi au fost puşi atei
În stare permanentă
Pe aleile ateilor
Creşteau cândva
Din abundenţă tei
De la o vreme s-au veştejit
Şi au dispărut total
Nimeni nu mai sădeşte
Acolo tei
Pe aceeaşi alei
Numai melancolia
Persistă şi dăinuie
Acolo apar uneori
Fantome sinistre
Cu straie sumbre
Aleatoriu mai suflă
Pe acolo vânturi anonime

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (12 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-şi permită România să dea, în plin avânt civilizator, un Aristofan în loc de Eschil, un Molière în loc de Racine, unul care să caricaturizeze tot ce s-ar fi cuvenit consacrat, apoi aşa ceva nu e dovadă de slăbiciune, ci, dimpotrivă, de mare forţă şi siguranţă de sine. Ca şi faptul că Cioran a scos în plin avânt al epocii lui Carol al II-lea "Schimbarea la faţă a României", exasperat că România n-a făcut absolut nimic în istorie. Sunt acte pe deplin (chit că paradoxal!) patriotice. Nu e nicidecum vorba de ruşinea de-a fi român, ci de exasperarea că România nu atinge visul (tău) suprem de mărire.

citat din Dan C. Mihăilescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ar părea de paradoxal, unui bătrân cu o formaţie tehnică nu-i este deloc mai simplu şi mai uşor să se iluzioneze cu moartea... S-a dus în infinit... S-a dus dincolo de infinit... Într-acolo?... Păi dacă într-acolo se ducea o întreagă generaţie. Generaţia noastră... Cum să nu te implici şi să nu te strecori în vieţile altora când a ta se încheie! Cât e de plăcut să arunci o privire în viaţa altuia... a oricui, o viaţă împlinită atât de bine şi de uşor (pe ecran). Să ciocăneşti ca la o uşă... Să ciocăneşti la o soartă străină ştiind dinainte că, pentru un timp, o să-ţi dea drumul negreşit înăuntru.

Vladimir Makanin în Spaima (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod paradoxal, aşa cum nu crede lumea, bolile psihice cu cât sunt mai grave, cu atât nu arată o suferinţă clară, expresivă. De pildă, bolile cele mai uşoare în ierarhia lor, cum ar fi nevrozele, dau cele mai expresive suferinţe. În timp ce bolnavii mai profunzi, psihotici, cum zice românul "nebunii" sau "schizofrenicii", deşi deranjează enorm pe ceilalţi, ei nu-şi dau seama de asta şi par mai indiferenţi şi nepăsători la lucrul acesta. Deci mai mult e afectată familia decât el. Asta ca să avem nişte grade de suferinţă chiar în bolile psihice.

Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (6 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!