Alelei
Întâi pe alei
Veneau celebrități
În devenire
Apoi au fost puși atei
În stare permanentă
Pe aleile ateilor
Creșteau cândva
Din abundență tei
De la o vreme s-au veștejit
Și au dispărut total
Nimeni nu mai sădește
Acolo tei
Pe aceeași alei
Numai melancolia
Persistă și dăinuie
Acolo apar uneori
Fantome sinistre
Cu straie sumbre
Aleatoriu mai suflă
Pe acolo vânturi anonime
Vânturi neînțelese
Însoțite de incertitudini
Azi pe aleea ateilor
Nu mai dăinuie nimic
Paradoxal în alte locații
Sunt tot mai mulți atei.
poezie de David Boia (12 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre ateism
- poezii despre vânt
- poezii despre tei
- poezii despre prezent
- poezii despre paradox
- poezii despre melancolie
- poezii despre fantome
- poezii despre devenire
- poezii despre chirie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.