nimfa

Fecioară

O, tu fecioară cu corp de nimfă
Care te-ai arătat în visul meu...
Eşti ca o zeiţă care la harpă cântă
O melodie despre un dor greu.

Eşti ca un înger, ca un demon...
Ca soarele ce pe cer răsare,
Ca un bătrăn trecut prin vremuri,
Un val spumos de mare.

O, tu, duh nepământesc,
Vreau să-mi apari noapte de noapte.
Să-ţi spun cât de mult te iubesc,
Să fii fecioara mea fără păcate!

poezie de Vladimir Potlog (28 iulie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul (prăvălit deasupra Bărbatului, îl mângâie): Te tratez cu înţelegere şi blândeţe! Te-am făcut om! Ţi-am dăruit o femeie plină de har, tânără şi adevărată! O nimfă cu picioare lungi, cu sâni multilateral dezvoltaţi şi buze senzuale... (Autorul îl mângâie pe Bărbat, cu pasiune crescândă.)
Bărbatul: Mă gâdili, nenorocitule!...
Autorul: Ţi-am dat femeia pe care o iubesc! Alcătuim triunghiul conjugal perfect! N-am de ales! Dacă o iubesc pe ea trebuie să te iubesc şi pe tine. Eşti soţul ei? Vei fi şi soţul meu!...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glic

Glic!

Face gâtul sticlei glic!
Draga mea, eşti un simbol;
Zâmbetu-ţi e raiul gol...
Tu eşti mare, eu sunt mic.

Glic!
Glic!

Tu bei vin şi eu beau bere,
Asta nu face nimic;
Un simbol eşti în picere,
Est pahar ţie-ţi ridic:

Glic!
Glic!

Eşti o nimfă, sunt un faun;
Face gâtul sticlei glic!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud cum vine dragostea

Aud cum creşte visul din zâmbetul tău
asemeni unei flori râzând în soare
şi pe aripa lui unduitoare
îmi culc, în linişte,
obrazul, eu...
Aud cum doarme marea în ochii tăi
şi zbuciumul ţi-l simt, dincolo de culoare.
În ei mă văd o nimfă ce pe zei
îi lasă mereu muţi,
în adorare.
Şi simt, crescând în inima-ţi,
speranţa
aşa cum orizontu-n răsărit
face să crească în lumină, viaţa
când braţele la pieptu-ţi m-au primit.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta viitorului

primăvara este mirobolantă nimfă
împarte lumina blândă şi suavă
căldura soarelui alunecă în limfă
minunile naturii se bucură de slavă.

în lupta cu iarna primăvara triumfă
topeşte gheţuri şi munţi de zăpadă
prepară fericirea cu aromă de trufă
învaţă vântul să cânte-o serenadă.

port curcubeul pictat pe eşarfă
cu avântul meu ating nemărginirea
rapsodia soerelui se aude la arfă
grădina cu speranţe întăreşte menirea.

poarta viitorului primăvara o deschide
cu farmecul pur al iubirii placide.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram singur

Eram singur într-o mare de durere,
Eram singur sub un cer fără stele.
Eram singur sub un soare arzător,
Dar tu ai venit ca un dulce fior!

Ca dintr-un mare abis,
Ai venit ca prin vis,
Cu focul dragostei,
Care este veşinc aprins.

Aveai trup de nimfă,
Ochii ca două stele,
Părul tău frumos mirosea
A floare de micşunele,

Tu cu măna ta gingaşă
Trupul meu rece ai atins,
Şi eu m-am trezit
Ca dintr-un straniu vis.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 153

O nimfă a Dianei l-a zărit
Pe-Amor dormind cu torţa lângă el;
Şi focul de iubire l-a pitit
Într-un izvor din vale, mititel;
Şi-acesta din Iubirea sfântă a luat
Căldură vie, ce durează mult,
Şi-n baie pentru oameni s-a schimbat
Tămăduind cu blândul lui tumult.
Şi-Amor în ochi iubitei i-a aprins
Această torţă, iară mie-n piept;
Bolnav de dor, în baie m-am întins
Simţind cumva că sufăr pe nedrept.

Dar nu m-am lecuit, că Amor vrea
Să fie baia-n ochi la draga mea.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, două anotimpuri

Diadela, prea frumoasă,
Nimfa verii ş-a mea muză,
Nici de te-aş simţi pe buză...
Eşti un vis cu văl de pânză.

Cum nu m-ar lăsa credinţa
Să te fur din lumea toată,
Eu mi-aş da singur sentinţa
Să te văd liberă-n soartă.

Ş-o să te ştiu lăcrimoasă,
Zeii toţi vor plănge-n mine...
Va trebui să-mi caut casă
Mult prea departe de tine!

Tu-ţi vei naşte altă stea...
Străluceşti în toate cele!
N-ai cunoaşte iarna grea
Din amurgul minţii mele.

poezie de Silviu-Gabriel Obreja (4 iulie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe calea afirmări

imnul luminii scris în agenda zilei
îl cântă vântul îl murmură izvorul
condeiul încă tremură pe albul filei
flacăra din versuri va topi zăvorul.

gândul să zboare liber spre cer luminos
înaripat de crez de iubirea ardentă
timpu-i de partea mea vesel prietenos
mă transfigurează de el sunt dependentă.

mai nasc un poem muza-mi este aproape
febrilul romantism alunecă prin limfă
astrele-mi vorbesc în zeci de horoscoape
luna mă îmbrăţişează cu farmec de nimfă.

mă scald în lumină ca în limpezi ape
pe calea afirmării spiritul meu triumfă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteia eternităţii

Se scaldă codrul de gânduri în roua-legământ,
Umplu cu tine fiecare ungher de cuvânt,
Oglinda sufletului însetat îţi bea reflexia,
Inima uscată de jar îşi deschide cochilia,
Gura cerului suflă cu putere tainica hieroglifă,
Te prăbuşeşti în amnezia vocii de nimfă;
Cascada iubirii îşi revarsă Edenul, plăcut,
Miezul albei nopţi îşi poartă Universul, tăcut,
Vântul sculptează cu degetele în arsul lut
Povestea de argint, ce-şi deapănă ghemul mut,
Se aprinde scânteia în sanctuarul eternităţii,
Plânge miracolul focului în lumina şi torţa vieţii.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!