Toate rezultatele despre ilogic, pagina 3
Mă duceai la gară
Mă duceai la gară
să scapi de mine,
de umbra genelor mele,
de naivitatea mea
de ciută speriată,
scăldată in cuvintele
și necuvintele tale...
alergai să nu pierdem trenul,
să scapi de mine
pentru încă un an,
eu veneam obsedant
vară de vară,
aproape ilogic
perpetuând aceeași prostie
la granița dintre real și filosofie,
acolo unde se trăgea linie:
până aici, restul jos,
nu aveți loc in tren;
și pierdeam tren după tren...
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre gări
- poezii despre suflet
- poezii despre sperieturi
- poezii despre prostie
- poezii despre naivitate
- poezii despre mâini
- poezii despre legi
- poezii despre lactate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Capra, țapul și proțapul
motto:
Când un ilogic delirează, unii logic demonstrează.
Lâng-o capră, pe o piatră stătea capră-o biată capră.
Și proțap, lâng-un proțap se holba-ntr-un țap, un țap.
Și-ntro halbă se holba, căci el vrea de-altminterea
Un crap la proțap să frigă, dar capra nervoasă-i strigă:
"Țapu', țapu', țapu', ța! Țapule ia fă-te-ncoa!
Fă-te-ncoa să mă desfăt, fă-te-ncoa să făt un făt!"
Behăie capra degeaba, căci țapul se ia cu treaba.
Țapu-n țap bere își toarnă, și în gât țapu-și răstoarnă.
Și-apoi foarte-ndemânatic, face-n pripă un jăratic
Și-nfige crapu-n proțap, de la coadă pân' la cap...
Capra dă cu piatra-n crap. Crapu' sare-n cap la țap.
Piatra-i crapă crapu-n patru. "- Treci-ncoa, că-ncep să latru!"
Strigă capra către țap. "Crapu' ți-am crăpat în cap,
Dar cu capra îți crăp capul, și-ți înfig în cur proțapul!"
[...] Citește tot
poezie de Dan Ioanițescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre timp, poezii despre psihiatrie, poezii despre oi, poezii despre logică, poezii despre bere sau poezii despre absurd
Pulberea albă
este vremea florilor de cireș vremea pulberii albe să se răspândescă în vene
a venit ceasul când trebuie să înhalăm ploile pe o singură nară
iar meteoriții să își reverse lumina în noi cu fiorul efemerității
mirosul care cutremură axul lumii
pătrunde ilogic în singurătăți
în fluxul care deversează afluenții iubirii
și de aici dintre titanici scufundați în aval universul dă replici
lui Dumnezeu și îngerilor deghizați în vii
zice inima mea către florile de cireș: nu zbor!
mă reîntorc la starea când ochii mei erau bulbi de plante degetele creșteau precum vița-de-vie înconjurând imaginare lumi
picioarele mele treceau peste clipe din care secundele se desfăceau în mai departe sau mai aproape
iar în piept îmi creșteau șerpi ce se târau
spre locuri unde metafizica morții s-a dedublat în magma timpului
haine albe ca niște orhidee otrăvesc cupola cu parfumuri
se mai pot cupla conectorii minutelor zen la
hubloul numit zero-existență?
flori de cireș înfloresc în iriși cuvintele monologhează cu aura lui Osiris cameleonul-
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre alb, poezii despre îngeri, poezii despre șerpi sau poezii despre vestimentație
Articole culturale referitoare la ilogic
- Steven Pinker: Surprinzătorul declin al violen?ei
- Câinele, adevăratul meu prieten
- Steven Pinker: Mitul violenței