floarea soarelui

Pe malul Ozanei, citindu-i poezie domnului Van Gogh

des coboară de la cetate vipia ca un zimbru
rănit şi noi căutăm umbre de arin
pe mal de Ozana,
înspre asfinţit le vom agăţa
pe-o sfoară, ca stih efemer:
"nuanţe de penel operează-n culise:
aştept anotimpul cu roade... Roade Vremea din noi,
rid după rid,
aştept anotimpul cu roade, cerul gurii umple-se de-arome

încă o scenă s-a jucat,
nici autorul nu-i ştie finalul

juneţei nu-i detectezi amărăciunea,
privirile-i ascund intenţii rocamboleşti
care ar vrea să ţipe: "sunt tânăr
şi-s vlăguit de-atâtea nopţi pierdute"

domnule Van Gogh – pot să-ţi spun Gogu? –
de ce ai vrut tu să rămâi

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Adrian alui Gheorghe
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea Soarelui

Dimineaţa, când răsare soa,
Eu l-întreb: Tu eşti acelaşi, oa?
Nu cumva mai ai, de schimb, un fra
Geamăn? Vă deosebiţi la ra.

C-ale tale sunt mai albe, par,
Parcă-s ale lui în plină iar,
Însă noi suntem în toiul ve,
Pielea noastră gustă ce nu ve

Ochiul. Pe scurt, razele UV.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medalion

Din lanul plin cu grâu
mă hrănesc cu pâine
în toate zilele vieţii.
În seminţele de floarea soarelui
îmi rumenesc obrajii.
Cu polen îmi mânjesc mâinile
fardându-mă la ochi.
Soarele (stră)luceşte
în medalionul
ce îl port la gât,
prins în lanţul amintirilor.
Văd curcubeul în zarea albastră!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui

Lumina soarelui creşte pe pământ
ia înfăţişarea zilei
şi împinge prin pământ în sus
tulpinile
şi acele oase care de asemenea şi-au
scuturat ţărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
şi-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorinţa...

lumina soarelui creşte pe pământ
lumina soarelui –
şi printre razele ei gloate
de oameni abia evadaţi din beznă

poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea Soarelui

Mă-ntorc acum spre viitor cu faţa.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Şi oamenii îmi sunt şi mai aproape
Şi parcă m-a luat de mână, viaţa.

Eu secolului meu i-aud povaţa;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca faţa unei ape
Când soarele răsare, dimineaţa.
(...)

poezie celebră de Demostene Botez din volumul Floarea Soarelui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentare...

Floarea-soarelui se ştie
Bună în gastronomie,
Terapie în găteli,
La ciorbe sau în prăjeli,
Puteţi să vă clătiţi gura,
Să v-albească chiar dantura,
Să vă scape de toxine,
Iete-te, face mult bine...
Când luaţi pauză-n ştiinţe
Luaţi o pungă de seminţe,
Staţi pe bancă-n parc cuminţi
Şi-i crăpaţi coaja în dinţi
Să nu credeţi că-i prejos
Doar să nu scuipaţi pe jos;
În Moldova e iubită
I se spune răsărită
Că-şi întoarce dupa soare
Frumuseţea ei de floare,
Cu tulpina-i costelivă
Din America-i nativă,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această pâine

Această pâine rotundă
Creşte pe apă
Ca floarea de lotus –
Pe apa sudorii noastre.

Această pâine albă
Desface-se albă, dulce
Ca floarea de lotus
Sub caldul sărut al luminii.

Această pâine cinstită
Se-nchide
Ca floarea de lotus
Sub ochi scorburos, hrăpăreţ.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de Colţ

Singură pe vârf de munte
Unde stelele străbat,
Nu-i o clipă de iubire
Să ardă cu-adevărat.

Ea e Floarea mea de Colţ
Unde fulgeră şi tună,
Unde nopţile albesc
Pe sub razele de lună.

Ea e floarea, înflorită
Chiar pe vârfurile de munţi,
Toţi băieţii o doresc
Însă nu sunt hotărâţi.

Nu îndrăznesc să atingă
Cu-altă floare, Floarea mea,
Ea surâde, nici nu-i pasă
Cât sub cer este o stea.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte flori sunt pe pământ

Câte flori sunt pe pământ
Toate merg la jurământ-,
Numai floarea soarelui
Şi-a mărgăritarului
Stau în poarta raiulu.
Şi judecă florile
Ce-au făcut miroasele.
Dete-o ploaie, dete-un vânt
Şi le trânti la pământ.
Dete-o ploaie şi un soare
Şi le sculă în picioare
Raiu-ntreg s-a-nmiresmat
Cu miroase-amestecat.

folclor românesc, din satul Pinu, comuna Brăeşti, judeţul Buzău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusuri de soare

Gene îngereşti
visând peste lume.

****

Hora epuizată a soarelui
dansând pe cântec păsăresc
în agonie.

****

Sărutul soarelui
smuls inocent
de pe fruntea florilor
în răcoarea înserării.

poezie de Valeria Mahok (17 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!