fermecator

O pisică

Avea, printre copii, un nume; dar nu era iubită;
Aparţinea unor oameni binecrescuţi,
Care-o dădea afară din casă noaptea
Şi care-i înecau întotdeauna pisoii abia născuţi.

Cu toate-acestea primăvara pisica
Mânca mierle, sturzi, privighetori,
Şi alte păsări cu tril fermecător şi zbor înalt,
Cum şi resturi din găleata vecinilor, uneori.

Am detestat-o, am urât-o pentru asta;
Un pistrui pe pieptul unui sturz, o dungă,
Valora de-un milion de ori mai mult; şi totuşi
Domnul Dumnezeu i-a îngăduit o viaţă lungă.

poezie de Edward Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsă în noapte

luna e vrăjită albă ca o mireasă
perechea ei e soarele fermecător
în universul dragostei o să-mi fac o casă
cu bărbatul vieţii trăiesc sublim amor.

toate naturile se-ntâlnesc în pereche
iubirea curge vesel ca izvorul în munţi
timpul cântă în mine o romanţă străveche
peste solitudini Eros crează punţi.

la răspântii de veac spre un vis mă îndrept
speranţa veşniciei o culeg dintre stele
vreau spre cerul magic drumul să fie drept
păstrez în levănţică sentimentele mele.

păstrez credinţa ca un om înţelept
în noapte ascund bine suferinţele grele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăstarii de iubire mă-nfioară

Iubita meu, eşti ca o zi de vară;
Ori prea fierbinte, ori o boare eşti.
Eu te iubesc cum numai în poveşti,
Dorinţa, nimeni, nicicând, n-o doboară.

Cu un suav sărut mă înfloreşti.
Lăstarii de iubire mă-nfioară.
Pe-un trup zvâcnind în ritm de niagară,
Noian de vreri în mintea mea stârneşti.

Păcat că vara trece prea curând
Luând cu ea potop de simţăminte,
Lăsându-mi amintire glasul blând,

Al tău surâs fermecător, cuminte
Şi-n piept, sălbaticul meu dor vibrând,
Ce-aşteaptă altă vară să te-alinte.

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsând iubirea

Ardeau în ruguri crinii din priviri,
Şi-n vals nocturn de graţie divină,
Mi-ai dăruit banal trei trandafiri,
Să-ţi scriu cu jar romantica terţină.

O întregire, dansândă -n focul viu,
De patimi şi iubiri febrile,
Ne-a voalat nebunul dor târziu
Într-un fermecător ecou de mari suspine.

Şi reveneam la versul, scris din crini
Şi din polenul lor înmiresmat,
Să mai valsăm amorul, refăcut în chin,
Ce doare-n focul, aruncat peste uitat.

Ardeau în vals de flori săruturile albe
Şi ne pierdeam în focul de poeme,
Ca două-nlăcrimate vise tandre,
Valsând iubirea, ce înnebunea devreme...

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În taina serii

în taina serii vino mai aproape
să ne-aşezăm la dulci poveşti,
şi să privim nebuni de dor
cum cade luna în fereşti,

să-mi cânţi cu vocea ta divină
cu glasul tău fermecător
aria vieţii fără vină
şi cum e totul trecător.

să ne-ngânăm cu glasul serii
într-un decor căzut din rai,
să-ţi sorb pe veci dulceaţa mierii
doar eu, rătăcitorul crai.

să ne iubim ca doi nebuni
uitănd de lume şi de viaţă
sub ale cerului cununi
din seră până-n dimineaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţii transcendentale

melancolia îngerului s-a transferat în mine
mi-e frică, mă doare apropierea de amurg
mă zbat să las în urmă gânduri senine
între stânci şi pietre ca izvorul curg.

în ploi de lumină patimi limpezesc
şi crucea mea ce grea a devenit
adâncimile vieţii le ating căci iubesc
tot ce mă înconjoară până la zenit.

dorinţe de puritate se dezvoltă în minte
până la capăt îmi voi duce destinul
chiar de-am să trec prin foc de azi înainte
voi transcende în steaua ce îmi arde suspinul.

elanuri pure produc fermecător extaz
storc din mine lacrimi şiroind pe obraz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa Mea

Învăluită în mătăsuri albe
Sclipeşti ca o regină de smaralde
Ţi-atârnă-n păr florile dalbe
Surâsul şi privirile-ţi sunt calde

Vei fi mireasa mea în noapte
Te voi invălui în şoapte
Nimic să ne despartă nu mai poate
Eu îţi voi fi mereu aproape

Iar dimineaţa-n zori, topiţi de-amor
Când viaţa noastră-ncepe
Vom pune lumii un zăvor
Ei n-ar putea pricepe

Noi doi ne vom ascunde sub un nor
Si ne-om urca incetişor
Pe un făgaş măreţ de dor
Vom făuri un vis nemuritor

[...] Citeşte tot

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

Pentru că eşti, pentru că sunt,
Tu un alint, eu un cuvânt,
Eu mângâiere, tu suspin,
Deşi te am, pare puţin

N-am să mă satur să exişti,
Sărut să-ţi dau când ochii-s trişti,
Aş vrea să nu-i mai văd aşa,
Acum când eşti femeia mea

Foarte sensibilă mereu,
Plângi şi la bine... şi la greu,
Dar cât ador ceea ce eşti,
Iubirea ce mi-o dăruieşti

Ştii?... câteodată sunt gelos,
În jurul tău totu-i frumos,
Ai tu ceva fermecător,
Mă faci mai bun, mă faci să zbor

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans etern

Mai întâi ne-am atins şi ne-am zâmbit stânjeniţi
Emoţii ne-au cuprins, căci nu eram pregătiţi
Mâna ţi-am simţit cum mă mângâie pe spate
În ochii tăi negri m-am pierdut ca în noapte
Tu ai dat tonul unui lucru fermecător
Eu ca o muză a dansului păşeam în zbor
Ritmic ne mişcam şi trupul se înfiora
Simţeam căldura mâinii tale în mâna mea.
Degetele se-mpleteau şi ne mişcam uşor
Inimile noastre-n piept băteau în ritmul lor
Cu fiece suflare şi pas ce îl făceam
Cu fiece rotire întregi noi ne simţeam
Ne-am lăsat purtaţi ca în transa tinereţii
Doi iubiţi rătăciţi în eternul dans al vieţii.

poezie de Donna Vango, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magica speranţă

uneori drumul spre fericire e anevoios
greu de urcat munţii cu prăpăstii adânci
vreau sa urc la cerul iubitor şi sfătos
obstacole în cale sunt mari ca nişte stânci.

vreau aripi ca să zbor spre infinit
veşnicia îmi pare panaceu de poet
am trăit intens prea mult am iubit
timpul din viaţa mea şi de-a fost desuet.

trăiesc cu amintiri strânse cu multă grijă
prin volume de versuri din suflet călător
dar azi tristeţea s-a înfipt ca o schijă
şi spiritul meu geme cu dureri la picior.

speranţa mă pătrunde cu o magică vrajă
cu visul ating cerul duios, fermecător.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!