Ascunsă în noapte
luna e vrăjită albă ca o mireasă
perechea ei e soarele fermecător
în universul dragostei o să-mi fac o casă
cu bărbatul vieții trăiesc sublim amor.
toate naturile se-ntâlnesc în pereche
iubirea curge vesel ca izvorul în munți
timpul cântă în mine o romanță străveche
peste solitudini Eros crează punți.
la răspântii de veac spre un vis mă îndrept
speranța veșniciei o culeg dintre stele
vreau spre cerul magic drumul să fie drept
păstrez în levănțică sentimentele mele.
păstrez credința ca un om înțelept
în noapte ascund bine suferințele grele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre visare
- poezii despre suferință
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre nuntă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.