exist

Despre speranţă

(dacă sufletul tău ar putea să cânte,
dar el nu poate decât să spere!)

Speranţa pe care în suflet o porţi
Chiar şi numai de la uşă până la liftul blocului,
Acea speranţă îţi pune pe faţă mâinile
Construite din nisip
Ca să nu vezi valul oceanului ce niciodată
Nu se poate sparge
Cuţitul care se uită la tine
Atunci când, răsucindu-se pe călcâie,
Se înnoadă în jurul durerii
Şi sângele tău de culoarea cântecului
Pe care îl beau rănile-
Eu, pe lângă toate acestea, nu exist!
Aş putea fi confundat cu o cărămidă,
Cu o scânteie sau cu unghia ce uşor
Se rupe în uşă,
Aş putea fi confundat cu ceva care există,
Dar, pe lângă toate acestea, eu nu exist.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori m-am întrebat,
De ce exist cu-adevărat?
Şi mă întreb de mii de ori,
Pentru ce trebuie să mori?

catren de Vasile Dumitrache (4 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici minte, nici formă – eu doar exist;
Voinţa şi gândul acum au încetat.
Sfârşitul dansului Naturii,
Sunt Ceea ce am căutat.

catren de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om a declarat

Un om a declarat universului:
"Domnule, eu exist!"
"Mda," a răspuns universul,
"Oricum, chestia asta nu-mi crează
Nici un fel de obligaţie."

poezie de Stephen Crane
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? (Doar sunt sau chiar exist?)

Cine sunt eu în lipsa ta,
Când inima mea e ca un pendul,
Între a te pierde sau a te afla.
Cine sunt eu în lipsă de mine,
Când caut chipuri, dar
mă lovesc doar de măşti în mulţime.
Cine-s eu în trecerea timpului,
Un om sau doar o umbră-n amprentele zidului,
Ce uneşte, dar şi dezbină
Ţine de obişnuinţă sau de rutină?
Cine-s eu, atunci când nu mă recunosc,
Imagine proiectată de trăiri şi neaos.
Caut liniştea în haos,
Dar mă afund mai mult,
Doar simplu exist sau chiar sunt?
Cine sunt eu într-o lume imperfectă,
De valori defectă,
Al cărui preţ ţine doar de etichetă,
Un inadaptat(ă) ce-şi proiectează propria lume,
Ca un arhitect, într-o machetă.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsesc, deci exist

Absenţa ta mă sufo,
Dogoresc şi ard ca fo.
Legea sa nescrisă-i tris:
E absenţă, deci exis.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final

La fiecare uşă deschisă
aşteaptă o speranţă.
Să nu râdeţi, prieteni,
am vrut să cunosc universul
să ştiu de unde vin
şi încotro voi merge.
Pentru că exist,
existaţi şi voi,
şi ea şi el.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poate am înflorit mult prea târziu
să mai cred că exist
poate că sunt ultima secundă
topită în ceas
ce s-a zbătut de milenii
să devină cuvânt

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Uneori
mă prăbuşesc
dar
cu infime puteri,
agăţat de versuri,
mă ridic...
Ridicare
în aşteptarea
altei căderi...
Sunt nufăr
zămislit în oceane
de lacrimi...
Exist,
câtă vreme îl pot slăvi
pe Dumnezeu
prin vers!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om a declarat universului

Un om a declarat universului:
"Domnule, eu exist!"
"Mda," a răspuns universul,
"Oricum, chestia asta nu-mi crează
Niciun fel de obligaţie."

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!