demnitate umana

Şi plâng

Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Şi plâng... ce rost oare mai are.

Să plâng... când totul s-ar sfârşi?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Şi plâng... când alţii-mi râd în spate.

Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Şi plâng... de zestrea ce mi-au dat.

Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preţ.
Eu... caut steaua mea divină,
Şi plâng... când totu-i un dispreţ.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţ de comoditate

Sclavul îşi urlă neputinţa
De a trăi vieţii-n curaj sentinţa!
Saprofitându-şi-n zale fiinţa
Prea mulţumit când îmbracă zdreanţa..

Vociferând zoile aruncate
Ce nu le găseşte-n libertate!
Printre fiare-n junglă-n demnitate
Ce-l sperie-n lanţ de comoditate...

Făcându-l să creadă că viaţa
e aceea când lingi mereu clanţa

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginea divină

În ceas de cumpănă toţi se roagă
Pentru Iertare, Milă, Pace şi Iubire;
Către-aceste virtuţi minunate
Se întorc cuvintele lor de mulţumire.

Căci Iertarea, Mila, Pacea şi Iubirea
Reprezintă pe Domnul, Tatăl cel de sus;
Dar Iertarea, Mila, Pacea şi Iubirea
Reprezinta şi-Omul, pe fiul Lui, Isus.

Căci Mila are-înfăţişarea omului,
Iertarea, inima umanităţii;
Pacea e îmbrăcămintea lumii,
Iar Iubirea, forma umană a divinităţii.

Atunci când oamenii, din orice ţară,
Se roagă-n ceasuri de nenorocire,
Se roagă divinităţii cu formă umană:
Iertare, Milă, Pace şi Iubire;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de William Blake, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consemn

Când vei trece
pe drumul autentic
dintre hotare
să ai lumina drept călăuză
să nu uiţi apartenenţa ta
la specia umană
să ţii minte parola
de întoarcere acasă
şi consemnul
de intrare în eden.

poezie de David Boia (21 mai 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calamităţi

De-apare o calamitate
Pe care nu poţi s-o eviţi
Supuşi ai sorţii, chinuiţi,
O suportăm cu demnitate
Că pe-astă lume, strâmbătate,
Dă şi natura, precum ştiţi
La fel "balaurii" cumpliţi
Ce astăzi sunt realitate
Aşa vedem cum, oameni buni,
Apar necazuri în puhoi:
Vulcani cu lavă din genuni,
Tornade ucigaşe, ploi,
Cutremur, viscole, furtuni
Şi deputaţi votaţi de noi.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spălarea la faţă

Aplecat deasupra undelor râului de mercur,
monstrul cu faţă umană
îşi spală mâinile, picioarele
şi celelalte organe genitale.

poezie de Victor Martin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşert

N-am teamă de găurile negre dintre stele
Unde specia umană este absentă
Am aici la îndemână propriile mele
Deşerturi care-mi ţin spaima orelor atentă.

poezie clasică de Robert Frost din Încă o distanţă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respectă-ţi cuvântul!

Limba scrisă şi vorbită,
E la om, nu şi la vită.
Ce iese din gura ta,
Eşti tu, nu altcineva.

Dacă ce spui nu respecţi,
Eşti ca alte vietăţi,
Nu te respecţi, pe tine,
Te acoperi de ruşine.

Când ce spui este corect,
Înseamnă că eşti coerent
Cu ce mintea ta gândeşte
Si ce mâna îndeplineşte.

Astfel, eşti om autentic,
Văzut de alţii, puternic,
Cu demnitate în faţa ta,
Precum şi în faţa altora.

poezie de Constantin Bălăşanu (11 ianuarie 2008)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

Peste tot
Va fi aeroport
Dacă primeşti
Aripi versatile
În cenaclul poeziei
Poţi să te înalţi
La paritate cu zborul
Peste limita umană
Într-o clipită
La soborul eternităţii
Momentelor
De fiecare clipă.

poezie de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografia umană

Şi te-am dezbrăcat din ochi
cu privirea aruncată
lângă pat
lângă strivire
lângă noi
stă şifonată
în iubire-o amintire
câte-odată
doar odată...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!