conserva

Îmi pare rău

aruncă-ţi sentimentele
faţă de mine la coş
închide-le într-o conservă
de mult prăfuită
poţi să la toci cu satârul
să le spinteci
cu smoală să le picuri
să faci să dispară
poate aşa îţi va fi bine
poţi să dai delete
pe persoana mea.

poezie de Elena Lucia Boicea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patima iubirii constă în dualitatea insurmontabilă a fiinţelor. Dragostea reprezintă o relaţie cu ceea ce este tăinuit pentru totdeauna. Această relaţie nu neutralizează alteritatea ci o conservă. Patima dorinţei rezidă în faptul de a fi doi. Celălalt, în calitate de altul, nu e un obiect destinat a deveni al meu sau a deveni eu; dimpotrivă, el se retrage în propriul mister.

Emmanuel Levinas în Timpul şi Celălalt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum faptul de a procrea presupune o rărăcire monstruoasă, e sigur că dacă am deveni înţelepţi, adică indiferenţi faţă de soarta speciei, am păstra din ea doar câteva eşantioane, la fel cum se conservă specimene de animale pe cale de dispariţie. Să punem stavilă cărnii, să încercăm să-i frângem fiorosul avânt. Asistăm la o adevărată molimă de viaţă, la o inflaţie de chipuri. Unde şi cum să mai rămâi singur cu Dumnezeu?

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marii magnaţi ai Hollywood-ului nu au greşit când au acţionat conform presupunerii că filmele ofereau imigranţilor americani un mijloc de autoîmplinire, fără nicio întârziere. Această strategie, deplorabilă totuşi în lumina "bunului ideal absolut", era în deplină concordanţă cu forma filmului. Aceasta însemna că, în anii '20, stilul de viaţă american a fost exportat întregii lumi prin intermediul conservelor. Lumea s-a aliniat la rând dornică să cumpere visuri la conservă. Nu numai că filmul a însoţit prima mare eră a consumerismului, dar a constituit şi un stimulent, o reclamă, precum şi un bun important.

Marshall McLuhan în Să înţelegem media, Filmele: lumea bobinelor
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se face o pledoarie în favoarea răului, căci "omul are nevoie de ce e mai rău în el, dacă vrea să parvină la ce are mai bun". Pentru aceasta sunt exaltate voluptatea, nevoia de dominare, grandoarea solitară, iubirea de sine, refuzul laşităţii, dispreţul faţă de înţelepciunea plângăreaţă. Specia se conservă numai prin spiritele puternice şi rele, acestea asigură progresul umanităţii. Sunt elogiate pasiunile afirmative: orgoliul, bucuria, sănătatea, ostilitatea, războiul, respectul, voinţa puternică, înalta disciplină intelectuală, voinţa de putere, recunoştinţa faţă de Pământ şi viaţă, tot ceea ce e bogat şi vrea să dăinuiască, forţa virtuţilor ce transfigurează.

citat celebru din romanul Aşa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub influenţa lumii exterioare (a mediului)o parte a sinelui dotată cu organe de percepere a excitaţiilor şi cu organe de apărare împotriva lor, se dezvoltă treptat devenind Eu. Acesta este mijlocitorul între Sine şi lumea exterioară. Percepţia şi conştiinţa constituie doar partea cea mai mica şi mai superficială a Eului, parte care topografic este situată cel mai aproape de realitatea externă. Cu ajutorul acestor instrumente (sistemul percepţie -conştiinţă), eul îsi conservă existenţa, observă şi examinează realitatea pentru a obţine o "imagine adecvată" a ei, se adaptează la realitate şi o modifică cu interesele lui. Astfel "Eul" îşi asumă sarcina de a reprezenta lumea externă în faţa Sinelui, pentru binele acestuia.

Sigmund Freud în Psihologia Inconştientului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani... dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp... mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect. Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas. Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată.

citat celebru din Maica Tereza
Adăugat de divini_angeli
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea

Iubito, ce frumoasă eşti,
Nu pot să mi te scot din minte,
Nu mai am glas, că n-am cuvinte
Ce numai tu ştii să rosteşti.

Iubito, spune-mi unde eşti,
Să vin, de mână, să te iau.
Nu-ţi cer nimic, numai să-ţi dau
Alei de flori, ca să păşeşti.

Iubito, vino să-mi zâmbeşti,
Să-mi pierd vederea-n dinţi de perle,
S-aud divin... triluri de mierle,
De glas cu sunete cereşti.

Iubito, dă-mi iar mângâiere,
Că nu mai am nimic să simt;
De când nu eşti, în chin mă mint
Că-mi vei fi iar o revedere.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutia de conservă

E noapte!...
Trag de coadă istoria
şi-mi răspunde cu strigătele înecaţilor: "Mâine, în nu ştim ce inimi, se vor desfăşura preliminariile campionatului mondial de singurătate...!" —
apoi zornăit de chei şi de taine,
şi-n cele din urmă,
şerpoaica sângerează amănunte cu miros aţâţător.

În cerurile abia îndomesticite,
şuţii de buzunare declamă marile poeme antice
şi lumea aleargă pe clapele lumii, sub largile veşminte ale despărţirii, trăgând funiile de sisal ale fricii şi trezind moartea din roadele ei..., moartea din roadele ei!...

Vocea mi-apare în public arzând:
"La colţul străzii, Omul de paie îşi pune inima la punct — o cutie de conservă: «Departe cântă o prăpastie şi nu-i găsesc nici o vină.» Eu, unul, zic să ne naştem când vom avea timp...!"

(Zvonul uşii trece grăbit pe deasupra elementelor cardinale.)

Strig zeii risipiţi prin sufletul meu,
şi-i înmulţesc, şi-i desenez în aer,
închipuindu-mi-i tineri, abia spărgând găoacea:
atât de palizi, cu limbile împleticindu-se

[...] Citeşte tot

poezie de Ancelin Roseti din Împăierea lumii (2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!