chinui

Suflet natang

De ce ma superi
suflet natang
Cand nu vreau sa-ti deschid usa?
De ce ma chinui
suflet natang??
Cand nu vreau sa te pierd din mine?
Cind imi inlantui mainile
de gatul tau
si nu pot
si nu vreau
sufletul meu, dragul meu
iubitul meu, aerul meu
ticaitul inimii mele
nu vreau sa ne despartim
pentru ca nu am mai fi unul
am fi.. eu si tu
necunoscandu-ne
Am fi doi straini sortiti pieirii.

poezie de Mihai Doboş (13 septembrie 2009)
Adăugat de Mihai Doboş
Comentează! | Votează! | Copiază!

******

sunt cea mai frumoasă mamă

am părul negru lăsat să curgă

spatele mă chinui să-l ţin drept

copiii mei mă duc în toate direcţiile

cu ei râd şi zâmbesc

orice modernitate piere

orice surplus e prea mult

sunt cea mai frumoasă mamă

în ochii mei zboară pescăruşi

marea se-ntinde calmă

[...] Citeşte tot

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 139

Să nu mă pui să motivez tortura
Când inima mi-o chinui cu trufie;
Nu mă răni cu ochiul, ci cu gura;
Omoară-mă, dar nu cu viclenie.
Poţi să iubeşti pe altul, scumpă fată,
Dar nu-l privi atunci când eşti cu mine;
De ce să mă răneşti fiind şireată
Când nicidecum eu piept nu îţi pot ţine?
Hai să te scuz: iubita bine ştie
Că ale ei priviri mi-au fost vrăjmaşe,
De-aceea le întoarce, să nu fie
Seducătoare, cruzi şi pătimaşe.

Eu sunt ca mort, deci nu-ţi feri privirea,
Ucide-mă cu ea, curmă-mi mâhnirea.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iertat!

Cum să-ţi mai spun că rătăcesc de dor
Când asfinţituri trec fără de tine,
Mă chinui cu tăceri de mă-nfior
Şi port al meu mormânt săpat în mine.

Sunt umbra celei ce am fost cândva
Iubită, adorată, mândră-n toate
Nu-i vina mea că azi vrei altceva...
Sclipiri în ochi? De tine-s îngropate!

Am strălucit cât timp tu m-ai iubit
Dar depărtări tăcute te-au furat,
Te las să pleci, de vină absolvit
Şi pentru totdeauna... te-am iertat!

poezie de Angelina Nădejde (9 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria cu zări turtite

Patria mea de cuvinte turtite,
ce stai agăţată, aşa, pe pereţi,
ne-ai repus iobăgia pe frunte,
şi ne-ai alungat aiurea-n boscheţi,

şi, printre atâtea zdrăngăneli,
şi printre atâtea slugi tâmpite,
ne chinui dorul cu hăhăieli
şi c-un absurd de cuvinte turtite.

Înainte, mereu înainte
Zări ticsite-n două clase,
dar spuneţi şefului de tren,
măcar dorul să ni-l lase.

poezie de Octav Bibere
Adăugat de J. Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie tulburate apele

Şi-a ţesut sub învelişul gândului cuvântul,
un fel de tăcere care aşteaptă răspuns.

După ce s-a sedimentat iubirea şi ura
nu trebuie tulburate apele,
lumina pătrunde înţelesul şi-l urcă pe scară
mulţi se vor chinui să-l atingă.

E o bucurie ce se risipeşte în oameni,
o bunăvoinţă însoţită de mulţumire.

El nu mai fuge,
voinţa-i se zbate pentru statornicie
şi-i creşte sentimentul că-şi aparţine.

În afară e o lume străină.

În lume te zideşti viguros cu rădăcini
niciun vânt nu te înclină.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul

Copacii goi, copacii întunecaţi,
Stau aplecaţi într-un cerc desenat
Şi ziua şi noaptea au cântat
Un bocet, îngreunat.
Cerul, plânge şi el,
Că soarele l-a supărat,
Lăsându-l singur, împovărat
Soartă nebună ce eşti!
Joci cu sufletele blegi,
Povestindu-le poveşti,
Sugerându-le că-s regi!
Viaţă, viaţă, eu la tine mă refer
Luminează-mă, tu ce preferi?
Să alungi demonii albi!
Pentru a mă năpusti-n păcat?
Suflet, suflet nu te m-ai chinui,
Zboară, nu te m-ai gândi,
Totu-i trecător...
Vremea a sosit,
Ascultă, ascultă atent

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Spătaru (6 aprilie 2017)
Adăugat de Gabriela Spătaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

de-aş mai fi în floarea vieţii
aş izola singurătatea într-un cânt
nu aş mai simţii povara ceţii
şi-aş învăţa să nu mă mai frământ.

n-aş lăsa furtuna să-mi răvăşească chipul
lacrimi nu le-aş risipi pentru tristeţe
aş privi fericită cum îmi surâde timpul
şi nu m-aş chinui cu boli de bătrâneţe.

îmi este gândul doar la tinereţe
când fericirea mea era pe culmi
când sufletul se alinta într-o blândeţe
cu rapsodii născute în codri de ulmi.

am îmbătrânit dar primesc cu fineţe
poveşti de iubire din nesfârşite lumi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvarea

Lugubru şuier de salvare
Între a fi şi a mai fi
O, Doamne, nu mă chinui
Îngăduie o amânare

De ce-o obsesivă întrebare-
M-au răstignit pe masă?
Seringi şi pense mă apasă
Somându-mă la resemnare

Mi-e atât de clară neputinţa
"Fie ce-o fi" oftează axioma
De braţ mă strânge, tandru, coma
De-aici încolo-i doar ştiinţa

Curg serurile din stative
Se zbat savante alchimii
Rezistă, suflete, sau vrei să fii
Topit în sumbre substantive?

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 132

Mi-e drag de ochii tăi, le simt privirea
Atunci când tu mă chinui nefiresc,
Cerniţi cum sunt, jelesc amar iubirea
Şi-n suferinţă mă compătimesc.
Dar nici măcar al dimineţii soare
Pe cerul gri nu e mai luminat,
Nici steaua serii nu-i mai lucitoare
După apus, când s-a întunecat,
Decât e ochiul tău care jeleşte;
O! Dac-ar fi şi inima la fel
Să mă bocească, c-aşa slava-ţi creşte,
Să-ţi fie milă de-un amic fidel,

Eu aş jura că negrul e frumos
Şi că-i urât tot ce e luminos.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!