ceramica

Baroc

Baroc, ba, rock, fiţi gata,
Mergem în sala de operaţii,
Tainic rut, de nevăzut, prin geam-ecran,
Umilinţa din mâl se trage, curaj, bagaje,
Un mare chivot vişiniu, e aşezat pe capete de cai, pătrat,
Zadarnic spaimele răsună, brrr, e frig aici, încă e bine,
Ceramica se face-n cerc, lumina vine din Montberg,
Dar ce tristeţe, ce pustiu, plutim prin pulberi, argint viu,
Prin burguri de carton presat, de viaţă/moarte obsedat,
Passions and other stories, this trip made little sense, Boris,
Între infern şi paradis, mai discutăm, cântăm la bis,
Când te privesc, privirea mea, la miezul nopţii priveghea,
Aş vrea în flăcări să-ţi cuprind trupul de gheaţă, Doamne, jind.
***********************************************************
teoriilor mele micronice nu le-am atribuit nimic,
le-am altoit cu viziuni mitice şi mecetice,
fugi, bre, viitorul vine după mine ca un căţel,
canonicul nu este acceptat, nici injectat,
între o veste şi o vestă aleg vesta,
am visat milioane de chinezi, era o minune,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul regretului fără sfârşit

Împăratul Chinei râvnea la o frumuseţe care să-i încununeze imperiul,
Dar, deşi era de mulţi ani pe tron, nu i se împlinise această dorinţă.
Între timp, o fetişcană din familia Yang ajunsese la pubertate.
Crescută fiind într-o curte interioară, nimeni nu-i văzuse frumuseţea.
Graţia ei îngerească nu mai putea rămâne ascunsă.
Într-o zi a fost aleasă să ţină companie Împăratului.
Când şi-a întors capul şi a zâmbit, farmecul creat a fost zguduitor,
Eclipsându-le pe toate concubinele celor şase palate.

Era o primăvară timpurie. A fost îmbăiată în Piscina Florilor Pure
Cu apă caldă de izvor, care i-a catifelat şi limpezit cristalul pielii,
Şi, datorită somnolenţei resimţite, o fată a ajutat-o să iasă din piscină.
Revăzând-o, Împăratul a a hotărât să-i fie mireasă. Şi-aşa a început saga.
Părul ei plutind ca norii era prins c-un ac de aur, faţa-i era ca cea a florilor.
Au petrecut noaptea sub acoperişul cald al hibiscuşilor.
S-au trezit cu soarele sus pe cer, regretâd că noaptea a fost prea scurtă.
Începând din acea zi, Împăratul a lipsit la toate audierile curţii.

O răsfăţa tot timpul cu banchete şi petreceri fel de fel,
Era stăpâna zilelor de primăvară şi despotul nopţilor lui.

[...] Citeşte tot

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!