catalogul

Erezia VIII B

Nu bănuiam să ajung până aici
Un drum care începe cu sfârşitul
Să auzim
întâi
notele la (bună!) purtare
Doamne
cum să evaluezi copilăria
Jocurile
şi
surâsul ei fără egal
Catalogul biblia şcolarului
de pretutindeni
pare
neîncăpător
Lacrimile
se întreabă
ce-i cu mine
Se-aud
dangăte de clopot
în

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (26 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia VIII B

Nu bănuiam să ajung până aici
Un drum care începe cu sfârşitul
Să auzim
întâi
notele la (bună!) purtare
Doamne
cum să evaluezi copilăria
Jocurile
şi
surâsul ei fără egal
Catalogul biblia şcolarului
de pretutindeni
pare
neîncăpător
Lacrimile
se întreabă
ce-i cu mine
Se-aud
dangăte de clopot
în

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

(colegilor mei de liceu)

îmi cade umbra prin vreme,
printre aceiaşi pereţi,
în aceeaşi şcoală
stând în acelaşi loc, doar bănci diferite
cu noi diferiţi.

emoţia umbla desculţă de la unul la altul,
aerul era zgâriat cu amprente noi.
nimic nu avea linişte.
la catedră profesorul alb învia timpul.
catalogul ne striga pe rând,
unii erau doar amintiri dragi.
noi ne căutam cuvintele ce nu le găseam.
pământul părea pieziş.
am înghesuit în secunde
o viaţă din fraze cu greu adunate.
totdeauna surd, timpul a simplificat totul

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clasă domnea o linişte deplină, de puteai să auzi şi musca. Din păcate, bâzâitul nu se auzea, pentru că nu se găsea acolo nici o muscă. Se aflau doar treizeci de elevi şi un profesor de istorie. Faptul acesta nu explica deloc liniştea. Ba, dimpotrivă, o făcea de neînţeles. Treizeci de elevi şi un profesor de istorie stârnesc mai degrabă gălăgie decât linişte. Catalogul stătea deschis, ceea ce însemna pentru clasă un mare pericol: examinarea cunoştinţelor. Cu alte cuvinte: bătălie, vijelie, furtună. Ori, timpul dinaintea bătăliei, vijeliei sau furtunii e întotdeauna plin de linişte. Aceasta era adevărata explicaţie a tăcerii şi nemişcării celor treizeci de elevi.

Milivoj Matosec în De prisos în Univers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probleme şcolare (pamflet)

PROBLEME ŞCOLARE
(pamflet)

Toamna scrie cu cerneală
din strugurii roşu-brumat,
în catalogul de şcoală,
cu probleme îmbelşugat.

Elevii n-au manuale,
şcoala nu e zugrăvită,
iar cu buzunare goale,
problema e încâlcită.

Iar problema dascălilor,
formatori de caractere,
e remuneraţia lor,
motivată în repere.

Eticheta, mult contează
la orice cadru didactic,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poezii pentru copii (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosiri şi plecări spre timpuri viitoare

în zilele rămasului de viaţă
braţul destinului ne pictează într-un colţ din univers
adunaţi sub gânduri
răspundem
prezent

viaţa strigă catalogul în verde anotimp
imaginea trăirii rămâne printre cuvinte
aşa a trebuit să fim noi
unic poem
amprentă a timpului din cerc

fiecare semn de întrebare respiră silabele iubirii
neuitând să lase uitării
scrie-n surdină alt vers

pentru o clipă celestă mâinile se opresc
împreunate-n veghe în călcâiul de lumină
lângă iubirea virgină dintr-un timp cuminte
sortite mângâie privirile

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul Mic e alcătuit din stele şi mai mici, dar forma constelaţiei este totuşi regulată. Steaua δ e interesantă prin faptul că e o stea dublă, mişcarea stelei celei mici în jurul celei mari făcându-se într'un timp scurt: 12 ani. Sunt însă stele duble a căror revoluţie e şi mai scurtă, astfel steaua χ din Pegas are o revolţie ceva mai mică de 12 ani, iar steaua 9091 din catalogul lui Lalande, în constelaţia Taurului, are o revoluţie de numai 5 ani. Bine-nţeles, vorbim despre stele duble cari se văd cu lunetele. Ştim că sunt stele duble numite spectroscopice, în cari steaua cea mică se învârteşte în jurul celei mari numai în câteva ore.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina iubirii eşti tu şi Dumnezeu

Destinul scutură norocul din cerul senin,
Forma iubirii e-n gest şi-n munţi de cuvinte,
Lecţia noastră de viaţă-i în catalogul aldin
Cu aripi aprinse de zbor, în zbor potrivite.

Gândul prezent e-n irişii ochilor tăi,
Mă vezi zurbagiu, mă vezi destinat
Zborului pe-o mătură, prin vânturi şi văi,
Sfărâmând oglinda ce-n vers m-a săltat?

Umblu în mâini şi caut ţărână aleasă
Să-mi îmbunez destinul cu pâine şi vin,
Stând pe tronul intrării principale de-acasă
Unde se-mbată de poezie şi cerul senin.

Ne-am potrivit iubirea cu sensul în crez,
În destinul suprem din vid şi minereu.
Te ador, te strâng la piept şi visez:
În lumina iubirii eşti tu şi Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bibliotecă (Cenaclului "Traian Brad" din Cluj-Napoca)

Când frunza rugineşte
Şi mustul dă în fiert,
Cenaclu-i reuneşte
Pe membrii săi, e cert.

În oaza de cultură
Păşesc toţi cu sfială
Să afle-nvăţătură
Ca-ntr-un locaş de şcoală.

Dar unde-i clopoţelul
Cu glasul lui trufaş
Să îi adune-n felul
Atât de,, drăgălaş''?

Pe mine, pe măsură,
Mă prinde un avânt,
Să-i pun mâna la gură
Să-i curm al său cuvânt!

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prima zi de şcoală, intrând la prima oră din cariera ei de dascăl, se petrece un mic incident. O piuneză tronează pe scaunul de la catedră. Ina îşi aduce brusc aminte că profesorul de pedagogie din facultate le-a spus că sunt foarte importante primul gest şi primele cuvinte pe care le adresezi unui colectiv de elevi căruia i te înfăţişezi pentru prima dată. Ina ia piuneza şi o pune în colţul drept, îndepărtat, al catedrei. "Bună ziua, copii. Eu sunt profesoara voastră de română. Să ne cuoaştem!" Deschide catalogul şi face apelul. Apoi îşi spune şi ea numele. Lecţia a fost minunată. Liniştea s-a aşternut şi curiozitatea i-a făcut pe copii să fie numai ochi şi urechi. La sfârşitul orei, Ina ia piuneza de pe catedră, o pune pe scaunul profesorului, acolo unde o găsise, dă bună ziua şi iese din clasă. Era clasa a VIII-a. Din acea zi, acei elevi au divinizat-o...

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!