La bibliotecă (Cenaclului "Traian Brad" din Cluj-Napoca)
Când frunza ruginește
Și mustul dă în fiert,
Cenaclu-i reunește
Pe membrii săi, e cert.
În oaza de cultură
Pășesc toți cu sfială
Să afle-nvățătură
Ca-ntr-un locaș de școală.
Dar unde-i clopoțelul
Cu glasul lui trufaș
Să îi adune-n felul
Atât de,, drăgălaș''?
Pe mine, pe măsură,
Mă prinde un avânt,
Să-i pun mâna la gură
Să-i curm al său cuvânt!
Și unde-i catalogul?
Dar sobrul profesor?
Urmează Decalogul
Să-l împlinim cu spor?
Nimic din toate-aceste...
Fiți liniștiți, aici
Cenaclul dă de veste
C-așteaptă mari și mici.
E toamnă. Biblioteca
Din calda vară iese
Și însăși Ludoteca
Noi planuri văd că țese.
Și nu-s puțini aceia
Ce cartea o iubesc
Și slova le e cheia,
Cultura o cinstesc.
Când frunza ruginește
Și mustul dă în fiert
Iubirea înflorește
Și printre cărți, e cert!
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre cărți
- poezii despre cultură
- poezii despre biblioteci
- poezii despre școală
- poezii despre toamnă
- poezii despre profesori
- poezii despre oaze
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Clevetiri când ruginește frunza-n vii
Chiar frunza Evei, de Fetească,
Bârfeau vreo trei claponi cu carte:
- N-a apucat să ruginească...
I-a dat-o șarpele-ntr-o parte.
epigramă de Ioan Fărcaș din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre frunze, epigrame despre cărți sau epigrame despre Eva
Refugiul
REFUGIU
Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânța mea de copil, în tine!
Ce-aș fi?.. Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc
Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.
Nici o umbră de ceață nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte și aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.
Și atât cât voi fi, veștile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste sulițe, toți anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aș țese zi și noapte la ițar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ți tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...
Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Așa umezit, vei ști, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...
poezie de Lilia Manole din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
- poezii despre gânduri
Pescarului
Eu știu c-așteaptă într-adins
Să-i spui să aibă,, fir întins!''
Și chiar i se-mplini avântul
... E firu-ntins, că... bate vântul!
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (decembrie 2010)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre pescuit, epigrame despre vânt sau citate de Gabriela Gențiana Groza despre vânt
Pescarului
Eu știu c-așteaptă într-adins
Noroc să-i spui și fir întins!
Și chiar i se-mplini avântul,
... E firu-ntins că bate vântul.
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (decembrie 2010)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre noroc
În fața hărții
- Unde-i Creta? Îl întreabă
Doamna lui de geografie.
- Dacă vreți, mă duc în grabă
S-o aduc din librărie!
epigramă de Gabriela Gențiana Groza din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre hărți sau epigrame despre geografie
Dar eu rămăsesem aici!
să ud în continuare floarea
de care tu trebuiseși să te desparți
așa pe nepusă masă cum vine un fulger
într-un cer fără urme de ploaie... de nimic
să-ți pun cuvintele mele rămăsesem
felul meu de a fi... rostul... nerostul
cu mine să mă cert să mă iert... să îți răspund
să te fac să mă întrebi să te nedumerești să mă aprobi
iară și iară s-o iau de la capăt
să-ți simt glasul pașii
să-i fac și pe ceilalți să creadă
fericiți să fie fără să fi văzut
să te aștept!
să ud în continuare floarea...
în văzul nepriceput al celor prea de afară
bătând în zid și-n gol bătând să piară să piară năluca
să-i dau la o parte grele straturile de uitare
pe ea însăși de ea să o salvez
doar să o privesc
să-i aud zilele
de singurătate veacurile
timpul meu ce avea odată și odată să piară
și atunci voi fi rămas într-un cântec
de cine recunoscut?!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre uitare, poezii despre singurătate, poezii despre salvare, poezii despre ploaie, poezii despre muzică, poezii despre iertare sau poezii despre flori
Doi pământeni
Noi nu ne-am ales
nici o stea -
după cum fac îndrăgostiții!
Noi doar simțisem
că suntem
frunze.
Frunze de copac frumos,
mereu altul,
după traseul plimbărilor noastre.
De aceea, când se răcorea,
ne trezeam
că fiecare din noi salvează
(prinzând-o în palma lui
înainte de a cădea pe pământ )
exact frunza care foșnește
cu glasul celuilalt.
Și-atunci, în mijlocul relativităților,
știm cert două lucruri:
că e toamnă
și că
pentru pământeni dragostea nu locuiește
doar în stele
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre plimbare, poezii despre frumusețe sau poezii despre copaci
De la Cenaclu
Profesorul, om de cultură,
Dom' Pătrașcu, cum se știe:
Doctor în literatură,
În cenaclu-i bogăție.
O minte ageră, vioaie,
Chiar acum la nouăzeci.
Deplasarea nu-i greoaie
Fiindcă-i sănătos pe veci.
Din "Gorun" cu frunza mare,
Revista "Cugetul" apare.
Și dacă sapi la baza ei,
Dai de-un redactor șef Ursei.
În cenaclu-i armonie,
Unii scriu, alții citesc,
Se pricep la vorbărie
Într-un mediu prietenesc.
La ședințe, lume multă,
Se nasc scântei, de bună seamă,
Iar cei prezenți, atenți ascultă,
Când se rostește-o epigramă.
Doamna Any Drăgoianu,
Scrie poezii de soi,
Are o sete de cultură,
Cu echilibru și măsură.
poezie de Constantin Branzan din revista "Cugetul"
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre sănătate, poezii despre stejari, poezii despre prietenie, poezii despre poezie, poezii despre naștere, poezii despre medicină sau poezii despre medici
Cădem ca frunzele... a toamnă
morții coboară din lună sfioși și vor să se-încălzească-n cloaca lumii
ai fost și ei ai lumii fii, dar n-au știut că vor muri
sfârșitul lunii suflă-n frunza moartă și iarna bate-ncet la poartă
o cană cu vin fiert poate-ar ciocnii dar cine să-și mai amintească
c-au fost și ei dureri de-o zi și fericire doar o clipă
pribegi trec șiruri triste printre noi prea ocupați să-i mai primim în casă
se moare-n țara asta cu încrâncenare, mor ape și păduri și oameni și copii
ne lăudăm c-o palmă de pământ ce gura le-o astupă
și îi uităm cum se preling tăcute lumânări în recele mormânt
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre țări, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre sfârșit sau poezii despre păduri
Toamnă, te adun din lut
Toamnă te adun de jos,
Îți șterg lacrima duios,
Șiruri lungi de castaniu,
Galbene și-n ruginiu,
Și cert vântul supărată,
Că-mi goli pădurea toată.
Printre neguri și pustiu,
Te adun din pământiu,
Cert și bruma de pe flori,
Îmi cer vraja de culori
Ce îmi bucura privirea,
Da cunosc împotrivirea.
Sar văpăi din ochii tăi,
Când te salt din luturi, văi,
Din mormane de frunziș;
Și mă pun și-n curmeziș
Să-ți alin chipul de fată,
Când caldă, când frisonată.
Te ridic din râuri reci,
Te usuc printre poteci,
Îți șterg ceața de pe ochi,
De pe chipul bazaochi,
Ce era vesel odată;
Și-ți spăl poala întinată.
Din dumnezeiescul plai,
Te adun cu mult alai,
Îți răsfir șuvițele,
Îți repar altițele,
Și de-aveam un strop de rouă
Ne spălam în ea, noi două...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre supărare, poezii despre râuri, poezii despre rouă, poezii despre păr șaten sau poezii despre lut
De ce?
Nu cresc copaci și flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeți pe cuvânt"?
Cum iese planta din sămânță?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când erați mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?
Unde-i cișmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?
De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcodușul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?
Când un avion în aer explodează,
Și arde, ce se-ntâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să știe totul?
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre zbor, poezii despre voce, poezii despre tată, poezii despre stele, poezii despre plante sau poezii despre negru
Ești arborele...
Ești arbore...
Sunt frunza ta
Și-mi contenesc chemarea...
Sunt frunza ta
Și nu am curajul să definesc...
iubirea dintre mine
și ființa mea..
Sunt o frunză ca oricare alta
dar nu asemeni
Pentru că taina mă face să-mi
trag seva din tine.
Priveste în jurul tău și vei vedea
Sute de frunze.. dar nu ca mine...
Un glas trist și singur
se-aude de pe-o culme:
"Sunt singură dar sunt cu tine arbore"...
Frunza suspină, amorțește
dar sufletul nu moare!
Din cenușa amorțelii,
frunza se va naște
în primăvara următoare...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre curaj
În vacanță
Este vară călduroasă
Și pe cer e mult senin
În vacanța luminoasă
Fără teme, fără chin.
Când plecăm în graba mare
Sus pe munți sau la bunici
Ori pe litoral, la soare,
Ca să creștem mai voinici.
Vezi în cuiburi cum mai cască
Puii berzelor, cuminți,
Ciocul larg ca să-i hrănească
Grijuliii lor părinți.
Ici și colo rândunele,
Turturele, pițigoi,
Zboară printre rămurele
Și nu au habar de noi.
Ah, ce bine-i câteodată
Ca la râu să alergăm
Să-i cuprindem apa toată,
Bucuroși să ne scăldăm!...
Avem chef de zbenguială
Că-n vacanță nu-i orar,
Nu se-aude zvon de școală,
Să fim veseli, așadar!
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Fântâna cu sori (2010)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre rândunele, poezii despre munți, poezii despre lumină, poezii despre litoral sau poezii despre creștere
Un sfat
Când cineva îți spune, din mândrie un sfat
Înainte ca să-l zică, tu îl ști de fapt
Și cum criticii goale îți aduce
Mai bine de te-ar pune răstignit pe-o cruce.
Nu că te rănește, dar îți ia la palme nervii
Și nu că îți vorbește sau că s-ar împotrivii
Vorbele lui te lovesc, nu c-ar vrea să te-ajute
Ar vrea să-i mulțumești când buzele-ți sunt mute?
Îl aprobi îi dai și mâna, nu eziți să-i mulțumești
Și aproape deschizi gura, te prefaci că larg zâmbești
Porți tu masca bucuriei! De i-ai scrie pe-un bilet
Cum îți fierbe al tău suflet și de-atâta timp stă fiert.
poezie de Ilie Dragomir (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre sfaturi, poezii despre măști sau poezii despre mândrie
Iarnă în Basarabia
Un aer pur ca mustul stat din fiert.
Un vis răpus ca zborul unui cerb.
Un timp oprit din pasul său alert.
Un suflet trist ca umbra unui verb.
Din ceruri par să ningă vârcolaci.
Un ger cumplit se-ntinde coviltir.
Se-aud cum cântă scripcile-n copaci
Și-și suflă-n mâini cum morții-n cimitir.
poezie de Nicolae Mătcaș din Azur (2002)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârcolaci, poezii despre visare sau poezii despre verb
Poluarea lacului de acumulare
Încântat peste măsură,
Admir lacul după ploaie,
Cum se umple de,, cultură,,
... Cu microbii din gunoaie.
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (9 septembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre poluare, epigrame despre ploaie, epigrame despre cultură sau epigrame despre admirație
Studenților clujeni din Cenaclul Vox Napocensis
Mă simt bine-n pielea mea
--Deși sunt la bătrânețe--
Dar nu-înseamnă că n-aș vrea
Încă-un pic de tinerețe...
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (26 februarie 2015)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tinerețe, citate de Gabriela Gențiana Groza despre tinerețe sau epigrame despre studenție
Miroase-a toamnă
Miroase-a toamnă răzvrătită
A ploaie rece și-astfalt ud,
Când frunzele vântul le-agită
Copacii vrând să-i vadă "nud".
Miroase-a pârg, a fructe coapte
Miroase-a toamnă și-a gogoși
Când cu ghiozdanele în spate
Spre școală trec copii sfioși.
Miroase-a toamnă când grăbit
Pe stradă alearg-un trecător
Căci ceasul său deșteptător
În zori de zi nu l-a trezit...
Miroase-a toamnă cu umor
Ce umbrele și le-a lungit.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre nuditate, poezii despre fructe sau poezii despre dimineață
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?
Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sperieturi sau poezii despre simțuri
Veghe
Mă depărtez de timpul meu,
De anii care-n fugă curg,
Prezentul zboară-n felul său
Și-mi poartă clipele-n amurg.
Aud al zbaterii ecou
Când saltă cremenea pe drum,
Un veac s-a stins și altul nou
Se naște în dureri acum.
Îmi cere Domnul brațul iar
Ostaș să-i fiu pe-al vieții ram;
Mi-e dor să cânt cu glasul clar
Al tinereții când visam.
Tărie dă-mi la asfințit
Mărite-al meu Iisuse Sfânt,
Să-mi știu destinul împlinit
În trecerea pe-al Tău Pământ.
Calmează-al lumilor tartar,
Fii blând, Divine-ndurător,
Primește-al veghii mele dar,
Fidel la poale de Tabor.
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre prezent, poezii despre fidelitate sau poezii despre durere