atrage

Ca salcia

Prin sălcii vântul se frământă,
La nesfârşit fixându-şi straiul,
Ca fata, ce de mijloc frântă,
Işi bate rufele cu maiul.

Deposedat, se-mpleticeşte
In propria-i intimitate,
Ca fata ce, livid, roşeşte,
C-o prinzi cu poale suflecate.

Ca salcia ce nu mai scapă
De vânt, prin vânturi despletită
E fata, pân’ la brâu în apă,
Ce te atrage în ispită.

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o viaţă

inferioară când voi fi melc
codobelc paşii îmi vor fi mult mai mici
un fel de lipici
zaharisit va atrage albine şi viespi
pe urmele mele (?!) tu
nici atunci nu
vei călca decât prea ferit mai ales pe alături
să nu
răstorni borcanul cu miere comună
odată
cu lungul oftat al cărării
de-rulat în cochilia-n spu
mă în cochilia-n spumă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul şi vulgaritatea

Cât ar fi de elegant
De suav, de fascinant,
Dacă-ar fi o simfonie
De mirosuri, o magie,

Un poem fără cuvinte,
Un parfum, să ţineţi minte:
Eşti vulgar, de jos nivel,
De pui mult, de-înoţi în el.

Un bărbat prea parfumat
E vulgar, deloc stimat,
Negativ el se distinge,
Nu atrage, ci respinge.

O femeie-i rău famată,
Dacă e prea parfumată;
Ca să spunem adevărul,
Damful îţi zburleşte părul.

pamflet de George Budoi din Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fereastra despre mare

În fereastra despre mare
Stă copila cea de crai -
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.

Iar pescarul trece-n luntre
Şi în ape vecinic cată -
Fundul mării, fundul mării
Ah! demult un chip i-arată.

"Spre castel vrodată ochii
N-am întors şi totuşi plâng -
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adânc."

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbind a primăvară

zâmbetul ei e primăvară în inima celui îndrăgostit

zâmbetul iubirii e larg şi te prinde

te coase cu aţe uşoare voalate subţiri şi tari

te strânge, nu poţi dovedi nimic sub cer

“simplă şi pură” constrângere, care te înlocuieşte pe tine însăţi cu tine, un necunoscut

te atrage în vedenii şi gesturi aplecate, nesigure,

picurate colorat cu un pic de noroc
până se umple paharul şi apoi îl sorbi îndesat

poezie de Ana Eugenia Păcurar
Adăugat de Petronia Dajna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

Mă cheamă...
aud cum mă strigă...
privesc în întuneric
şi mă-mpiedic de ecou...
Mi-e dor...
înălţimile mă strâng
în braţe - cu sălbăticie,
ramuri de copaci muribunzi.
Şi totuşi simt cum mă
atrage şi mă sufocă
un gând în depărtare,
dar e-ntrecut
Simt...
şi atunci cutreier albe coridoare
de stânci învolburate
adânci, înalte.
Între val şi pisc
către întunericul de linişte
numai o stea s-a aprins
de coada ochilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj cotidian

liniştea stăpâneşte strada,
în mijlocul aerului pictat cu creta
bazinul de corpuri atrage sarea,
chipuri impregnate cu nesomn merg pe pleoape
ca şi cum ar merge pe valurile de nisip
ale plajei nichelate cu viruşi,
doar apa poate salva trupuri,
pielea se descuamează în fâşii
ca o trecere pietonală
lipsită de semafoare, blocată
în aşteptare,
rămân amprente de sare pe umerii goi
străzi lăcrimează,
câinii nu-şi mai cunosc stăpânii.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă Ţie!

Cred în unul Dumnezeu,
Ca orice om de pe Pământ,
Căci a crede nu e greu
Viaţa e un lucru sfânt.

Tot ce-i pământesc, frumos,
Te atrage spre păcat,
Care om nu-i păcătos
Şi greşit n-a mai călcat?

Pe nimeni n-am umilit
Am făcut şi câte-un bine,
Nu ştiu când am şi greşit?
Spuneţi voi, Puteri Divine.

Muezini, strigând credinţă
Prea înaltului Allah,
Călugării cu pocăinţă
Care doar mătănii fac.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele - mugurii gândului (sonet plăsmuirii cuvântului)

Citeşte, frate, să te înţelepţeşti,
Orice simţi că îţi atrage privirea!
Neîncetat să îţi cultivi menirea,
Cât o sămânţă de creaţie eşti.

Pe culme priveşte nemărginirea
Vieţii, ce duce pe cărări îngereşti,
Un ideal visat, în el să zideşti
Altar de stih, ca să-ţi sfinţească firea!

De condei magic să te îndrăgosteşti
Şi să te cunune Dumnezeirea
Cu muza artei în plaiuri româneşti.

Pe cununi de lauri a fi citirea,
Ca un pom din Eden să înmugureşti
Şi în rodul de gând să-ţi laşi jertfirea.

sonet de Maria Filipoiu (15 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau!

Nu mă desfăt în veselia tuturor
Ce are a face?
Mie îmi place crângul foşnitor
Scufundat în pace.

Nu mă atrage jazzul, muzica modernă
Ci triluri de privighetori.
Orchestrele ce fac o gălăgie infernă
Acestea nu-mi produc fiori.

Nu caut să-mi astâmpăr setea
Cu bere de la gheaţă.
Mai bună-i apa de izvor
Mai plină-i de viaţă.

Nu vreau jeleuri aromate
Ci zmeură şi fragi.
Dau mai multă sănătate.
Nu vreau! Ce poţi să-mi faci?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!