Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ninge

Mă cheamă...
aud cum mă strigă...
privesc în întuneric
și mă-mpiedic de ecou...
Mi-e dor...
înălțimile mă strâng
în brațe - cu sălbăticie,
ramuri de copaci muribunzi.
Și totuși simt cum mă
atrage și mă sufocă
un gând în depărtare,
dar e-ntrecut
Simt...
și atunci cutreier albe coridoare
de stânci învolburate
adânci, înalte.
Între val și pisc
către întunericul de liniște
numai o stea s-a aprins
de coada ochilor,
odihnindu-i...
Și... a nins!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Să simt că sunt, să simt că este

În ziua în care m-a albit lumina
Ploua și toți aveau umbrele din cuvinte
Doar eu mi-am dezgropat rădăcina
Stabilind cu soarele adânci legăminte.
Din visele înalte și multe
Mi-am desenat o umbră pe podea
aud cum clipa se ascute
și timpul plânge, cu versuri, pe inima mea.
M-am așezat pe marginea sufletului, la mal
simt că sunt, să simt că este
Să ascult cum bate inima cu fiecare val
Cum soarele adoarme cu capul pe a mea poveste.

poezie de
Adăugat de Iustinian Gr. ZegreanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gând mort

Mi-e așa și-așa se pare
Mi-e așa indiferent
Mi-e cum e la orișicare
Când le e timpul absent

Mi-e mai bine de o oră
Mă simt altfel de atunci
Aș putea să joc și-o horă
Dar cu cine printre cruci

Mi-este osul stâng mai bine
Și pe dreptul nu îl simt
Simt doar recele în mine
Și căldura din pământ

Mi-e așa și-așa se pare
Așa-mi place să mint
Arde sus o lumânare
Pâlpâie peste mormânt

Mi-e o liniște de toate
Nu aud nimic nicicând
Nici chiar clopotele sparte
Sigur bat din când în când

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor

Mi-e dor de zilele fierbinți de vară
Când ne țineam de mână sub castani,
Mi-e dor să te sărut ca prima oară,
simt din nou magia acelor ani.

Mi-e dor de noaptea cea cu lună plină
Când ne plimbam pe plajă îmbrățișați,
Mi-e dor de chipul tău, de pielea fină,
De ochii tăi adânci și minunați.

Mi-e dor de iarba verde, înrourată
Pe care alergai necontenit,
Mi-e dorsimt răcoarea ei curată
Și să-ți admir făptura ca vrăjit.

Mi-e dor să-ți spun iar vrute și nevrute,
simt că-s tânăr și că te doresc,
Însă acestea-s lucruri dispărute,
Dar eu n-am încetat să te iubesc.

poezie de (19 aprilie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un alt anotimp

Septembrie, seară târzie,
Fereastră lovită de ploaie și vânt.
În colț de odaie, aștern pe hârtie al toamnei cuvânt.

În negura serii doar norii coboară,
Cum umbre coboară în orașul pustiu,
Pe străzi trecătorii grăbiți către case
Par albe lumini strălucind argintiu.

Și stelele ard colorate în noapte,
Și vântul dansează în frunzișul căzut,
Mi-e dor de lumină, de toamna senină,
Mi-e dor de speranță ca de un scut.

Și simt cum iluzii și vechi adevăruri
Aleargă fugare prin gând fremătând,
Răscoală e în suflet, răscoală afară,
În camera mea ecouri se aud.

Ascult cum tăceri în șoapte vorbesc
Cum inima îmi bate în ritmuri tribale,
Și cred că înțeleg că rostul omenesc
Se aseamănă mult cu a toamnei chemare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Și numai dor...

Și sunt momente când te aștept să-mi vii,
Clipe de speranță, când simt un dor aprins...
Când și ție îți este dor să-mi fii,
Când dorul ne pătrunde, și-ncet ne-a învins!

Și sunt clipe în care, adânc îmi amintesc,
Cum iubeai cu sete... cum mă priveai zâmbind...
Și mă gândesc la tine... poate amăgesc,
și tu simți un dor... despre noi, iubind...

Știi? Te-am iubit mai presus de mine...
Regret că n-ai știut a prețui!!
Inima mi-e toată de sentimente pline,
Și te iubesc iubire! Exist pentru-a iubi!...

La ceas târziu de noapte, trezesc cu tine...
Mi-e plină amintirea și mintea mea te cheamă,
Iubește- iubire, căci știi atât de bine
iubești aprins, fără nicio teamă!

Mi-e dor atât tare, încât lacrimi apar,
Simt pentru tine, o dragoste nebună...!
Și mă gândesc la noi... și zorile apar,
Și mă consum iubire! Mi-e dor până la lună...!

Iubirea mea frumoasă! Nicicând nu vei mai fi,
Așa iubit de nimeni... cum eu iubesc mocnit...
Că vreau să te întorci... asta vreau să știi,
iubești pierdut... să fii împlinit!

Și numai dor...
Și mă trezesc... dorind să înțeleg...
De ce nu mergem oare mai departe...?
Și fir cu fir, confuză eu aleg,
Să descifrez povestea, parte cu parte...
Și numai dor...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Matei

Dor de Eminescu

Mi-e dor de susur de izvor ce clipocește-n vale,
Mi-e dor de turmele ce stele li se-aprind în cale,
Mi-e dor să te privesc, să te ridic de subsuoară,
Mi-e dor de un sărut sub un salcâm cu frunza rară.

Mi-e dor de codrul cu păsărele ciripind pe ramuri,
Mi-e dor de marea ce spumegă talazurile-n maluri,
Mi-e dor de toamna ce foșnetul de frunze il așterne,
Mi-e dor de mama ce mă cheamă din negură de vreme.

Gândul mi-e curat precum nuferii ce-ncarcă lacul,
Auzul mi--e mângâiat, cântă-n codru pitpalacul,
Limpede îmi e privirea când privesc cerul albastru,
Liniște-mi aștern în suflet când citesc versul măiastru.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Mi-e dor de el ...

Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n brațe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniștită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelișul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopții cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării și zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut și de taifun.

poezie de (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aud

Aud chemarea munților,
Și chemarea din adâncuri.
Aud și plânsul pruncilor,
Dar și croncănit de vulturi.

Aud cum pătrunde apa
În pământul însetat.
Aud cum fâșâie sapa
În porumbul semănat.

Și susur de ape aud.
Aud cum crapă pietrele,
Cum crește pepenele crud,
Și cum îmi calcă ghetele.

Aud cum pe ramuri plesnesc
Mugurii în primăvară.
Aud cum oamenii iubesc
Patria lor milenară.

Glasul pământului aud.
Aud cum mama mă cheamă.
La glasul vântului sunt surd.
Pe-acesta nu-l iau în seamă.

El stârnește vijelia.
Aduce-n țară furtună.
Aprinde în oameni mânia,
Dispare pacea străbună.

poezie de (mai 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vremea urmelor...

e vremea urmelor rănite,
e vremea nopților cernite
ce m-au bătut în câte ținte

mi-e mâna dreaptă obosită
și stângă îmi este amorțită,
una de scris, una de nemuncită

mi-s ochii tot mai mici sub pleoape
și sunt secați de-atâtea ape
ce ieri mi-au curs doar să sape

picioarele mă dor întruna,
mă dor de drumuri și furtuna
împinge înspre mine luna

trupul mi-l simt cu oboseală,
a adunat atâta boală
și simt în el cum se răscoală

aud mai bine cu ecou,
aud și puiul scos din ou,
aud ce-mi face bunul rău

mi-e mâna dreaptă obosită
și stânga îmi este amorțită,
picioarele mă dor întruna,
trupul mi-e boală, nu doar una,
aud mai bine tot ce zboară,
cu ce folos? viață banală...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Crâșmaru

Gând pentru eternitate

O clipă să mai stai aș vrea
Din Cerul preaînalt
În gând să-mi dăruiești o stea
Din tine, înger cald.

Să-mi fii în noapte Prometeu
În brațe strângi
Să zbor cu tine-n Cer mereu
Tristețea s-o alungi.

Poemul ochilor ce plâng
Să-l scrii pe pielea mea
Sărutu-n palme să îl strâng
simt suflarea ta.

Când dorul va striga în noapte
Cu sărutări să-l frângi
simt pe trup acele șoapte
În orele prea lungi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarbă, frunze, în sânge

Dor de somn pe iarbă, sub un soare blând,
strigă și mă cheamă la el să ajung

simt iar covorul, verde ciufulit,
să îmi piară dorul de-a fi fericit

Dor de somn pe frunze, întinse la umbră,
sub a lor surate agățate încă

Mi-e dor de pădure și mi-e dor de câmp,
mi-e dor de izvorul țâșnind din pământ

Dor de somn pe iarbă, oriunde pe câmp,
dor de somn pe frunze sub un pom bătrân

simt iar parfumuri, de pământ și flori,
umplându-mi plămânii limpezimea lor

Dor rămas în sânge și în carnea mea,
dor de a fi liber și de-a alerga

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anotimpul meu

Cum încă zâmbet am
iar lacrimi știu să-mpart
în van
iar pânza verde de pe geam
s-a spânzurat în noapte,
Cum încă știu să merg,
simt, să apropii,
iar gândul scârțâie a lemn
cioplit
eu în depărtare plec
și-adesea mângâi norii,
Cum încă vidul suflă-n anotimpul meu
iar frunze-nvie albastru,
și roșu, și auriu, ca un pictor...
eu pot scrie negru
pe fulgerul alb al timpului
golit,
înseamnă că n-am adormit
că știu a fi un
glas al vieții
(sau poate al morții?)

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aud cum vine dragostea

Aud cum crește visul din zâmbetul tău
asemeni unei flori râzând în soare
și pe aripa lui unduitoare
îmi culc, în liniște,
obrazul, eu...
Aud cum doarme marea în ochii tăi
și zbuciumul ți-l simt, dincolo de culoare.
În ei văd o nimfă ce pe zei
îi lasă mereu muți,
în adorare.
Și simt, crescând în inima-ți,
speranța
așa cum orizontu-n răsărit
face să crească în lumină, viața
când brațele la pieptu-ți m-au primit.

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Relax

Doar ochii tăi mă dor privind în altă parte
și mâna ta doare când strânge ce se poate
și pașii tăi i-aud când calcă depărtarea
și te visez profund când între noi e marea

Când totuși ești cu mine le uit pe alte toate
și aud cum respiri ținându-mă în brațe
și simt căldura ta cum cade peste mine
și-atunci eu nu știu de cât îmi e de bine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Tristețe

În noaptea neagră, candelabru sumbru,
Mai luminează visele și viața
Deși visez, visez de-o viață-ntreagă
Simt cum încet, încet moare speranța.

Secundele le văd cum se ridică,
Ușor, precum un abur, către cer
Simt liniște, simt nerăbdare, frică
Și-n zborul lor, cu ele, vreau să pier

-ntorc tăcut la existența noastră,
Dar nu sunt eu, e-o rază de lumină
Care pătrunde printr-o ceață deasă
Acum în întunericul din tină

Și mă trezesc sub un umbrar de nouri
Străin, tăcut, cu lacrimile-n barbă,
Părând că-aștept să se ivească zorii...
Dar întreb: de ce atâta grabă?

Mai bine să rămână întuneric
În universul nostru... să murim
Căci știm oricum că ne așteaptă moarte
Și n-avem șanse să ne mai trezim.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Încă mă visez cu tine

Încă visez prin crânguri
Alergând după un vânt,
Simt sub pași pietre în rânduri
Cum înțeapă din pământ.

Încă te visez strângându-mi
Mâna care fremătând
Tremură, prea mult plăcându-i
Să-ți strâng clipele din gând.

Încă dorm cu dor de tine,
trezesc cu ochii tăi,
Diminețile sunt pline
Doar de mine prin odăi.

Încă sorb cafea amară,
Zahăr nu-i mai pun de mult
De când ai plecat în seară,
Timpul scurs îl tot frământ.

Încă visez cu tine,
Voi visa până-o să mor
Cum străbați bietele-mi rime,
Cum mi-e dor, cum te ador.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubita mea – lumina mea albastră

Cu ce lumină-albastră cerul tău –
Cer presărat, intens, cu praf de stea –
Lin învelește-n doruri lutul meu
Ce-i rece și sleit, iubirea mea.

Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce și aprins aleanul lor –
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.

Tu nici nu știi, măcar, azurul meu,
Cum te privesc – și obraznic și curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău –
Lasciv și inocent e, totodat'!

Când săruți, gingaș, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu reînvii, fără să omori –
E-un simțământ neînțeles, ciudat.

Cum se revarsă-n noapte ploi de stele –
Din cerul de catran, cum se desprind!
Dar cea mai arzătoare dintre ele –
Ești tu, iubito-n brațe când te prind.

Când trupurile noastre se despart,
E un dezastru în ființa mea –
De, parcă, ceru-ntregii lumi s-a spart
Și mi-a căzut în cap un ciob de stea!

Atunci, buimac, privesc plecarea ta,
Printre copacii-abia îmbobociți
Și sunt cuprins de-o disperare grea –
Căci ani și oameni ne țin despărțiți.

Deci, ce ești tu? Lumina mea albastră!
Ce-mi curgi fierbinte-n sângele-ngroșat
Și-mi luminează-a ochilor fereastră
Cu cer albastru – când nu e înstelat.

Iar gândurile tale trec prin mine –
Adesea pleacă, dar mai des rămân...
Și –ntinerit, simt când îți este bine –
Când nu ți-e bine – mă simt trist, bătrân.

Iubirea mea, lumina mea albastr㠖
Noi, împreună, n-o să adăstăm...
Dar, undeva, unită-i soarta noastră
Și nu ni-i interzis ca să visăm...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ce bine mă simt...

Ce bine mă simt cînd în clipa cea grea
aud glasul Tău cum mă cheamă.
O, pune-mi în inimă liniștea Ta
și scapă-, Doamne, de teamă.
Apucă-mi Tu brațul, puternic, și ia-l,
cînd marea -nvolbură-n spume.
Rămîi lîngă mine la oricare val,
și scapă-, Doamne, de lume.

Ajută-mi privirea spre Tine să țin,
predat închinării depline,
așterne-o maramă pe tot ce-i străin
și scapă-, Doamne, de mine.

Ce bine mă simt cînd în ceasul cel greu
simt liniștea-n piept cum revine.
O, scapă-, Doamne, de tot ce-i al meu
și umple--n totul de Tine.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de tine, mamă

Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aș vrea să-ți pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ți întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbești,
Să-ți simt, mamă, iubirea
La piept când -încălzești.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ți aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiți că vii
În brațe am să-ți pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aștept pe punte,
La mine să ajungi.
săruți pe frunte,
În brațe strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
Să cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieții,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineții
Pe frunte m-ai stropit.
Așa am crescut mare.
Ce mândră, mama, ești!
Acum sunt deja floare.
Să vii să iubești!

poezie de (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Un suflet sihastru...

Ma privesc si-mi pare,
Ca cel ce aievea-mi apare,
Nu sunt nicidecum tot eu,
Ci doar o simpla-aratare.

Si ca prin tulburi oglinzi,
Ma privesc cu ochi de strain,
Si aratarea imi pare ca are,
Un suflet golit de destin.

Se-aude departe,
Un raget de fiara, agonic si crud,
Ca un tunet pustiu si surd,
Si-mi pare ca vocea mea o aud.

Privesc catre mine si parca,
Trupul ce vad e rece si greu;
E trupul unei fiinte ce moare,
Si vai, fiinta aceea sunt eu!

Si simt,
Cum treptat ma topesc in zare,
Si de cel ce am fost ma desprt cu greu,
Il vad cum dispare.

Si simt cum dorul de mine ma doare,
Si ma doare parca toata faptura mea,
Faptura mea de eter,
De eter fara culoare.
Mi-e dor si ma doare!

Si vreau sa m-ating dar nu pot,
Si vreau sa vorbesc dar n-am glas,
Si din toate cate-am avut,
Doar scanteia gandirii mi-a mai ramas.

Si vidul cel negru si mare,
Incepe usor sa ma-npresoare,
Si-n recea tacere ma simt singur tare.
Dar gandul imi zboara aiurea,
Si uit ca mi-e teama si totul dispare!

Si simt ca n-am spatiu, simt ca n-am timp,
Si simt ca de mine nu-mi mai e dor,
Si cu gandul, ca gandul, aiurea eu zbor,
Si simt ca n-am timp si simt ca nu mor!

Si prin tacere catre niciunde ma-ndrept,
Ca o lumina de astru,
Eu sunt un gand calator,
Sunt un suflet sihastru!

Si veacul cat clipa imi pare,
O clipa in plus pentru inc-o povata,
O clipa cat veacul de mare,
O clipa ce-nseamna viata.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook