anatomie

Partitură pentru văz

dacă eliminam gândul
totul se transforma într-o pajişte verde
în nouă pietre roşu galben albastru
trecea un prinţ călare
dar cum să renunţi la gând
cum să împarţi gândul
marile depărtări să le apropii
astea sunt secvenţe din trecutul unui muritor
nu ai cum
memoria revenea încet la cursul de anatomie
omul este un ochi uriaş dragii mei
străbătut de văi şi oglindit în ape tulburi
în cele din urmă se retrage în pământ pentru odihnă
plângeau copiii de ţâţă
pe adulţii senectuţii noastre
ceaţa ca o cataractă la cules de văz
cum îşi ridica munţii

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi (studiindu-l atent pe Poet): Avem lecţie de anatomie politică, Vulpescule! Vezi? Aşa arată un duşman al poporului, în carne şi oase... La prima vedere pare un cetăţean onorabil... Barbă albă, ochi blânzi şi umezi... Un bătrânel oarecare, nu-i aşa?... 74 de ani... Dar sub masca aceasta înşelătoare de pensionar paşnic se ascunde monstrul social... Şarpele politic!
Vulpescu: Pare un om obişnuit...
Lupoi: E doar o aparenţă, Vulpescule! De necrezut, dar acest omuleţ obişnuit se opinteşte de cinci ani să răstoarne puterea populară... Vrea să înlăture cea mai umană democraţie: dictatura proletariatului... (Pauză). Dar acum a încurcat-o! (Tare). Vulpescule! Să scrii tot ce va rosti acest chiabur intelectual... Să rămână mărturie pentru istorie...
Vulpescu: Am înţeles, să trăiţi!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regal

luaţi împreună suntem doi frumoşi
două ceşti de cafea îşi răsucesc aromele în funii
cu mirosurile noastre după
o noapte cu lună de veghe între cearşafuri
cu cât ne ştim mai mult cu atât ne dăm seama
cât de puţin am aflat unul despre celălalt
câtă anatomie avem încă de parcurs
cu mâinile putem face orice ne trece prin minte
să folosim fiecare parte din noi pentru modelat
la focul zvăpăiat al cunoaşterii dorinţele de murano
au ceva inimaginabil în culoarea lor

separat suntem două felii de pepene
în gurile a două nefericiri
seminţele par nişte păsări împrăştiate
nu mai ştiu drumul spre cuib
&
lasă-mă chiar acum să-ţi amintesc
iubire e atunci când mângâi
aerul cu care mă apropii

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu din Cele mai frumoase poezii de dragoste (2018)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtuala revedere

Pentru minunaţii mei colegi de liceu (O, tempora!)

NOSTALGIC, mi-amintesc de-adolescenţă
De prima fată, primul meu sărut,
De un regulament cazon (ce exigenţă!)
Şi implicit, ce-n replic-am făcut...

EFERVESCENT, îmi amintesc de mine
Cât de timid iubita-mi atingeam
Şi ce ferice mă simţeam, în fine
Când de la ore-n grup senini chiuleam,

EMOŢIONAT îmi cunoşteam colegii
Pe care soarta-n cale-mi a adus
Şi mulţumit, eu mă simţeam ca regii
De care proful de istorie ne-a spus...

PREOCUPAT eram, într-o măsură,
De mate, de franceză, geografie
Sau de chimie, fizică, română,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De... scriere

Sunt parcă incapabil
să mă-nvăţ minte
dintre atâtea experienţe;
ce oamenii, tot noi,
c-un implacabil
ce nu se dezminte,
ne facem zilele după pasenţe...
doar cum ne pică, aleatoriu,
de-a lua fără de-a da-napoi,
de-a face viaţa altuia un purgatoriu.

Şi mă încred cu obstinenţă
în fiecare, cu onestitate
crezând că totu-i lin,
decurge de la sine
aşa cum trebuie când faci doar bine
şi-aştepţi returul; o prezenţă
de minimă moralitate
ce-ar putea preschimba destin...
Câtă, câtă credulitate,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa şi grăjdarul (banc versificat)

Dintr-un fort de şase stele, una dintre-acele fete
(sânge-albastru, trup de floare, gene lungi şi lungi picioare)
silueta de albină şi-o coboară printre cete
(servitorii-mpărăţiei) să îi vadă toţi ce are.

Într-o parte şi grăjdarul saliva după femeie
şi, lovit de o săgeată, se îndrăgosti prosteşte,
când în mintea-i de găină se produce o scânteie
(prostu-i şi mai prost atuncea când e trist şi când iubeşte).

Planuri mari răzbat în capul tânărului slujitor:
fizică, anatomie, toate câte sunt pe lume;
dintre-aceste numai unul îl va face-nvingător.
Să vedeţi ce-a copt o minte ca un val pierdut în spume.

"Ce-ar fi dacă, eu, poimâine aş vopsi un cal în verde
să-i atrag prinţesei grija, poate va vorbi cu mine,
poate-ar vrea să ne cunoaştem... Asta e! Nu am ce pierde,
chiar de planu-i un dezastru şi isprava nu va ţine."

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa (6 septembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!