a trage de cineva

Recviem pentru o roată

cineva m-a întrebat
frate, cum e să respiri
de unul singur
să urli cu lupii ca lupii la lună
să te înalţi om şi roată
cu îngerii de mână?

cineva ţi-a aruncat umbra
fix sub roata maşinii de lux
şi nu era Dumnezeu
era doar o fărâmă de soartă
rătăcită pe şoseaua de piatră
şoseaua din noi şoseaua uitată

în care oraşul meu
avea nervii întinşi la maxim
străzile mărşăluiau nevrotice
de-a lungul şi de-a latul
trupului tău căptuşit cu întuneric
uite cum umpli

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul face,omul trage

Omul face şi desface,
Se duce şi se întoarce.
Culege şi iar culege,
Cu nimic nu se alege.
Ce face azi, mâine strică.
Face şi băuturică.
O pune în poloboace,
Apoi bea, turtă se face.
Bea până criţă se face.
Câte şapte zile zace.
Asta ştie, asta face.
Omul face, omul trage.

poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă

cobor agale
pe cărare,
mă sprijin
de un frasin mic
apoi m-aşez
pe-o buturugă.
. să pot
să mai respir un pic
m-aşteaptă
cineva în vale?.
. rămas-a
cineva în deal?
îmi duce grija
pe cărare.
. dacă ajung
unde-am plecat?
mă tem că nu.
. ce gând ciudat
. o clipă am visat..
că poate cineva..

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi

Întâi se aude cioara.
Apoi porumbelul sălbatec.
Apoi cineva spală preşuri,
le stoarce şi apa se-aude
curgând în lighean. Apoi
un sunet de roţi frânate.
Vântul pieziş. Apoi
şoaptele măturii. Marea
trage spre larg. Se aude
uşa de după amiază
a cerului, lin desfăcându-se.
Frunzele-ncep un drum
anevoios. Se aude
pasărea somnului. Poate
şi gestul pisicii cu puiul
în bot, străbătând panorama.
Din nou porumbelul. Apoi
apa-n ligheane. Apoi
marea în larg. Apoi toamna.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo

Femeia aceasta are pe cineva în baie.
Vorbeşte cu mine, mă iubeşte sincer,
Dar cineva se tot foieşte în sufletul ei,
Dincolo de mine.
Îi citesc în ochi, în păr, în linia vieţii din palmă
Că această casă n-are decât o singură intrare,
Că-mi ascunde pe cineva în baie.
Sau, mă rog, în casa vecină,
Sau într-o altă casă,
Undeva pe stradă,
Într-un alt oraş sau într-o pădure,
Ori pe fundul mării.
Cineva stă ascuns acolo,
Pândindu-mi gândurile,
Ascultând sentimentele mele eterne
Cu ochii pe ceas.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva-şi aminteşte

Cineva-şi aminteşte,
Unui om îi pasă de cineva.
Numele tău
e şoptit
în rugăciunile cuiva.

poezie de Autor necunoscut, SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia

Cineva care face cuiva
ce face Regele Alexandru cu sabia
taie pe cineva
cum a tăiat el nodul gordian.
Nu i-a venit în cap cuiva
dintr-un motiv banal
nimănui.

Au fost
sute de filozofi - niciunul n-a descurcat
nu-i de mirare că astăzi se ascund prin
colţuri.
Mercenarii îi prind de barbă,
de răsfirate, albe, ca de ţap,
şi-aruncă-n aer cineva
un râs puternic
de ceva.

De-ajuns.
Iute a privit Regele de sub panaş,

[...] Citeşte tot

poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trage barca

la mal rătăcind printre nori.
a doua secvenţă, cu el
învârtindu-se printre pescăruşi,
pe o plajă argintie, înfăşurat
în staniol, decorat cu ferigi
de un verde-crud şi pene
roz de flamingo. apoi o schiţă
în tuş înfăţişându-i goi
pe un buştean gros, şi pe ea
cântând la chitară.

trage barca lângă patul ei
de puf de lebădă. păşea
graţioasă şi puful de lebădă
se agăţa cu disperare
de pielea ei pe care am scris
poeziile de dragoste.
era o istorie ilustrată a timpului
petrecut împreună în ultimul veac.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva...

Când cineva îţi zâmbeşte
oferă-i o floare.
Când cineva te iubeşte
presară-i flori în cale.
Când nici nu îţi zâmbeşte
şi nici nu te iubeşte,
sărută-l cu ardoare.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Incercând să uiţi pe cineva
pe care l-ai iubit, e ca şi cum
ai încerca să-ţi aminteşti de cineva
pe care nu l-ai întâlnit niciodată.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!