Poezii despre Treisprezece, pagina 3
Scara
Am găsit-o ieri în prun,
Dar să nu grăbiți ocara!
I-am luat în pripă scara.
Ea mă-njură: Ești nebun?
Pune scara!
Dacă-njuri, eu n-o mai pun!
Mai la urmă, pe-un cuvânt:
Să se lase sărutată
De atâtea ori deodată
Câți fuștei la scară sânt.
Sărutată
Lăudat fii, Tată sfânt!
Unsprezece, spune ea;
Eu zic: Bine, pe credință:
Doar o fi având știință,
Scara câți fuștei avea,
Pe credință
Asta e pierzarea mea!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre țări
- poezii despre știință
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre tată
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
Expert în tulburări mintale
a fost chemat acolo ca expert
se gândea să treacă întâi prin tunelul misterului
oamenii au decedat după ce au trecut pe acolo
coridorul cu pereții de sticlă
făcea legătura între spital și biroul său
lumina celor patru sori se revărsa
din toate părțile
era o după-amiază minunată
blos cel mare
cel auriu
se afla sus în est și sub el
se înălța blis cel mic
cel roșu
în direcția opusă vedeai limpede
pe cerul purpuriu vestic
două puncte strălucitoare
ale lui peus și cheus
câmpiile nordice erau luminate
auzise că alinierea celor patru sori
se face din zece în zece ani pământeni
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre pictură
- poezii despre medicină
- poezii despre arte plastice
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre roșu
- poezii despre promisiuni
Tratament
Un grup de treisprezece profeți sosesc în orașul Saba,
cel binecuvântat din abundență cu bunuri materiale.
" Unde vă este recunoștința pentru toate acestea?
Cel care v-a dat ființă
așteptă doar o reverență din partea voastră". Sabeenii răspund:
" În noi nu există recunoștință,
ci numai plictisul celui care primește daruri. Suntem
obosiți de atâtea minuni, sleiți
de prea multă odihnă, extenuați de plăceri. Ajunge cu atâtea
livezi, destul, vă rugăm, cu atâta frumusețe. Darul
de a ființa nu ne mai trezește nici un interes." " Aceasta este
o boală a sufletului, pe care noi o putem trata",
spun profeții. " Trăind morți, lucrurile dulci vi se par
amare, iar cei
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre recunoștință, poezii despre cadouri, poezii despre zoologie, poezii despre sănătate, poezii despre suflet, poezii despre suferință, poezii despre simțuri sau poezii despre puls
Scrisoare fostului meu iubit
Dacă, măcar, te-ai fi străduit să exiști,
îmi pare că, la fereastră, zăceau turme de cai,
cu sânge pe la picioare, oasele lor
îmi aduceau, parcă, aminte că eu din oasele mele m-am născut,
mai demult,
nu dintr-un țipăt de mamă;
...
oasele mele mă trimiseseră prea devreme, în lume, aș fi vrut să mă nasc iarna,
zăpada e albă, ca osul;
scânteierea ei e dulce și te ridică în cărți de povești, și ninge și acolo... sunt bucate... scântei de apă și vin... daruri de la bunica...
îmi pare că prinseseră caii,
sau, măcar, îi văzuseră, toți,
eșuând,
cerul era negru și tern, mă trezeam, în zori, să caut, mai departe, binele, dorul meu,
și
să merg
cu treisprezece fecioare de mână, până-n cer; să alerg până-n cer;
dar nu mai era vreme...
caii mei alergaseră, demult, înspre alte pământuri și la altă verdeață...
o să vă caut, odată, prin cer!;
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre femei, poezii despre cai, poezii despre naștere, poezii despre iarnă, poezii despre dimineață, poezii despre creștinism, poezii despre femei și bărbați, poezii despre zăpadă, Ne poți propune o poezie de dragoste? sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Să se fi "stricat" Busola?
Cuvântul scris e-a Tatălui din cer scrisoare, trimisă nouă celor jos de pe pământ,
Busola pelerinilor care-au pornit pe drumul ce duce-n patria de sus, în cerul sfânt.
Dar cât de curioasă e de-atâtea ori busola, că-ți vine tot să crezi că-i eronată,
Căci tocmai când te-aștepți cel mai puțin, atunci primești un fel de pedepsire drept răsplată.
Păi să vedeți: din doisprezece fii ai lui Israel, Iosif a fost și fiu, și frate cel mai bun din toți.
Ceilalți ai lui s-au dovedit a fi până la urmă răi și ca fii, răi și ca frați - și pe deasupra hoți și mincinoși.
Și într-o zi, îl cheamă Israel pe Iosif și îl roagă: "Te du în câmp la frații tăi și-mi adu vești;
Ei sunt plecați cu turma la păscut de multă vreme; mergi dar, te rog, și vezi cum îi găsești".
Iosif n-a stat la gânduri, nici să-și facă socoteala la drumul lung și soarele fierbinte din pustie.
Căci el iubindu-și deopotrivă tatăl lui și frații, tot ce făcea legat de ei făcea cu bucurie.
Și-acum priviți: răsplata Domnului pentru-altruismul lui e-o groapă cu noroi. Apoi, urgie,
Vândut ca sclav la niște trecători călări pe drum, o ceată de ismaeliți, de negustori.
Dar bine, Doamne, nu Te supăra că-Ți facem întrebare: așa cinstești Tu pe copiii Tăi ascultători?
Și în sfârșit, ajunge sclav la domnul Potifar. Aici din nou, se dovedește credincios în ascultare.
Anii-au trecut și Iosif e de-acum un tânăr chipeș, căruia doamna Potifar îi da mereu târcoale.
A încercat tot ce i-a stat ei și în gând, și-n minte, dar nu i-a reușit deloc să-l tragă la curvie,
Căci chiar de nu erau evrei să-l urmărească-acolo, sfințenia-i era lui Iosif totuși vie.
Și într-o zi, cucoana Potifar, pândind prilejul, îl prinde pe evreu să-l tragă iară;
Dar ce credeți că face-atunci tânărul Iosif? Își lasă haina-n mâna ei și fuge-afară
Plin de nădejdea sfântă și îndreptățită a unei răsplătiri, dar mai ales o-ncurajare.
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre sclavie, poezii despre Israel, poezii despre tinerețe sau poezii despre răsplată
Admirăm
Îl admirăm pe domnul Lear, poetul, nu pe rege,
Cam turbulent părea, din el ceva se va alege,
Are urechi și mâini și ochi, citește, cântă, zboară,
El s-a luptat cu mari furtuni, cu vântul prins în moară,
Visează revoluții noi, bea vinul doar cu zeii,
Când nu găsește un leu mort, se joacă și cu mieii,
Dar cineva l-a cam turnat, fu dus la un ospiciu,
s-a sinucis pe drum, de ce? Din drag de doamna Liciu.
I-au scris o biografie, ah, nu amintea de Shakespeare,
Pentru că domnul Lear era un fel de arhitector.
*****************************************
Ziua-i masivă, albă și rece,
Ca un colegiu pentru colege,
Numai iubita, doar ea se zărește
Într-o oglindă ca ochiul de pește.
Trece cu trenul omul cu trenciul
Luat pe-o hârtie de treisprezece,
Numai iubita în nouri se scaldă,
Ziua-i masivă, rece și albă,
Numai iubita, subțire, înaltă
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre poezie, poezii despre moarte, poezii despre înălțime, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre visare sau poezii despre vin
Viața fără Dumnezeu, o cărare ce nu duce nicăieri
la trei ani mă țineam de fusta mamei
și-o iubeam necondiționat
de fapt
a fost prima mea iubire care
ne-a înnodat sufletele
la patru ani alergam pe câmp după fluturi
și cerul oglindit în ochii mamei
îmi zâmbea complice
la doisprezece ani simțeam în piept
ritmul ciudat al unor tobe pe care
l-am învățat din mers
fără profesor
la treisprezece ani vedeam ceea
ce nu trebuia să văd
erau dimineți suspendate pe
umerii fetelor mari
din când în când încercam să
despart în silabe cuvântul iu-bi-re
stăpân pe tăcerea din mine am
pândit fiecare mișcare
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sex, poezii despre trup și suflet, poezii despre învățătură, poezii despre virginitate sau poezii despre vecini
Nebun de alb
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Și-mi stau pe tâmple soarele și luna,
Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine.
M-aș jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-aș spune cum te cheamă,
Pătrate negre și pătrate albe
Îmi covârșesc grădina și mi-e teamă.
Și, uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-și mai ține lumea ale sale
Și-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.
Prin gări descreierate - accidente,
Mărfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii și ca să te sperii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre tristețe, poezii despre nebunie, poezii despre monarhie, poezii despre alb, poezii despre vinovăție sau poezii despre vară
Legenda Portului Cenușiu
Alergau continuu pe străzile orașului portuar,
Se cățărau curioși pe puntea navelor de la chei;
Ceața, albă și rece, venită dinspre estuar
Nu fusese niciodată mai rece și mai albă decât ei.
"Hei, Starbuck, Pinckney și Tenterden, e mare deranj!
Fuga la șalupele voastre, adunați întregul echipaj,
Împânziți golful, căutați până-i găsiți pe prichindei."
Era un motiv de teamă! În mijlocul acelei zile cețoase
Barcazul acostat la debarcaderul dărăpănat, plin
Cu copii care se jucau, răpit de curenții mareei joase,
S-a dezlipit de dană și-a dispărut în norul pufos, opalin,
Derivând spre larg, inaccesibil auzului și vederii
Luând cu ea treisprezece copii ai durerii
În hulpava imensitate-a golfului, mării vecin!
Un căpitan cu chipul dur, "Domnul aibă-n paza lui pe toți!"
A spus, "Acel barcaz nu va mai pluti la mareea-naltă!"
Nevastă-sa a răspuns, "Fetița nu va auzi strigarea MEA, socoți,
Oriunde-ar fi acum, pe mare sau pe lumea-ailaltă?!"
[...] Citește tot
poezie de Francis Bret Harte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porturi, poezii despre voce, poezii despre fete, poezii despre apă, poezii despre văi sau poezii despre vârstă
Horă în duminică
Ca și cum nu ți-aș mai spune nimic iau în schimb în mână
cana de apă și o scufund adânc adânc acolo unde începe apa șovăitoare să se limpezească
din ce în ce mai tare
s-ar deschide peste ea baba nopții ar curăți-o cu o rază de lună care alunecă peste;
Îți par pesemne mai frumoasă așa... cu amândoi umerii dezgoliți
cu o cămașă
care să mă acopere trăiesc în cămașa aceea care îmi cântă pe spate
nu îmi trebuiește nimic peste umeri
îmi aduc aminte de tata cum îmi trimitea de ziua mea floarea cea mai roșie
apoi se gândea dacă picioarele mele ar încăpea deja în conduri
cum și mama purta.
Îmi port mersul meu cum și mama purta.
Mergeam deunăzi la biserică clopotarul lipsea pesemne și clopotarii își țin femeile
în brațe și în tot felul de cămeși. Pesemne clopotarii
care iubesc nu mor niciodată.
L-am văzut venind înspre mine ca un chip drept și bălai de pe peretele cu sfinți
cu un strop de apă sfințită pe pleoapă, părul lui galben și prelins la ureche lucea în soarele de duminică
treisprezece ani o singură bătaie de palme îmi părea ca un sfânt căprior cu ochii din cei mai neprihăniți
mi-a părut că doar pentru mine a bătut băiatul din palme
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre superlative, poezii despre picioare sau poezii despre glezne