Admirăm
Îl admirăm pe domnul Lear, poetul, nu pe rege,
Cam turbulent părea, din el ceva se va alege,
Are urechi și mâini și ochi, citește, cântă, zboară,
El s-a luptat cu mari furtuni, cu vântul prins în moară,
Visează revoluții noi, bea vinul doar cu zeii,
Când nu găsește un leu mort, se joacă și cu mieii,
Dar cineva l-a cam turnat, fu dus la un ospiciu,
s-a sinucis pe drum, de ce? Din drag de doamna Liciu.
I-au scris o biografie, ah, nu amintea de Shakespeare,
Pentru că domnul Lear era un fel de arhitector.
*****************************************
Ziua-i masivă, albă și rece,
Ca un colegiu pentru colege,
Numai iubita, doar ea se zărește
Într-o oglindă ca ochiul de pește.
Trece cu trenul omul cu trenciul
Luat pe-o hârtie de treisprezece,
Numai iubita în nouri se scaldă,
Ziua-i masivă, rece și albă,
Numai iubita, subțire, înaltă
Este. Iar eu sunt pe lumea cealaltă.
**************************************
Un om fost sac, fost rac, avataruri,
se ruga la altcineva, nimic nemuritor,
dar sâmburul luminii? Pe când eram ființă,
am îndrăgit poeme, am dat pe la științe,
ceva demoniac se strecura uneori, palori, spaime,
deh, ca la orice dihanie, dar natura mă sfătuia să fiu cuminte,
greu, și azi este greu, râde criticul -balon, ca și cel cocârjat,
iartă-mă, Doamne, semeni suntem, greșelile ne bântuie,
ne-vântul e, mușchi de argint, suflet aur, pământule,
când ne vei primi? Nici fericire, nici nenorocirea
nu sunt veșnice, doar sfeșnice, în viața mea,
ca într-un super-mall au fost mulți oameni,
multe surprize și brânzeturi, zaiafeturi,
dar tangoul morții nu l-am dansat, nu-l știu,
cred că cineva drag mă așteaptă dincolo,
știu.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre înălțime
- poezii despre știință
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ca să scapi de...
Ca să scapi de...
Ca să scapi cum...
Unde se ascunde Ilie?
În camera albă a intrat un pițigoi,
urechile lui se fac aripi,
umbra mea s-a sinucis în curte,
dar eu nu am curte,
cineva spune la mulți ani?
Unde? Când?
Anii trec ca apa, aiurezi, spune iubita,
simt un nod de pițigoi,
plâng fără sunet, fără lacrimi,
când totul pare normal, nimic nu este,
muzica sferelor este aproape.
Poți spune așa ceva?
Citește de jos în sus.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre urechi
- poezii despre sunet
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre lectură
- poezii despre iubire
- poezii despre aripi
- poezii despre apă
Alb
Discutam cu o doamnă,
Nu aveam nimic în comun,
Ea era albă, albă, se rotea,
Nu ne-am atins, nu era fluture,
Părea o pisică parfumată,
Se desfășura, tot albă, ca un vis,
Eu povesteam de copilărie,
De prima iubire, ea mi-a spus
Câți muritori a dus dincolo,
Trenul s-a oprit. Doamna a coborât
Fără un cuvânt, am plecat mai departe,
n-am mai știut nimic despre ea.
Devenisem nemuritor.
*************************
Ulyses mai era și Grant,
Avea garaj, n-avea garant,
Avea talent, scuipa doar Kent,
Venea, venea din Florida
Cu-o bidinea, cu-o bidinea.
Nu poți pleda, îmi spune Grant,
Înalt, subțire, elegant,
Nici soarele n-a răsăsit,
Nici nicu nu ne-a părăsit,
Iubita cui era? Șocat
l-am întrebat pe Iosafat,
simțeam că nu pot părăsi
esențele din Marcapi.
Atunci, pe loc am înțeles,
Că moartea este un eres,
Mormântul meu, oricât de mic,
Nu va cuprinde-n el nimic.
Eu voi fi iară peste tot,
Tu erai albă, eu - netot.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre alb, poezii despre trenuri, poezii despre talent, poezii despre prima iubire sau poezii despre pisici
Aleanuri
Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exiști,
Eu tot visez și-n zi și-n neagră seară,
Cum îmi săruți ochii bolnavi și triști.
De te-ai născut, și undeva, prin lume
Tu mă visezi, fără să știi că-s viu,
Că sunt palpabil și chiar port un nume
Te rog ca să mă crezi, asta nu știu.
Ce slobode sunt zările și albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtășit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Și nu vom ști că, tainic, ne-am iubit.
Speranțe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar povești...
Cum aș putea să-ți spun că îmi ești dragă
Când nu știu cum arăți, nici unde ești?!
Vezi, tu, iubita mea necunoscută,
Ne naștem mari iubiri ca să râvnim...
Dar viața ni se trece grea și slută
Cel mai ades, din amintiri trăim.
Căci mărăcini rodesc pe a-vieții câmpuri,
Cu vise și iluzii ne hrănim...
Se trec în goană sterpe anotimpuri
În care că suntem iubiți mințim.
Dar, în definitiv, prețul nu-i mare
Ca să visăm, cu ochii deschiși larg...
În lumea rece și plictisitoare,
Visez cum că-mi ești dragă și ți-s drag.
... Iubita mea, cu trupul de vioară,
Eu nici nu știu, măcar, de te-ai născut...
Dar nu îmi las speranțele să moară
Visând la tine, mă simt renăscut.
poezie de Boris Ioachim (20 mai 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre naștere, poezii despre vioară, poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre superlative sau poezii despre seară
Ruga pentru el...
Săracă mi-e casa în care trăiesc,
Sărac mi-e destinul, dar în el te primesc.
Amară și seacă mi-e ceașca de cafea,
Zic "mulțumesc" pentru ce am, dar multe aș mai vrea...
Iartă-mă, Doamne, că îți mai cer ceva,
Iartă-mă, te rog, dar știi că nu aș putea
Fără dragostea lui, ce mă face bogată,
Fericită, sinceră și uneori atât de minunată...
Nu vreau aur, platină sau bucăți de argint,
Vreau să ne ții împreună, până vom avea și părul cărunt.
Nu vreau, Doamne, să mă hrănești cu pâine albită,
Mi-e de ajuns și coaja de la cea mucegăită.
Nu vreau ca să fiu îmbrăcată cu stil,
Vreau doar să îmi amintesc de acea zi de april,
Când l-am cunoscut pe el și totul în jur s-a schimbat,
Ce-am avut am dat, doar trupul mi l-am lăsat.
Doamne, nu mă plâng că sunt săracă,
Plâng că am în suflet o iubire, nu o joacă.
Trimite-l, Doamne, azi lângă mine,
Căci știu că mi-au rămas zile puține...
Și una doar aș vrea: "să îi spun că-l iubesc",
Ca să plec cu sufletul curat spre destinul ceresc!
poezie de Ina Cevaga
Adăugat de Ina Cevaga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre zile, poezii despre sinceritate sau poezii despre schimbare
Muntele
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are păduri și râuri și o punte
În vârstă de un milion de ani...
Ți l-am adus în brațe pân' la poartă
E minunat și piatra lui e grea,
Comerțul ambulant cu munți se poartă...
Dar unde-ai să-l așezi, iubita mea?
Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreți ce cântă-n coruri: jir!!
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Și-am dat puțin pe el... un chilipir...
Iubita mea, găsește marea vale
În care să-l aduc și să-l răstorn
Și-apoi la nunta regăsirii sale
Să cânt ca vânător al lui din corn...
Iubita mea ți-am cumpărat un munte
Sa faci cu el ce-i ști și ce vei vrea,
Eu mă retrag în peșteri muribunde
Că am uitat să-ți mai șoptesc ceva:
Am dat pe acest munte VIAȚA MEA.
Din marele bazar cu amănunte
Plătind cu viața tot ce scump era,
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte...
Păcat ca n-o să-ncapă-n lumea ta.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre văi, poezii despre vârstă, poezii despre vânătoare, poezii despre uitare, poezii despre speologie sau poezii despre râuri
Iubita blondă
Iubita blondă-i supărată,
N-a mai venit de săptămâni,
Spune că-i foarte ocupată,
Restu-s doar bârfe și minciuni.
Iubita blondă, mă traduce,
Vrea de la mine numai bani,
Nu știu ce fel de viață duce,
Dar eu nu pot, am niște ani..
Iubita blondă, vrea la mare
Și-n discoteci cere s-o duc,
Pe ring e foc și provocare,
Dar eu nu vreau, la balamuc.
Iubita blondă-i doar frumoasă,
Dar asta-i totuși... chiar puțin,
Simt că răbdarea, mă cam lasă
Și-mi torn, înc-un pahar cu vin.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre traducere, poezii despre săptămâni, poezii despre supărare, poezii despre păr blond, poezii despre minciună sau poezii despre frumusețe
Carusel
Înalță rugi, rugină acră,
Nu poți fugi, strânsoare sacră,
Ochiul e rupt precum o plasă,
Te lasă morții, nu te lasă,
Faptele-s șterse, jocu-i dulce,
Nici arhitect, nici arhiduce,
Fantasma te salvează, fanta
Ba este Manda, ba e Tanda.
Înaintezi în largi confuzii,
Vezuvii vin după Vezuvii,
Aici a fost cândva grădină,
Acum e un azil. Sublimă
E viața după un veac de boală,
Nu dai la nimeni socoteală.
..............................................
Iubita și-a luat o mașină,
Eu iau în mână un pietroi,
Iubita consumă stricnină,
Eu merg în voiaj la Pleșcoi,
Dar poate vom merge-n Hebride,
Cojoacele s-au cam scumpit,
Un dinte mă scoate din fire,
Iubita are un iubit,
Iubitul e din Tahiti,
Nu doarme, nu bea, e viril,
Mai bine mă duc în Haiti,
Acolo mă dau de viking.
Vikingul sfidează și frigul
și dragostea, el e stabil.
Și numai viciul iubirii
Așteaptă cuminte-n pistil.
Cultura maori-i pe ducă,
A noastră a expirat,
În creierul nost cât o nucă
Încape întâiul păcat.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre salvare, poezii despre ochi, poezii despre medicină sau poezii despre dinți
Isus
Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieții rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
și mai sublim a fost.
Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost și mai divin.
Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înțeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.
N-au înțeles că Mielul
S-a dat El însuși prins,
dar Și-a ascuns ofranda
sub haină de învins.
Și-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jertfă, poezii despre vestimentație, poezii despre oi, poezii despre crucificare sau poezii despre cruce
Cred în scris
Cred în scris în nimic altceva; numai în scris.
Un om poate trăi ca un vierme, dar scrie ca un zeu.
A fost o vreme când secretul era cunoscut, dar a fost uitat;
lumea este alcătuită din fragmente dezintegrate,
un haos incoerent și întunecat, susținut doar de scris.
poezie de Imre Kertész, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre viermi sau poezii despre secrete
În arșița nopții
Îl văd pe Blecher chinuit în corset,
cu dureri în mușchi, articulații, oase.
Are forța de a visa.
Nimic nu-i seamănă.
Pentru el zarurile au fost aruncate din naștere.
Viața este un joc obligat.
Ce sens are celebritatea pentru el?
Există progres în artă?
Nici vorbă. Fiecare artist este un Narcis.
Dar nu trebuie să-și trădeze egolatria.
Abstinența la orice,
când nu este motivată intim,
devine o cauză a morții.
Orice tren care aduce moartea este în orar.
Când Dumnezeu este mort, orice este posibil,
hulitorii nu mai există, dușmanii vieții devin prieteni.
Păsările coboară pe pământ,
dar nu pot lua cu ele decât o pradă,
nu pot lua fericirea.
Nefericite păsări, izgonite în cerul pustiu.
Logica nopții îmi spune
că există o armonie în noi
pe care nu o cunoaștem ziua.
De ce ne este frică de noapte,
de moarte?
Ascultă cum cântă iarba
cu glasurile celor plecați dintre noi.
Până atunci sărută-ți iubita, ea există.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre noapte, poezii despre devenire, poezii despre artă sau poezii despre zaruri
În străinătate
Dorurile mele-s multe!
N-are cine să le-asculte,
Că-s plecat demult, în depărtări.
Numai dorul mi-e aproape
Aici, în străinătate,
Chiar și el se pierde printre zări.
Am plecat plin de nevoi,
Dar cu gândul tot la voi,
Să cutreier lumea-n lung și lat.
Unde-am fost, am dat de chin,
De lacrimi și de suspin,
Zile bune tot nu am aflat.
Tare m-aș-întoarce-acasă,
Dar n-avem pâine pe masă,
Și mă doare de copiii mei!
Inima îmi este scrum,
Dar nu mă pornesc la drum,
Voi munci din greu doar pentru ei.
Cât mai pot, și sunt ființă,
Nu îi las în suferință,
Că nici tatăl meu nu m-a lăsat.
Acum sunt prea mici, e greu,
Știe numai Dumnezeu,
El secretul vieții mi-a aflat.
Mă ajuta zi și noapte,
Că-s străin și sunt departe,
Doamne, pentru toate-ți mulțumesc!
Ține-mă tot în putere,
Nu doresc multă avere,
Doar copii, Doamne, să mi-i cresc!
Și nici bani nu vreau prea mulți,
Dar să nu umble desculți,
Că nu pot să-i știu în suferință.
Nu vreau mult, nu sunt avar,
Vreau doar strictul necesar.
Mulțumesc că am a ta credință!
poezie de Nicanor Casandruc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre zgârcenie, poezii despre suferință, poezii despre religie sau poezii despre pâine
I: De ce plângem atunci când cineva drag moare? A. M: Pentru că nu știm că efemerul merge să îmbrățișeze eternul. În timp ce efemerul plânge după efemer, eternul e beatitudinea de dincolo de naștere și moarte. Dacă oamenii ar afla natura lor reală, bătrâna moarte nu i-ar mai putea atinge. Moartea e atât de bătrână încât și ea de abia așteaptă să moară, dar cum ar putea să moară dacă omul crede în închisoarea mincinoasă a nașterii? Află ceea ce ești și vei fi dincolo de acest vis efemer numit nașterea onirică, lumea onirică a formelor și firește o moarte la fel de onirică. În visul tău de azi-noapte ai visat o lume, de a cărei realitate și temeinicie nu te-ai îndoit, și totuși ai supus-o morții, genocidului, fără nici cel mai mic regret, când te-ai trezit. EXACT LA EL VA FI ȘI CÂND TE VEI TREZI DIN VISUL ÎN CARE ȚI SE PARE CĂ NOI VORBIM ACUM. Suferința ta la moartea cuiva drag, e doar coșmarul din care Maharaj te invită să te trezești chiar Acum! Doar eu Avadhut sunt singurul dincolo de naștere si moarte, dincolo de formă și exact așa ești și tu, DOAR TREZEȘTE-TE!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre visare, citate despre naștere, citate despre plâns, citate despre bătrânețe, citate despre vorbire, citate despre timp, citate despre superlative sau citate despre suferință
Încet, încet te uit... dar nu, nu pot
Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipsește,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...
Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înțeles... dar fără tine...
Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
și nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar să par indiferent,
la fel cum ai fost și tu...
Eu acum,
nici nu mai doresc să te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferință, care mă seacă,
... un foc întunecat al răului total...
Nu a fost vina ta
că tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu-mă prost.
Cum de altfel și eram... orbit în iubire...
Acum eu vreau
să mă înțelegi... și să accepți,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
știind că am reușit să trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtășite...
Nici nu exult la gândul,
că acum ai început să mă iubești.
Dar numai eu știu,
cât de greu mi-a fost să te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...
Îți urez și ție baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
și vom încerca,
să trece nepăsători unul pe lângă celălalt...
Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în brațe la altul...
sudați în nemurirea dragostei
... dintre noi...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre început, poezii despre vinovăție sau poezii despre urări
Nu le știm pe toate
Au fost momente când aș fi crezut
Că le-am aflat pe toate-n astă viață
Dar întorcând un lucru pe-altă față
Găseam mereu ceva necunoscut
În caravana vieții am urcat
Și m-am hrănit cu aparențe oarbe
Fără să simt cum timpul mă tot soarbe
Într-un nimic tăcut, dar colorat.
Avut-au mulți destul curaj să vrea
O picătură plină de păcate
Crezând ca mine, că le știu pe toate
Au spart ulciorul ce le-a dat să bea
Doar stele ce mai ieri le-am adorat
Sădeau dezamăgiri pe ai mei umeri
Și de n-am vrut ca tu să mi le numeri
E pentru că n-am vrut să ai păcat.
Să nu mai crezi nici tu că cineva
Le poate ști vreodată chiar pe toate
Când scris ne-a fost, pe drum viața ne scoate
Apa ne-aduce... vântul ne va lua...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre curaj sau poezii despre culori
Pârdalnicul amor
Multe-am văz't pă bani, vezi bine,
Cum tu mă vânduși pă mine,
Spune domnul Șaptecoți,
Acum joacă dacă poți.
Ai căzut, iubita mea,
Din rang nalt la paria,
Din regină în albină,
Apoi gâză în grădină,
Eu iubesc gâze și flori,
De la Domnul sărbători,
Pe la două zile, trei,
O frumoasă de prin Tei,
Nici tu, ea, altcineva
Fărâmat-a-mi inima,
Floare-a lumii, a luminii
Dintre taine sibiline,
Pept frumos, scrie poieme
La serbări pe orice teme,
Tulburat în mine, dorm
și visez un iad enorm,
dar trădarea nu m-ajunge,
nu mă coase, nu mă-mpunge,
mai bine eram buimac
decât trist și tolomac,
superstiții tare vechi,
are lumea ochi, urechi
la peire, la semn rău,
să mă iau de Dumnezeu
ca Iaacov, dar am eu drept
să mai iert, să mai aștept?
Să răspect, să nu răspect
O iubire cu defect?
Strig și sângelui să stea,
Bem o țuică de surcea,
Vinovatul nu mai simte
Că-i căzu întâiul dinte,
Un ecou, dar ce ecou
Înălțat de calul-bou.
Doar poporul muncitor
Ară lumea c-un tractor,
Iar tractorul da ocol,
În motor avea vitriol.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tractoare sau poezii despre trădare
Și, știi, iubito...
Și, știi, iubito, nu am timp de lume
Și, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea să mă sugrume,
Și simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.
Te uită, a trecut și primăvara
S-a dus și floarea pură de castan...
Mă lasă rece - cu căldura-i, vara
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.
E secetă, câmpiile sunt arse
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - și ne joacă farse
Aștept ceva dar nu știu ce aștept:
Să plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un vis să te revăd...
Ori să-ți aud șoptirile duioase
Când ploaia-ar face, în oraș, prăpăd.
Când strada s-ar zbici, sub ochi de soare,
Și teii ar îmbăta - cu floarea lor
Iar totul, împrejur, ar fi splendoare
Aș vrea, din nou, să mă topesc de dor.
Dar nu mai am putere, nici voință
Să te iubesc, cum te iubeam, cândva...
Când, ars de-aleanuri, respiram dorință
Eu nu sunt eu tu ești altcineva.
... Și, nu mai am, iubito, timp de lume,
Nu mai prind rod a-inimii livezi...
Dar îmi doresc ceva și știu ce-anume
Ceva în care nu cred și nu crezi...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre tei, poezii despre primăvară sau poezii despre oraș
Cel mai mare cadou pe care l-am primit în viața asta a fost să fiu încurajat când nici eu nu mai credeam în mine, să fiu iubit când inima mea era goală, să fiu iertat când am făcut greșeli de neiertat, să fiu îmbrățișat când am fost cel mai vulnerabil, să fiu acceptat când eram respingător, să fiu ajutat când nu puteam să apreciez ajutorul primit. De oameni capabili să facă aceste gesturi e nevoie mai mult ca oricând și pentru că sunt puțini, e nevoie ca fiecare dintre noi să își asume măcar o părticică din acestă misiune. Să fim alături de cel de lângă noi nu atunci când ne este nouă cel mai ușor, ci atunci când îi este lui cel mai greu. Fă asta, și te vei putea numi un om superior.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ajutor, citate despre încurajare, citate despre viață, citate despre repulsie, citate despre iubire, citate despre inimă, citate despre iertare, citate despre greșeli sau citate despre cadouri
Dragostea poetului
Poetul a iubit si-a patimit.
Ca un copil poetul a iubit.
Femeie preafrumoasa a iubit.
Si-a patimit, si-n patimi a trait,
dar patimile nu l-au biruit
de-aceea ca poetul a iubit:
ca un poet, ca cel mai demn poet,
cu-o inima ce nu-ncapea in piept,
cu dor mistuitor, coborator
din spatii ametite greu de zbor,
din lumi ce nu exista pe pamant.
Poetul a iubit si a fost sfant.
Dar ea, iubita, oare l-a iubit?
Dar ea, iubita, oare-a patimit?
Dar ea, iubita, nu l-a inselat,
nu l-a mintit, femeie, cu-n oftat?
Ci ea, iubita, n-a fost umbra lui,
a Marelui, a Zburatorului:
ea n-a venit din haos, dar din rost,
ea nu a fost mai mult decat a fost,
ea a ravnit o casa si un pat
si-n casa ceea, tanar, un barbat
si nu un zeu, si nu un Demiurg,
barbat cu brate grele de amurg.
Poetul a iubit. Iubirea lui
a fost iubirea verde-a codrului,
a fost iubirea plaiului matern,
iubirea unui geniu etern
al graiului, ce sfant e pentru toti:
parinti, copii, nepoti si stranepoti;
a fost iubirea neamului intreg,
pe care astazi voi s-o inteleg
si-o inteleg, si nu-nteleg nimic:
pana la ea nu stiu sa ma ridic,
ci ea ramane totusi un mister,
sa arda cu Luceafarul din cer.
Tu, Veronica, nu mai plange, nu,
ca nu esti vinovata numai tu.
Si poate nu e nimeni vinovat:
Poetul a iubit cum i-a fost dat:
ca un poet Poetul a iubit
femeia ce din mit a rasarit.
Stai langa el, icoana scumpa fii,
cu dorul tau de casa si copii,
si nu te stinge, nu te ofili:
chiar daca vrei, tu nu mai poti muri,
pentru ca el, Poetul, te-a iubit.
El tot ce a iubit a-nvesnicit!
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre păduri sau poezii despre mamă
Desnuda
Era unu noaptea, când don Juan a ajuns la Museo Prado.
Trecuseră trei secole.
Morții nu aveau ce spune,
arta o luase pe căi lăturalnice.
Se opri în capătul scării,
se uită la propriul portret,
râse sardonic. L-am auzit.
Afară, gerul tăcea molcom.
Eram doar eu și iubita mea, spaniolă,
vorbeam românește, că tot nu ne auzea nimeni.
Hai să ne dezbrăcăm, propuse ea.
Tablourile din jur păliră,
era numai ea, albă, strălucitoare, intangibilă.
Centaurii pășeau pe vârfuri.
"Piatra filosofală", șopti Desnuda.
Piticul roșu trecu în fugă, ne ură iubire veșnică.
Dar roșul este ucigaș, m-am gândit.
Domnilor copii, veniți și vă înmulțiți.
***************************
Jurnalul unui bătrân nebun
era deschis la pagina cincisprezece.
Soarele este gol, așa spun savanții.
Trec mașini, cineva e lovit mortal,
un câine urlă prelung, mă grăbesc spre casă,
voi scrie poemul de dragoste, așteptat.
Mi-am irosit viața, mi-am mirosit moartea,
un iz de nectar și sulfină, mergeam pe ape-lumină,
dar Domnul mi-a dat înc-o șansă,
ca unui rege o Franță,
am pătruns în inima ta, iubito,
un don Juanito? Ce pușlama, strigă îngerii,
Lasă-i în Valea Plângerii,
rostogol prin ierburi, verbul a ne iubi.
Demn e cerbul.
Un secret ce salvează viața?
Zăceam în zăpadă, dimineața.
Oare când am băut această zăpadă?
Când a intrat Transatlanticu-n radă?
Un uriaș pe catalige, timpul nostru.
Care timp? Care e rostul?
Empiric trăim, gândind imperial,
Doar chipul dragostei e palid, oval.
Fluturii fac un zgomot ciudat,
Parcă o rudă a decedat.
Poetul simte mirosul abisului
La marginea scrisului
Și totuși, mândru fiind de umilirea mea,
eram un condamnat trăind cu o para,
cu un poem alături, pe-o mare de minciuni,
cu stropii urii-n valuri sărindu-mi în perciuni.
Și am tot mers nainte, ca Noah și Columb,
într-un târziu găsindu-mi sipetul aur scump,
acea înțelepciune cu care nu te naști
să nu fiu nici prea mândru și să nu fiu nici laș.
*************************
Cândva credeam că poeții sunt fericiții acestui pământ,
apoi am aflat că fericirea se desparte-n silabe, ca orice cuvânt,
la început scrii versuri triste,
cu timpul simți nevoie să faci schimbul
celor care au murit cu surâsul pe buze,
poate de aceea poeții, ca și nebunii
se cred călăuze.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre ger, poezii despre înțelepciune sau poezii despre îngeri
A
Ceva s-a întâmplat, hemoragie, cutremur,
chestie malignă, cine n-are?
Aveți și altă întrebare, domnul Diavol?
Noi nu suntem de piatră, nici lemn tare,
venim de undeva, plecăm oriunde,
nu-i nimeni să întrebe, nu răspunde,
lăsați să sune telefonul, taie capul.
Pe când un om în miezul vieții lui,
dădu în mintea vivițelului,
pădure-ntunecată părea viața,
când nu aveai un scop, numai o rață,
amar vorbeai pe-ascuns, o spun pe față,
frica pe nesimțite m-a pătruns,
că nu e poezia în pericol,
ci globul nostru, vechi vehicol.
Prea ne încrâncenăm uitând iubirea,
fără iubire nicio convertire
nu-ți va salva nemernica făptură,
poți aduna zeci de milioane-n bătătură,
în versul meu reînvie Beatrice,
decât poetul cine-i mai ferice?
Nici boala și nici moartea nu-l doboară,
renaște zilnic, scrie prima oară,
printre cuvinte, ca printre pocale,
un farmec nou aduc buzele tale.
*****************************
Mi s-a plâns o pitulice
că nu are niciun Nietzsche,
niciun Kafka, Kierkegaard,
ia, acolo, adorator.
Viața trece, norii zboară,
visele se fac o sfoară,
poți să urci la Dumnezeu,
dar El nu dă din al Său.
Eu i-am spus, privind-o fix,
nici prea blând și nici prea linx,
ai iubit, ai fost cândva
înrobită, draga mea?
Dacă vrei doar libertate,
te găsești foarte departe.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre telefon