Poezii despre ARDERE, pagina 3
Vara Sfîntului Mihai
Iubito-mbogățește-ți cîntărețul,
mută-mi cu mîna ta în suflet lacul,
și ce mai vezi, văpaia și înghețul,
dumbrava, cerbii, trestia și veacul.
Cum stăm în fața toamnei, muți,
sporește-mi inima, c-o ardere, c-un gînd.
Solar e tîlcul ce tu știi oricînd
atîtor lucruri să-mprumuți.
O, lumea, dacă nu-i o amăgire,
ne este un senin veșmînt.
Că ești cuvînt, că ești pămînt,
nu te dezbraci de ea nicicînd.
O, lumea e albastră haină,
în care ne cuprindem, strînși în taină,
ca vara sîngelui să nu se piardă,
ca vraja basmului mereu să ardă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre albastru
- poezii despre Soare
- poezii despre Mihail
Ardere
Ființă tu - găsi-voi cândva cuvenitul
sunet de-argint, de foc, și ritul
unei rostiri egale
în veci arderii tale?
Al seminției mele cel din urmă sunt.
Pumn de lumină - tu, pumn de pământ. Tu rodie,
tu floare mie, cu puteri de zodie,
unde și când găsi-voi singurul cuvânt
în cercul nopții să te-ncânt?
Nepriceput pe lângă vetre
dar înțeles de zei și pietre,
cavântul unde-i - ca un nimb
să te ridice peste timp?
Cuvântul unde-i - care leagă
de nimicire pas și gând?
Mă-ncredințez acestui an, tu floare mie,
ca să sfârșesc arzând.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cuvinte, poezii despre sunet, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre foc sau poezii despre flori
Închipuirea arderii
în îngustimea drumului ales curge noaptea între parapeți
de sunt albastre sau galbene stelele
nu vor să se cunoască
poeții le inventează culoarea și forma
altceva să se vadă sau mai mult
în față strălucește luna
în spate se întinde umbra cruce imensă cărată până în zori
rămâne nostalgia astrelor
în închipuirea arderii veșnice în ceruri
lumea fără riduri pe față
mereu tânără râzătoare îmbrăcată în catifea și mătase
pentru ardere totală de la naștere
visători au fost lăsați prea puțini
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre tinerețe, poezii despre stele, poezii despre poezie, poezii despre naștere, poezii despre inventatori sau poezii despre galben
Orașul fără poeți
e cel mai vesel oraș
aici e o singură lume
una în care viața chiar se trăiește
nu năvălesc demoni și nici muze inventate
e liniște când e liniște
nici o ardere a cuvintelor nu e necesară
pentru că poeții au fost închiși în canalele
de la marginea orașului
numai în nopțile cu lună se mai aude câte un lătrat subțire
dar și atunci sunt păsări ce cântă
iar oamenii își dorm liniștiți visele
prin orașul fără poeți
curge râul de cerneală
și locuitorii îi gustă albastrul
de la răsărit până la apus
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre viață, poezii despre superlative, poezii despre somn, poezii despre râuri sau poezii despre păsări
Astral
O ușă se deschide
și trec într-un prezent
unde copacii refuză s-adoarmă,
forme de frig infernal rămân în urmă,
un adaos diferit de viață
crește peste iarba topită.
Din cer curge albastru senin,
propria inimă poleiește aerul cu
zâmbete aruncate în stânga și-n dreapta,
rostogolind mâhnirile deșarte.
O ardere cu iz de cer
curăță cămașa cuvintelor de gustul amar.
Dintr-o amestecare de ființe și lucruri
o oarecare așezare apare pe pământul nesigur.
Sunetele trezesc amintiri verzi
care se întind sub pașii grăbiți
spre astral.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre verde, poezii despre tristețe, poezii despre prezent sau poezii despre iad
Ardere
Intrați! Aprindeți lampa!
În întuneric strânse, stau sute de păcate...
Dar ce aprindeți voi?!
Ce-ați pus? De ce lumina
În van se risipește?
De ce în întuneric voi iarași ați rămas?!
Îmbrățișați prin fapte păcat, fărădelege!
Și risipiți în taină a Domnului prinos...
Voi fără milă ardeți iubire și credință...
Unde vă este darul iubirii de frumos?!
Spălați-vă ființa prin rugi și prin mătănii!
Pierind dezlănțuirea păcatelor lumești,
Fiți voi floare de lotus pe apele speranței
Și căutați lumina în lumi dumnezeiești!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre întuneric, poezii despre lotuși, poezii despre frumusețe, poezii despre cadouri, poezii despre apă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu suntem liberi decât pentru un țipăt
apoi începem sclavia interesului
prin egocentrism și dorința de a avea
de fiecare dată mai mult
de fiecare dată altceva
și aproape niciodată doar ceva necesar
ca într-o reclamă la ciocolată
poate doar suferința din care se naște arta
ar putea aduce un strop de libertate
cât o ardere de meteor
preț de un zâmbet
dar
cu certitudinea dată de atracția universală
doar libertatea de țipa după o viață intrauterină
e unica libertate înaintea sclaviei maxima
numită viață
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre sclavie, poezii despre suferință, poezii despre stele căzătoare, poezii despre publicitate sau poezii despre dorințe
Nu avem decât libertatea primului țipăt
apoi începem sclavia interesului
prin egocentrism și dorința de a avea
de fiecare dată mai mult
de fiecare dată altceva
și aproape niciodată doar ceva necesar
ca într-o reclamă la ciocolată
poate doar suferința din care se naște arta
ar putea aduce un strop de libertate
cât o ardere de meteor
preț de un zâmbet
dar
cu certitudinea dată de atracția universală
doar libertatea de a țipa după o viață intrauterină
e unica libertate înaintea sclaviei maxima
numită viață
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată nu-i târziu
Niciodată nu-i târziu să-mi fii aripă în zbor,
Să-mi fii clipă în clepsidra de rubin,
Să-mi fii cuibul meu de dor
Unde demn să ne iubim.
Niciodată nu-i târziu visele să le hrănim
Cu imagini printre ceruri asamblate,
Printre gânduri să doinim
În cuvinte fermecate.
Niciodată nu-i târziu să fim rază în sărut
Foșnitoare pe o fantă de lumină
Semănată-n ochi căzut
Într-o ardere divină.
Niciodată nu-i târziu visători ca să vibrăm
În dorințe înfrunzite adunate în zidiri,
Până când pe flori crestăm
Inima cu amintiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sărut, poezii despre imagine sau poezii despre frunze
Umbra
O umbră, delicată ca o bănuială,
se zbenguie spoind, în alb de opal,
urmele rămase pe trepte de nisip.
Cuvintele de dragoste, scrise pe mal,
le-a luat vântul într-un dans interzis.
Marea fredonează, abia auzit,
cântec de dor.
Freamătul plajei jelește ascuns,
sfâșietor,
într-un golf neștiut.
Refractar devenit printr-o ardere mare,
un castel de nisip,
înflorit într-o dimineață de dragoste,
ține ostatică cenușa iubirii,
nălucă ucisă în focul de soare.
O umbră adie libertate s-aducă.
Marea te îmbrățișează în alint,
mătasea-i îți alunecă pe trup.
Te doare că,
în briza răcoroasă, iubirile mint.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre plajă, poezii despre picioare, poezii despre nisip, poezii despre muzică, poezii despre minciună sau poezii despre interdicții