Poezii despre ARDERE, pagina 2
Suprema ardere
Ard molcom lumânările
de ceară în sfeșnice.
Un tâlc s-alege sibilin
prin umbrele veșnice.
Pe vetre și în capiște
s-ațâță jeraticul.
S-aprinde ambra pentru zei,
și mirtul, sălbaticul.
Și arde untdelemnul în
opaițul cu toartele,
pentru vieți ce vor veni,
dar și pentru moartele.
Dacă lumina ar cânta
vărsându-și puzderia,
noi am vedea cum cântecul
consumă materia.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- citate de Lucian Blaga despre muzică
- poezii despre lumină
- citate de Lucian Blaga despre lumină
- poezii despre viață
- citate de Lucian Blaga despre viață
- poezii despre moarte
- citate de Lucian Blaga despre moarte
- poezii despre lumânări
Revelație
Nu vreau flaute.
Vreau îngeri
Pentru sângele cutremurării.
Cer nașterea cântecului
Prin apropierea
De tine.
Viața umblă pe oase
Nepăsătoare,
Iubirea ta rămâne
Binecuvântare?...
Să fiu piatră?
Să fiu potop?
O, inima mea
Lângă tine
Învie revelația
Din gâtlejul
Timpului.
Vino,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Spânzuratul
Chiar e mai trainică funia legată
decât viața,
de-i face o ureche cu nod
și bagă capul în ea?
Mă cutremur de atâta curaj
și-i măsor disperarea,
dar nu cred într-o putere
ori demonstrație făcută cuiva
când moartea
însoțește întotdeauna uitarea.
Nimicul și deșertăciunea
îi închid sufletul în păcat,
de nu se iartă
și judecată nu are
decât ardere fără sfârșit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre urechi, poezii despre uitare, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre iertare, poezii despre cutremure sau poezii despre curaj
Unchiul
unchiul a murit într-o iarnă
așa cum stelele după o ardere îndelungată
se sting,
târziu să-mi duc ideile la capăt,
îmi reținuse pauzele, diacriticele
în amiezi suspendate de gânduri
ce nu putea să le rumege
asemeni pâinii pe care o aducea zilnic
cu rata de la oraș,
se întorcea să-și odihnească sufletul
în iarba unde urma să-și clădească din cuvinte
casa.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele, poezii despre pâine, poezii despre oraș, poezii despre miezul zilei, poezii despre idei, poezii despre iarnă sau poezii despre gânduri
Agăț visele de un colț de lună
mă întind cu sufletul sub cer
ascult fiecare stea cântă
prin inima mea trec supernove
le scriu ca pe un letopiseț
oricât m-aș strădui cuvintele par albe
mici
nu le pot dărui culoarea
nici explozia
infinita ardere energiile
întunericul de după
cărarea dintre lumi
misterul trist al fericirii
.....................................
nu scutur stele locuiesc sub flori dalbe
într-o livadă de chiciură
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre tristețe sau poezii despre supernove
Unchiul
unchiul a murit într-o iarnă
așa cum stelele după o ardere îndelungată
dispar
prea devreme să-mi duc ideile la capăt,
îmi reținuse pauzele, diacriticele
în amiezi suspendate de gânduri
pe care nu putea să le taie în felii
asemeni pâinii pe care o aducea zilnic
cu rata de la oraș,
se întorcea să-și odihnească sufletul
în iarba unde urma să-și clădească din cuvinte
casa.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnal
jurnal al inimii
aici nu văd să citesc
scrisul e orfan și dezgolit
coperțile sunt atât grele încât mâinile
se descos
frica e transpusă într-o lume sumbră
încât zborul foilor de hârtie pălește
și nu poate decât să fie tradus în franceză
în ardere
prin momente și momente mă preling
în versuri inegale
și încerc să echilibrez aerul
cu sângele poetului care se amestecă noaptea
în vinul celor muți
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre zbor, poezii despre vin, poezii despre versuri, poezii despre noapte, poezii despre mâini sau poezii despre lectură
Către A patra dimensiune
cuvintele tale curgându-mi în piept rugăciune
la ceasul unei clipe-n travaliu,
se va naște poemul visului și puțină eternitate
apoi iar fugim în a fi oameni
când ne dă de demâncare moartea
cântăm în timpanele lui Dumnezeu,
apoi iar sub sisifica ardere ne scăldăm în cenușă,
în vremurile de azi renașterea se face
în încă un rapt,
în încă o piatră ce se rostogolește
la picioarele statuii
numește-mă Om să-ți dau o coastă,
altar de trup și chip cioplit
poezie de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre sculptură, poezii despre prezent sau poezii despre picioare
Ultima dorință
Suflete rămase tinere
Trupul purur aranjat
Timp te treci în ardere
Anii grei mi-ai atârnat
Carcasa a îmbătrînit
Sufletul tânăr iubitor
El nu s-a lăsat rănit
Acum este -nfloritor
Ieri trecutul unui zeu
Tinerețe vise împlinite
Mâine știe Dumnezeu
Azi este ziua linistită
Nu-ncetez să te iubesc
Chiar să fiu în neființă
Împreună suflete zăresc
Într-unul o ultimă dorință
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre trecut, poezii despre trup și suflet sau poezii despre viitor
Vară de noiembrie
Iubito-mbogățește-ți cântărețul,
Mută-mi cu mâna ta în suflet lacul,
Și ce mai vezi, văpaia și înghețul,
Dumbrava, cerbii, trestia și veacul.
Cum stăm în fața toamnei, muți,
Sporește-mi inima cu-o ardere, cu-n gând.
Solar e tâlcul ce tu știi oricând
Atâtor lucruri să-mprumuți.
O, lumea nu-i o amăgire,
Ne este un senin veșmânt.
Că ești cuvânt, că ești pământ,
Nu te dezbraci de ea nicicând.
O, lumea e albastră haină
În care ne cuprindem strânși în taină,
Ca vara sângelui să nu se piardă,
Ca vraja basmului mereu să ardă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre toamnă