+o +viata +noua

Noua iubire de altcândva

Mă-ncearcă iar, de cine ştie unde,
Ca o pedeapsă cinică şi grea,
Senzaţia că ne-am putea ascunde
Într-un poem al meu de altcândva.

Câte-am iubit şi am cântat în viaţă,
Puteam să las pământul lumii gol,
Dar, vai, ce tragedie îndrăzneaţă,
Tu le conţii pe toate ca un rol.

Ai şi venit într-un târziu de piesă,
Ce bine-ţi şade, dragoste, aici,
Dar eşti prinţesa fără de adresă
Ce-mi redeşteaptă zeci de cicatrici.
...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este interesant că la Jurnalul Literar am trimis pentru că Alecu Constantinescu, care era şi diriginte, ne-a abonat la câteva reviste literare, vorbindu-ne ne despre noua generaţie de critici, critici care erau mai tineri decât el la facultate, Călinescu şi apoi generaţia şi mai tânără un pic: Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu. El ne-a vorbit despre aceşti critici, ne-a abonat la Jurnalul Literar, Viaţa Românească şi alte reviste.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producţie TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Apa curge din izvoare, izvorăşte în fântâni,
Dar când ea dispare, plâng şi cei tineri şi cei bătrâni.
Fără apă pâinea nu creşte, în râuri şi iazuri peştii mor!
Apa este elixirul vieţii, când o bei rece de la izvor.

Fără apă, viaţă nu-i pentru pomii şi florile din grădini.
Fără ea, pe pământ ar creşte numai urzici şi spini!
Bucuraţi-vă când plouă şi când auziţi că susură un izvor,
Natura ne aduce bucurie nouă şi pământul devine mai roditor.

poezie de Vladimir Potlog (16 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod neaşteptat, printr-o notă strecurată sub uşă, aflu că voi fi dată afară din această locuinţă peste trei zile!!! Las' că ea conţine doar un pătuc, o alcătuire din patru rafturi înguste în care îmi ţin cărţile, un fotoliu, o masă rotundă – toate ale casei – la care eu am adăugat pianul închiriat, televizorul şi cam atât. Deci, sunt aruncată în stradă. S-ar părea că totul s-a terminat. Adică orice idee de a începe (continua) o «viaţă nouă». Trebuie să mor...

Nina Cassian în Jurnal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisindu-ţi singurătatea în revelaţia autoizolării, îţi dă o senzaţie precisă: ştiind că viaţa nu-şi vede pământul de sub tălpi în fuga ei nesăţioasă prin labirintele timpului, iubirea este purificarea concretă care porneşte din rădăcinile sufletului. Pasărea îmblânzitoare de clipe din interiorul tău are nevoie de un zbor împlinit către pasiune şi gratitudine, dureros de frumoase. Efectul este incomparabil. Dincolo de bazele spiritualităţii tale capeţi o stare de spirit nouă, esenţială.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să ne închipuim că produsele activităţii fantasmatice – fantasmele, castelele în Spania sau reveriile – sunt nemodificabile. Dimpotrivă, ele se adaptează la impresiile schimbătoare ale vieţii, se transformă odată cu modificarea situaţiilor de viaţă, fiecare nouă impresie profundă marcându-le cu ceea ce s-ar numi "pecetea timpului". Raportul dintre fantasmă şi timp este, de altfel, extrem de important. S-ar putea spune că o fantasmă are legătură cu toate cele trei timpuri, cu cele trei momente temporale ale procesului nostru imaginativ.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi spunea că într-o zi se va întâmpla ceva care să schimbe totul şi să o facă a începe o viaţă nouă, nu ştia bine ce: o scrisoare, o întâlnire, o veste, dar deocamdată era bucuroasă să poată amâna cât mai mult această schimbare şi să îndepărteze, într-un viitor cât mai nesigur, aceste aşteptări, ea continuând să rămână între vechile lucruri, de care se simţea apărată. O viaţă nouă! Cuvântul avea ceva magic. Dar dacă pentru a ajunge la această viaţă nouă n-ar fi trebuit decât să spună un cuvânt sau să întindă o mână, poate n-ar fi întins-o, poate nu l-ar fi spus.

Mihail Sebastian în Accidentul
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşire

un stol mare de păsări s-a oprit asupra mea
fiecare pasăre îmi ciuguleşte lutul
deschizând o fereastră
crucile din cimitir s-au ridicat la înălţimea crucii lui Iisus
cerul pictează caii cu albastru
copitele răstignesc pământul pe-o cărare nouă
din muşchi îmi ies coroane de fluturi
şira spinării a devenit un copac din al cărui lemn
s-au construit biserici într-o viaţă anterioară
plutesc pe sânge icoane spre răsărit
în mâinile întinse ţin lanţul unui lacăt
o noptieră stă în faţa mării
îi deschid sertarul şi iau cheia ruginită a timpulul
cheia se topeşte pe pieptul meu
ies afară în stropii de ploaie
în apa căzând aud glasul naşterii

poezie de Radu Chiorean (5 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am risipit mereu

M-am risipit mereu, dar nu regret nimic
din ce am dat în dar, sau am pierdut în viaţă,
atâta vreme cât, în universu-mi mic,
mă bucur când respir o nouă dimineaţă.

Mă-ncânt privind vrăjit imaculaţii zori,
sorbindu-le-nsetat mirabila răcoare,
de tinereţea lor se-mbată ai mei pori
şi propriu-mi sfârşit un început îmi pare.

Nu pot pleca acum, mai am atâta rost,
mai e rod necules, ce-nfrigurat aşteaptă
să nu mai rătăcesc prin locuri unde-am fost
şi să-i prefac grăbit visul de-a fi în faptă.

Strâng spicele şi cânt un cântec nou mereu
şi simt că undeva, în mine sau pe-alături,
cu răsuflarea Sa de foc, chiar Dumnezeu,
zâmbind, topeşte blând şi vechi şi noi omături.

poezie de Anatol Covali
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce şi frumoasă afrodită

Eşti frumoasă când râzi din inimă,
dar şi când lacrimi îţi curg pe obraz.
Eşti frumoasă când ai încredere
că mâine poţi trece peste necaz.
Eşti frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalţă.
Eşti frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranţă.
Eşti frumoasă când ştii să mă alinţi,
dar şi când mă iubeşti cum te iubesc.
Eşti frumoasă că ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ţi greşesc.
Eşti frumoasă pentru că simţi
şi speri, într-o viaţă fericită.
Tu eşti visul meu dintotdeauna,
dulce şi frumoasă afrodită.
Eşti fiinţa care iubeşte fără motiv,
fără încercări şi fără aşteptări.
Eşti fiinţa care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieţii cărări.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!