Serioase/triste despre dorinta de putere, pagina 3
Pace!
Ce dorința, ce cuvânt!
Să fie pace pe Pământ!
Ce noțiune, ce concept!
Să fie pace pe Pământ!
Ce sentiment și ce stare!
Doar să fie Pace, Pace!
Ce Iubire, ce Putere!
Pace fie, Pace, Pace!
Monumentul cel mai înalt
Ce depășește a Iertării prag
Aripi de Lumină are
Pace fie, Pace, Pace!
Este cea mai puternică Iluminare
Pace fie, Pace, Pace!
Să lumineze întreaga Planetă
Doar cu Pace, Pace, Pace!
De unde EȘTI TU, DOAMNE
Te rugăm doar DĂ-NE PACE!
[...] Citește tot
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre planete
- poezii despre pace
- poezii despre monumente
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
S.O.S. Învierea!
Durerea inundă pământul
Și cerul, azi, plânge cu noi,
Să strângem în inimi Cuvântul,
Că-i, totuși, un fel de război.
La slujbă nu vor să ne lase
Și legile-nvârt ca un fus,
Pe noi ne vor ține în case
În lanțuri îl pun pe Isus!
Prigoana începe, și-i greu,
Poporu-i în culmea răbdării,
Dar vine, și-acum, Dumnezeu
Cu pilda cea dulce-a iertării.
Privind către zarea senină
Dorința în noi e învinsă,
O patimă-n zi de lumină
Să nu fie-o candelă-aprinsă
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre inimă sau poezii despre durere
Și, știi, iubito...
Și, știi, iubito, nu am timp de lume
Și, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea să mă sugrume,
Și simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.
Te uită, a trecut și primăvara
S-a dus și floarea pură de castan...
Mă lasă rece - cu căldura-i, vara
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.
E secetă, câmpiile sunt arse
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - și ne joacă farse
Aștept ceva dar nu știu ce aștept:
Să plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un vis să te revăd...
Ori să-ți aud șoptirile duioase
Când ploaia-ar face, în oraș, prăpăd.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre tei, poezii despre primăvară sau poezii despre oraș
Poemele copilăriei
DE 1 IUNIE, COPILAȘILOR MEI SCUMPI ȘI TUTUROR COPILAȘILOR LUMII!
... De la zapadă spre firul cel de iarbă,
Întreaba- mă, copile, încet și fără grabă...
"În care veșnicii pământul nu răsare,
Copilării pe unde mai are omul oare?"
- În ochii tăi, copile, se nasc copilării,
Frumoșii ochi sclipesc cu raze arămii,
Să fim prieteni buni, copile înțelept,
Și sfaturile bune primește-le complet.
Copilaria e acolo unde- i mângâiere,
Și dragoste de viață, și soare, și cădere,
Iar tu sămânța infinitului îmi ești,
Te- am răsădit în inimă, să-mi încolțești.
Și- am vrut cu apa sfântă să te-alin,
Și greul când îl treci, să nu-ți fie declin,
Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnită-
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre naștere
- poezii despre verde
- poezii despre devenire
- poezii despre creștere
- poezii despre alb
- poezii despre înfrângere
- poezii despre știință
- poezii despre văi
Mai am o singură dorință
De când eu te-am văzut pe tine,
Viața mea s-a schimbat,
Nu știu de rău, ori de bine
Sufletul mi-i tulburat.
Căci tu ești unica ființă
În lumea asta care moare,
Tu îmi dai putere și credință
Iubita mea cu chip de floare!
Mai am o singură dorință,
A te mai vedea odată,
Dar asta e cu neputință,
Îngerul meu cu chip de fată!
poezie de Vladimir Potlog (18 iunie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre moarte, poezii despre flori sau poezii despre bine și rău
Fericirea care depinde de noi...
.. iată două lumi finale, raiul și iadul...! Cu toții, spre ele ne îndreptăm trecând vieții
vadul, trăind, cei mai mulți neștiind de ce s-au născut, pentru ce, și, cum de sunt vii, ei
neânțelegând sensul omului în armonii bine puse la punct, din faceri noi fiind singurii
observatori conștienți ai Marii Creații lăsați s-o influiențăm să existe cu gândul minții
gândind atâta cât existăm, chiar și speriați de viața în care ne-aflăm... multele atâtea,
pe toți bulversându-ne, că de ce e așa și nu altfel, fiecare poveste de om în istorii, așa
încheindu-se, oricât de mult cineva ar iubi divinitatea și l-ar iubi Dumnezeu cinstindu-l
și-nvrednicindu-l cu slava și sănătatea... în taina ultimă, finală, se concretizează acest
mare adevăr în care unii se 'nalță urcând cer după cer dar și destui din acei care abea
îl zăresc pe-acesta ce-l știm căzuți în abisele de-ntuneric pierduți în declin... ca să vezi
lumea de sus din înalturi însemnând un privilegiu de fericire nespus, primit pentru un
pomelnic de fapte făcute-nmiit... ca un răspuns, dat, de cortegiul energiilor universale,
de care nici un om nu scapă neiscodit, minunatul Cuvânt rostit nouă descoperindu-ne
căile prin adevărul vieții trăite unde taina rămâne taină doar pentru cei nepregătiți să
întâmpine fericiri venite din transformări, firesc rostuite, căci, dacă li s-ar cere să stea
să-i mănânce viermii de vii aici pe pământ câți oare n-ar huli blestemând știind numai
pe mort ros de viermi, îngropat în țărână, mulți tociți, uzați și chinuiți, mâncați ca de-o
văpaie nebună, în care, cerșești urma de apă, de pe-un vârf de deget al semenului tău,
când noi, fiecare-n parte ni-s convinși, că, și bogatul, ca și săracul, pleacă de aici unul
după altul, în veșnicie rostogoliți... pe aripi de înger, sau de tâlc păcăliți în iad prăvăliți,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre viermi, poezii despre sfinți, poezii despre rai, poezii despre legi, poezii despre infinit, poezii despre ignoranță sau poezii despre idei
Omul cu aripi
Era o lume a visării,
Când clipele curgeau alene,
Un timp al marilor destine,
Și-al faptelor ce trec prin vreme.
În umbra codrilor bătrâni
Doar susurul de unde,
Răzbea cu sunet cristalin,
Sub crestele de munte.
Un pisc semeț înconjurat de hăuri,
Veghea cu neclintirea-i
Senine depărtări ce par,
Prea mici sub măreția-i.
Deasupra legănați de vânt,
Doar vulturii se-nalță,
Stăpânitori pe-ntinse zări,
Neliniște ei lasă.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cristian (3 iulie 2007)
Adăugat de Ioan Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre bătrânețe, poezii despre aripi, poezii despre zbor sau poezii despre vulturi
De la mine
Ai venit la mine cu ochii in lacrimi
Eu am citit in ei o dorinta
Ei astazi nu vor mai vrea suferinta
Nu vor sa mai vada astfel de patimi
Ma priveau rugatori si ma implorau
Sa ii invat sa iubeasca sincer
Fiindca singuri nu mai rezistau
Si vor sa fie-alaturi de un inger
Eu ti-am acceptat sufletul,
Si,l-am luat sub aripa mea protectoare
Eu i-am redat zambetul si,
Forta sa priveasca inspre soare
Eu l-am acceptat ca fiind ak meu
De fapt, pe al meu l-am inlocuit
Asa a vrut Dumnezeu,iar eu,
Am facut ceea ce a voi
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre protejare, poezii despre protecție, poezii despre ochi sau poezii despre declarații de dragoste
Luat
Mi s-au luat din zile,
din avere,
din mile...
Mi s-a luat putere.
Mi s-au luat părinții,
iubire...
Mi s-a luat produsul minții,
fericire.
Mi s-a luat din țară,
din noroc.
Mi s-a luat dreptul de-afară...
drept la joc.
Mi s-a luat dorință,
mândrie,
credință...
Mi s-a luat o feerie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre priet, poezii despre adevăr, poezii despre zile sau poezii despre zaruri
Eu nu strivesc - variantă
Eu nu strivesc corola de țânțari a serii
Și nu ucid cu cartea mici gâze care stau pe canapea.
Ci eu cu-a mea ferastră
Sporesc a țânțărimii hoardă,
La fel cum becul cu lumina lui pătată
Atrage gâza serii și nu o-nedepărtează.
Eu nu strivesc cohorda de țânțari,
Că mici sclipiri cu aripi sunt și ei
Și noaptea când îi va învălui cu zgomot de bec spart
Vor zumzăii pe la urechi, și vor mușca din mine,
Cu sete.
Așa că mă întreb, de ce?
De ce, doar din dorința de putere,
Să le curm zborul și să îi strivesc.
Minune sunt, o boabă în marea corolă a minunii.
Și-nvăluit de multe gâze însetate de sânge,
Zumzăi în rând cu ele, până când,
Voi fi strivit și eu ntr-o bună zi, de mare zid alb.
Coperta veche a cărții omenirii mă va strivi,
Așa cum eu pe vremuri, acum imi amintesc,
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre țânțari, poezii despre sânge, poezii despre noapte, poezii despre cărți, poezii despre becuri sau poezii despre urechi