S.O.S. Învierea!

Durerea inundă pământul
Şi cerul, azi, plânge cu noi,
Să strângem în inimi Cuvântul,
Că-i, totuşi, un fel de război.

La slujbă nu vor să ne lase
Şi legile-nvârt ca un fus,
Pe noi ne vor ţine în case
În lanţuri îl pun pe Isus!

Prigoana începe, şi-i greu,
Poporu-i în culmea răbdării,
Dar vine, şi-acum, Dumnezeu
Cu pilda cea dulce-a iertării.

Privind către zarea senină
Dorinţa în noi e învinsă,
O patimă-n zi de lumină
Să nu fie-o candelă-aprinsă

În vechi cimitire, când ştim
Că n-a fost, să fie vreodată,
De Paşte, cumva, să lipsim
În vremea aceasta ciudată.

Şi totu-i ţesut cu migală,
Iar răul a prins rădăcini,
În lupta, pe drept, inegală
Voi sunteţi ai timpului spini.

Atei de-aţi fi fost la putere
Găseaţi, cu un pic de voinţă,
O cale spre Sfânta-nviere
Să ţineţi poporu-n credinţă.

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!