+bob +de +rou�

Ţi-am scris mereu

Din Eu-l meu

Ţi-am scris pe gând
Rând după rând,
Ţi-am scris pe flori
Zeci de scrisori,
Pe cer, pe nori
Încă din zori,
Pe bob de rouă
Din două-n două,
Pe geam la case,
Pe fire de mătase,
Pe cuib de rândunici,
Să îmi fii aici,
Pe stropii ploii
Iubiţii văpăii,
Pe tot şi pe toate
In ziuă si-noapte
Să îmi fii aproape,

[...] Citeşte tot

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea din cer

Ce-i asta? Parcă-i rouă de mărgele,
Sau parcă-i bob de miere cu năut.
E bună ca un strugure de stele.
– Ba este rea! Noi altceva am vrut!
Căci prea de dimineaţă ne-am sculat
Ca s-o culegem şi-apoi s-o gătim.
Şi după ce doar mană-i de mâncat
Mai trebuie şi-aceasta s-o-mpărţim...

Aşa-i cuvântul cel venit din ceruri:
El este bun; cum îl întâmpini tu?
El e mai scump ca orice giuvaieruri.
Dar gustul prost zice şi azi: "Man hu'?"

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi justific doliul
în faţa fotografiilor cu tine

nu am hărţi,
inima ta e pentru mine
precum
focul de tabără

îmi
cunoaşte târziul
şi poveştile în care
mă invitai la un bob de rouă

degeaba
încerc să te urăsc
în linişte

ştiu că tot tu
te vei ascunde
în chinul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai atins cu umbra ta

Te -am văzut te -am auzit
Treceai prin umbra mea
Drumul dintre două lumi grăbit
Tu mai atins cu umbra ta

Nu mai văzut dar mai simţit
În mână inima mi -ai aşezat
Un bob de rouă în zori sfinţit
Cerul tot atunci s-a cutremurat

Plouă flori albastre de liliac
Culoarea cerului de vară
Pică parfum din flori de mac
Un cer curat ca prima oară

Suflet trecut prin două lumi
Te-am zărit în umbra cerului
Aud acum cum tu îmi spui
Mă vei găsi în roua pomului

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

ştiu să ating stelele
cu vârful degetelor
copacii desenaţi de gene
şi frunzele de ochi
soarele când ţine-n braţe
somnul meu fără pene

pot zbura deasupra lui
fără să ocolesc furtuni
apoi
plonjând în Marea Neagră
să-mbrăţişez şi luna

când lunec într-un bob de rouă
să plâng şi eu ca un copil

iar dacă timpul a decis
pe nerăsuflate
să-mi spulbere aceste
traiectorii nemarcate

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixirul fericirii

O linguriţă de azur,
Un strop de suflet cald şi pur,
Un fir de iarbă delicat,
Un praf de stele presărat,
Un degetar de râs voios,
Un mic crâmpei de vis frumos,
O bucăţică de noroc,
Un cântecel cântat cu foc,
O adiere de zefir,
Petale moi de trandafir,
Scântei de aur şi argint,
O şoaptă blândă de alint,
Un bob de rouă lucitor,
O noapte albă de amor,
Şi fierbeţi lent tot ce-i aici
La focul viu, de licurici.
Dar zi de zi, fiţi cumpătaţi,
O picătură doar să luaţi.

poezie de Octavian Cocoş (28 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua din ochi

Din roua ce din ochi ţi-a răsărit,
Eu am sculptat în minus infinit,
O amintire, spre a te avea,
Acelaşi vis cu plâns de catifea.
În dans de păsări mi-am pornit paşii
Spre a-mi rămâne în zborul înspre înalt.
Un bob de rouă îmi spală plus infinitul
De rana murdară a sufletului.
Sunt un vulcan ce erupe din sine
Pentru a lumina cetatea cerului
Când îngerii nu mai sunt făclii.
Silindu-mi respiraţia să te iubească
Sincer şi dezinvolt,
Mă caţăr pe umerii timpului
Să respir primăvară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem naşte din cenuşă

Finalul e trist Poete
şi mă doare să asist
la cultura care moare
pe-un val prea pesimist.

Dacă în loc de prostituţie
Pusă în drept pe-un piedestal,
poezia - instituţie
n-ar fi instinct carnal,

Omenirea ar renaşte
bob de rouă în cuvânt.
N-aş mai ezita minute
să m-aplec şi să mă-ncânt.

O durere în piept mă învinge
nu-mi dă voie ca să tac,
pune vreascuri, foc încinge
sub drapatul catafalc.

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doarme infinitul

Aiurit de simplă... în inimă te-ai infipt
Tandră aură de răsărit,
Clipind din pleoape adormită, aştept..
Şi privesc cum infinitul doarme la mine pe piept,
Să-mi dai foc cu un zâmbet
Să colorezi zorii... cu irişi si bujori
Acoperiţi in rouă de sărut
Pe a mea câmpie de lut,
Imi esti răsărit şi apus
Să-mi spui ce nimeni nu mi-a spus,
Să uit de timpul căruia sunt supus
In răsărituri de puls cu minus şi plus
Sedus... sedus de al tău surâs solar.
Ca un bob de rouă mă prăbuşesc
Când pleoapele răsar universul unde mă regăsesc...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

N-am să-ţi aduc din rătăcite porturi
Nici giuvaieruri nici mătăsuri moi,
Decât un strop de rouă în chivoturi...
Cu timpul rătăcite-s neştiute ploi.

Nici mistice simboluri de departe
Nu-ţi voi aduce de prin Indii calde,
Din templele închise sub nisipuri moarte
Nu-ţi voi aduce-n lama unei spade,

Ci doar un bob de rouă de pe roza-n floare
Voi aduna în zori la mine în priviri
Şi templele s-or lăfăi-n răcoare
Şi zei păgâni n-or să ne fie musafiri.

Iar porturile rătăcite-n gânduri moarte
Demult vor fi-ngropate în singurătate.

poezie de Emilian Marcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!