voinţa

Cristal monden

Oglinzi, cristale atent fardate,
Priviri piezişe, gând fugar,
Sclipiri de-o zi emoţionate,
Valori trucate de-un barbar,
Viciul adus la mare artă,
Zădărniciri de embrion,
În paşi de dans voinţa moartă
Purtată-i de un jalnic clovn,
Virtutea scoasă la plimbare
Reneagă ultime dorinţi,
Statuia vie-n nemişcare
Cerşeşte nimburi de la sfinţi...

poezie de Silvia Miler
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şahul destinului

ca într-un joc
de şah
gândurile
îşi dispută
partida
pe câmpurile
albe şi negre
ale sorţii...

liberul arbitru
asistă doar
la jocul
dinainte stabilit
de subconştientul
dedublat
în ju(de)cătorul
suprem...

voinţa pionului
supusă

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza sclipitoare

Deasupra viselor mele
cerşind voinţa dorinţelor tale
mă lupt împotriva slăbiciunii mele
şi încerc să dau de zile bune
să uit de cele rele,
simt miros sălbatic,
ce uşor mă adoarme
aud cum tu mă chemi
şi inima îmi bate,
simt atingerea ta,
pasiv tremurătoare
văd zâmbetul tău
ca pe o rază sclipitoare.

poezie de Eugenia Calancea (13 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa singurătăţii

Copil rătăcit în splendoare mă simt.
Am inima plină de visele ridicolei iubiri
Şi vreau ca focul acesteia
mistuit în flori să fie cenuşă.
Oare puterea inconştientului meu e mai mare decât voinţa?
căci astăzi mă simt pasăre,
Oare de ce zbor mereu cu aripile frânte,
în înaltul plin de cenuşă,
suflată de vântul ucigător al singurătăţii?

poezie de Mihaela Amăriuţei (noiembrie 2009)
Adăugat de Mihaela Amăriuţei
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Afemeiatul"

Iubirea de-ţi dă ghes, poţi spune,
Că mintea-ţi pierzi, nu-i de mirare
Voinţa repede-ţi dispare
Şi te cuprinde-o pasiune
Iubita-ţi pare o minune,
La ea gândeşti cu disperare
Să o posezi, dorinţa-i mare,
E lipsa ei, deşertăciune
Că e-un "afemeiat" Năstase,
Azi, zvonurile au temei
Şi-aceasta des se întâmplase:
S-a tot ţinut de fundul ei,
Iară acea ce-l reclamase,
A fost o sticlă de Jidvei.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă îmbrac cu iubire

Sunt lucruri, sentimente, situaţii
la care nu avem explicaţii...
Nu depind de voinţa noastră
deşi aplicăm lozinca: "Învaţă şi controlează!"
Nu trebuie să cunosc aerul
pentru a putea respira...
Am studiat iubirea pentru a o îmbrăca
precum o rochie însă ea,
dimensiuni diverse mereu avea.
Pe-acest tărâm poţi lesne pierde dar, nu renunţa!
Studiul iubirii e o experienţă,

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

(Când iar nebun şi bolnav)

Când iar nebun şi bolnav,
Prin sanatorii, sau spitale,
Voi sta privind
Al vieţii vals
Şi câte sunt-ca un adio...
Prin sanatorii, sau spitale,
Oricum, fără voinţa mea-
Poate voi fi singur.
Apoi, tăcere...
Ca toamna, un amurg de jale..

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt ceea ce sunt

nestemată iubirea de el nu
face lucrurile să-mi fie
mai uşoare
la fel de aplecată
de păcate
seara un înger îmi coase aripile
durere cu durere
îndeplinesc voinţa lui

nestemată iubirea face toate
lucrurile să-mi fie
cu putinţă

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa

vrei să îmi fii tu lună,
ca-n fiecare seară
de tine, cu mult patos
să mă-ndrăgostesc,
când soarele apune,
tristeţea să-mi dispară
şi-n sufletul meu deşert
o oază să sădeşti?

vrei să mi te faci stele,
să rătăcesc prin tine,
iar în spre dimineaţă
cu dor să te găsesc..
şi să mi te faci rouă
să calc atent pe tine,
şi să devii femeia
pe care mi-o doresc?

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlet de mine

un urlet de mine mă cuprinde
un urlet de toate măruntaiele arzânde
printre care
tăcut
sufletul se plimbă căutându-mă
în pacea dintre două paranteze
urletul cântă frumos şi agaţă în forma lui
voinţa
un urlet de sine aşteaptă la poartă alt urlet de sine
să-i rostească
primul şi ultimul cuvânt
cu o mică diferenţă purtată demn
în sensul verbului
a iubi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!