Poezii despre unge, pagina 2
Mă întorc Acasă
Aud noaptea cum plânge,
Precum și-al ei surâs...
Cu lacrimi ea mă unge
Și lunec înspre vis.
Lumini de efemer
Dintr-un boem trecut
Mi-au dăruit mister,
Când eu nu l-am cerut.
Am învățat, uitând, să fiu...
Când peste ape, timp și piatră
Mă contopeam în ruginiu,
Născut din viață egolatră.
Printr-un sfârșit începem iar...
Destinul scris printre inele
Pe-acest pământ darnic și-avar,
Ne poartă iarăși înspre stele.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
Valuri pe diguri
E vară în mine, e vară în noi
Mâine focul se va stinge
Cu o magie de nedescris.
Dacă inimile noastre nu vor mai bătea
Se vor îndrepta spre miracolul mării
Valuri desprinse de întinsele diguri
Cer minunat, steag arborat.
Se va unge cu uleiul de cocos
Și buzele se vor lipi cu blândețe de obraji
Mingea va atinge lumina cuvântului,
Alungând norii de zăpada.
Vino, să ne trezim la viața!
Magia iubirii ne va face mai buni
Ni se vor lumina ochii,
Dincolo de frumusețea universului.
poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viitor
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poem de paie
[inverssonet]
sub zodii sânge-i stins de-a morții spaimă...
în viața tupilată după uși
sunt păsări mute, imn ce-n urmă-ngaimă...
ci altele se-nalță din cenuși,
eternal existență-n clipei faimă
crucificând crepusculul acuși...
corola umbrei infinit străpunge
ci-n piept de oameni șarpe-n măr zidit e...
femeie,-n brâu păcatele-s suite
ținând în inimi stih de vise ciunge...
rodind cuvânt, să tremure-n ursite,
în cuget fum pe rugă ce ne unge
[...] Citește tot
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Yetti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre spaimă, poezii despre păsări, poezii despre moarte sau poezii despre mere
Sonet ajuns la apogeu
Ecoul clipei pacea îmi străpunge,
Iar liniștea se scurge-n transcendent,
Când zboru-ți înspre mine-i coerent,
Și, când din urmă, verbul te ajunge,
Plutind planant, cu aripile-ți lunge,
Mă vezi, toujours, te văd, echivalent,
Noi versuri să captăm din imanent...
Cu mirul său, un Dumnezeu ne unge.
Cresc, Doamne, aripile poeziei pure
Și-n flăcări arde lira, sublim, instantaneu,
Ecouri unduioase, de facto și de jure,
Se-ngână sus de tot, în cer, la apogeu,
Și teamă-mi e, Amalia, c-o să te fure,
Vreun Făt-Frumos, taman, din visul meu
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre verb, poezii despre religie, poezii despre promisiuni, poezii despre pace, poezii despre foc sau poezii despre creștere
Sonet ajuns la apogeu
Ecoul clipei pacea îmi străpunge,
Iar liniștea se scurge-n transcendent,
Când zboru-ți înspre mine-i coerent,
Și, când din urmă, verbul te ajunge,
Plutind planant, cu aripile-ți lunge,
Mă vezi, toujours, te văd, echivalent,
Noi versuri să captăm din imanent...
Cu mirul său, un Dumnezeu ne unge.
Cresc, Doamne, aripile poeziei pure
Și-n făcări arde lira, sublim, instantaneu,
Ecouri unduioase, de facto și de jure,
Se-ngână sus de tot, în cer, la apogeu,
Și teamă-mi este, Simm, c-o să te fure,
Vreun Făt-Frumos, taman, din visul meu!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi
De Sine...
Bucăți de lumină desprinse din mine
Se revarsă în mare cu lacrimi albastre,
Și ceru-i turcoaz se rupe din tine...
Căzute din cer sufocate din astre.
Eu cresc tu descrești în aripi de timp
Prin iubire ridic vindecări de cuvinte,
Le atragi mai aproape aproprii-un răstimp
În vremuri ce stau pe buze-ți s-alinte.
E trupul o formă lipită de vânt,
Îl unge tămâia cu sete de gând;
Mirosul de sânge se strânge la gât-
De sete-i setat de smirnă și -atât.
Tăcerea plesnește divinul din noi
Durerea-l cuprinde născută-n nevoi,
Ce face lumina în trup cu fior?
Alină ființa de Sine cu dor.
poezie de Elena Buldum din Pașii sufletului meu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre descreștere
Viața ge jiune (poezie în grai bănățean)
Un loc măi fain în toată țara,
Unge-l găsășci pă-ntrăg pământ?
Acolo-n satu meu... ăl mândru,
În satu meu, în locu sfânt.
În satu-n care, noi, cu toțî',
Am crescut ge miși copii,
Unge cu greu am trăit,
Cu năcazuri... bucurii....
Mi dor ge pita coaptă-n vatră,
Ge lapcilii nezmântânit,
Mi dor ge moșu șî ge baba,
Ge ochii șe nu să geșchid.
Mi dor ge drumu șe dușea
La poarta cășî' un' stăceau
Bătrânii chinuiț ge soartă,
Cu ochii-n lacrămi m-așceptau.
[...] Citește tot
poezie de Claudiu Românu (17 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre pâine sau poezii despre mândrie
Ești umbra mea...
Ești umbra mea ce mă-nsoțești
Cu-aceeași ochi desculți de vină
Urmându-mi pașii în surdină
Topești arzând și mă privești.
Asculți galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.
Ești umbra mea ce-mi dai putere
Să șterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ți-oi unge rănile cu miere.
Ești umbra mea din fragezi clipe
Când ploaia-n brațe calm ne ține
Și tandru-n picurii-ciorchine
Fiori încep să se-nfiripe.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre vinovăție, poezii despre miere, poezii despre fluvii sau poezii despre apicultură
De-atâta frământare...
Seara se înhamă la stelele tale șlefuite,
De ele atârn candela viselor noastre,
Viitorul luminos îmi trece prin minte
Prin fereastra nopții cu pliuri albastre.
Tu îmi citești gândul de rocă adâncă,
Adusă din seminția îngerilor prunci,
Unde curcubeul se unge cu brâncă
În amvonul de aripi și gânduri prelungi.
Ne pansăm cu săruturi în clipe târzii,
Ne transformăm în pulbere de dor,
În noi mocnesc știute, luminile dintâi,
Le injectăm în suflet cu dulcele fior.
Seara se înhamă cu iubirea noastră,
Ne poartă pe sub lună la întors de ceas,
Dorul de tine-i durere aprinsă, albastră,
De-atâta frământare nici Domnul nu e treaz!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre îngeri sau poezii despre sărut
Ești umbra mea...
Ești umbra mea ce mă-nsoțești
Cu-aceeași ochi desculți de vină
Urmându-mi pașii în surdină
Topești arzând și mă privești.
Asculți galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.
Ești umbra mea ce-mi dai putere
Să șterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ți-oi unge rănile cu miere.
Întinzi de corzi vioara vieții
Vâslind la țărmuri de poveste
Unde iubirea-n faguri este
Și-unde sfârșesc florarii ceții.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori