un nou inceput

Adam şi Eva

În braţele tale, ca în braţele lumii de început
Trăiesc din nou creaţia
În pacea suflării lui Dumnezeu
Peste lutul şi iubirea din care sunt făcut

Eşti EA, dar de păcat nu mă mai tem
Din pom fructul cules
Demult a fost muşcat
Adam şi Eva, de la început, suntem

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminitate

Sâni mari, buze cărnoase,
Priviri deocheate, picioare frumoase,
Păr lung, peste spate
Şi rochii subţiri... feminitate.

Lapte, sărut, copil nou născut,
Căldura maternă, un nou inceput,
Iubire, braţe... de toate.
Şi asta e... feminitate.

Tristeţe si lacrimi de dor
Şi de jale, de-amor,
Când vrea, dar nu poate,
Ţin toate de... feminitate.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul dragostei

Aş vrea să ne uite timpul îmbrăţişaţi
în sărutul iubirii noastre.

Prinşi într-o dragoste eternă
că doi adolescenţi studioşi:
să învăţam să o trăim,
să învăţam să o respectăm,
să învăţam să o păstrăm,
să învăţam să fim fericiţi şi să ne bucurăm de ea.

Iar atunci când timpul porneşte din nou,
să ne regăsească, ca la început,
cu inima curată şi să trăim din nou dragostea
ca-ntr-un gând divin.

poezie de Silviu Petrache (1 septembrie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Am vrut să-mi scriu iubirea
Şi am privit din nou la mine.
Mi-am şlefuit privirea
Şi-am zis să pun în rime,
Nu eram la fel cum mă ştiam,
Eram schimbat de timp, de ani,
Am păstrat o lacrimă de porţelan,
Eram fericit şi fără bani.
Mi-am propus să spun un STOP,
Să opresc schimbarea mea,
Să stau, să mă opresc pe loc,
Să încetez a mă uita.
Vreau un început de viaţă,
Un fundal de colinde ce m-alină,
Să-mi topesc sufletul de gheaţă,
Şi s-aştept dragostea să vină.
Mi-am zis să mă opresc din toate,
Să uit de Instagram,
Să am timp de bunătate,
Căci acum am doar un gram.

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (20 decembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

roşu diluându-l

am început să mă obişnuiesc
trăiesc în iubire
ca într-o rană
o rană mai adâncă şi mai vie
decât sunt eu însumi
din această iubire aştept
întregirea ca şi cum m-aş naşte… nou
şi împreună cu mine
Paradisul pierdut
pierdut aşa de demult, încât azi
oricine l-ar căuta
ar fi luat drept patetic

respir şi am început
să mă obişnuiesc
în aerul acesta roşu
diluându-l lumina
lumina dintâi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot porni din nou la drum

Azi nu mai mă doare nimica.
Inima îmi bate tica-tica.
Simt că sunt sănătos tun.
Pot porni din nou la drum.
Drumul vieţii este lung.
Eu sunt gata să-l parcurg.
Tu, suflete, mă însoţeşti?
Mai vrei să călătoreşti?
Dacă da, vino cu mine
să-împlinim ce-am început.
Să trecem prin astă lume
optzeci de ani şi mai mult.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind răsăritul

Privind răsăritul
Am înţeles
Că noaptea e doar un alt început
pentru vise.
Acolo drumurile noastre
s-au întretăiat,
aşteptând dimineaţa.
O nouă zi... şi din nou,
acelaşi drum...

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cerşetorul de iubire
a rămas
din nou singur
captiv în capcana
tristeţii lui
plângând de durere
şi de ciudă

s-ar duce să cerşească
o nouă iubire
dar a început
să creadă în singurătate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Vreau să lupt pentru dragostea ta,
Nu-mi doresc să ne despartă cineva
Am nevoie de tine mai mult ca oricine,
Căci sufletul mi-e un castel în ruine.

Fă-mă din nou să simt că trăiesc,
Sunt născut şi făcut să te iubesc
Iar cu tine alături totu-i intens
Viaţa are iar pentru mine un sens.

Parfumul tău îmi provoacă fiori,
De parcă plutesc mult peste nori
Mă apropii; chipul tău este o stea:
- Bine-ai venit în viaţa mea!

poezie de Alex Dospian (iunie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de început

Ai început să nu mă înţelegi,
iar eu să nu te-aud şi nu ne doare
decât în coate despre fiecare
bucată-a judecăţilor întregi.

Suntem, pe rând, olimpici şi betegi
şi puşi, alternativ, sub acuzare,
ai început să nu mă înţelegi,
iar eu să nu te-aud şi nu ne doare.

Îţi scriu şi-mi scrii în tablele de legi
nescrise, de pe muntele de sare,
cu ochii-n lacrimi dese, doi pribegi
orbiţi, de-acum, privind în depărtare,

ai început să nu mă înţelegi.

rondel de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!