* * *

cerşetorul de iubire
a rămas
din nou singur
captiv în capcana
tristeţii lui
plângând de durere
şi de ciudă

s-ar duce să cerşească
o nouă iubire
dar a început
să creadă în singurătate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tot e să fiu singur

Ce credeai Singurătate, c-ai să poţi să mă dobori,
Când captiv în a ta pânză, mă tot zbat adeseori?
Pe-al meu trup şi-n al meu suflet, n-ai să laşi măcar un semn,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să trăiesc demn!
Ce te bucurai, pizmaşo, când vedeai cum sunt respins,
Cerşetorul de iubire pus la punct, lovit, învins,
Nu ştiu-n coşul vieţii mele, câte zile mai adun,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să fiu om bun!
Ai fi vrut ca toată viaţa să mă vezi plângând şi trist
Şi ţi-e ciudă, javra dracu', că rezist şi-s optimist!
Mă înveṭi venin şi fiere, dar ca să te liniştesc,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc doar să iubesc!
Ştiu, m-aştepţi la cotitură, când voi fi bătrân, firav
Să te năpusteşti cu ură, peste trupul meu bolnav,
Dar, trăindu-mi viaţa-n toate, ca om bun, demn şi iubind,
Dacă tot e să mor singur, te-am învins şi mor zâmbind!

poezie de Daniel Dobrica
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetorul a ajuns să cerşească... iubire...

Corneliu Vornicu în autocitat (12 aprilie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singur.
Singur când te naşti.
Singur când iubeşti.
Singur când mori.
Cine poate înţelege
nevoia de singurătate?
Dar de iubire?

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fericire

a început să plângă
uitată în privirea lui
era o iubire împărtăşită
la telefonul fără fir
fără ton în cenuşa clipei
ofta trăgând zăvoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

scriu pe o coală albă
acoperă ceea ce e dincolo
de viaţă
o întindere de necuprins
văzută-n vise
cade roua obosită
şi noi batem la porţi înflăcărate
cu un ciot de iubire
găsit după incendiul sufletelor noastre
scriu şi asta pentru confortul
de acasă când stăm în aşteptarea
unui nou val de iubire
ne punem întrebări confuze
care ne-au rămas pe buze
după ultima noapte de dragoste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

cu degetele spre cer fluieră un vânt
înnoptează un sentiment de iubire
în tine
se opresc săgeţile lui cupidon
privesc prin corpul tău ademe
nitor şerpuiesc forme
se ridică
la cer odată cu degetele tale ridicate
o baladă rock
la tranzistorul din vechea maşină
din cimitirul de elefanţi
ai ridicat ochii din favelă
şi ruga se
- nălţa o
dată cu ruga în chiţăit de şobolani
note muzicale interpretate
- n noapte
până la răsăritul soarelui
sub mângâierea lui se naşte favela
şi moare tot a
colo se aude un plâns de copil
tu ai degetele spre cer
fluieră dulci buze cu ochii flă
mânzi de iubire
dealul prinde viaţă din nou
din nou iubirea umblă sub cerul senin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă mori din iubire
ea se-neacă în plictiseală
cu părul ei negru alungat
din ochii verzi cu regularitate

dacă mori din iubire
poţi să devii etern într-o cronică
pe care o poate ea citi aşteptând
băiatul care aduce pizza

dacă mori din iubire
ea visează că se plimbă
cu iahtul sub luna strălucitoare
pudrându-şi nasul discret

dacă mori din iubire
ea o zâmbească trecătorilor
cuceriţi de frumuseţea picioarelor
care poartă pantofi negri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai vino, Iubire!

Distrus este visul, pierdută-i speranţa,
O faptă banală e prilej de-nvrăjbire.
Pentru-a-nvăţa din nou toleranţa,
Un strigăt răsună: Mai vino, Iubire!

Drămuim suferinţa ca pe-un lucru firesc,
Săracă ni-i lumea de orice trăire,
Irosim sentimente c-un zâmbet prostesc,
Apoi te chemăm: Mai vino, Iubire!

Zbătându-ne-n chinuri, plângând neputinţa,
Regăsim, prin unghere, o vagă-amintire...
Plăpând, renăscând din ţărână dorinţa,
Invocăm iar magia: Mai vino, Iubire!

Când păcatul şi ura ne-nsoţesc zi de zi,
Un murmur firav auzim: Convertire!
E sufletul trist ce, nevrând a muri,
Imploră întruna: Mai vino, Iubire!

poezie de Marilena Răghinaru din Te-am zidit în cuvânt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

ei cere iubire iubire iubire
uneori mă întreb ce face
cu ea
unde încape atâta dragoste
sau nu o depozitează nică
ieri azi mâine o con
sumă
se hrăneşte din ea
iubirea o ţine în viaţă
o face să fie fericită
o face femeie
idol divă nimfă păpuşă
iubită şi ce mai vrea ea să fie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sedus de frumuseţea Lui Dumnezeu şi a universului, este iubire altruistă. Nu toată seducţia duce la iubire.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Holistica Iubirii
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixir

Crede
cu tărie
în iubire
ea este
împlinirea
şi izbânda
vieţi
hrăneşte-te
din iubire
trăieşte
cu iubire
desfată-te
cu iubire
tratează-te
cu iubire
şi dacă
nu merge
măreşte
numaidecât
doza
de iubire.

poezie de David Boia (28 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

secunde triste, străine fără culoare,
botez cu respiraţia tăiată şi gust de cenuşă
firul de plumb atârna de poala mamei
devenind adevăr
neputinţa clădindu-se în lumină
o pată de sânge creştea
neiubire cernea văzduhul
şi vulturi zburau printre nori

am frig în palme şi oftez
nevoia de spălare a gândurilor
e ca o lecţie despre toamnă
sunete, culori şi durere,
pe umărul meu umbre de păsări infernale
şi o chemare să plec din urât
greşirea cerului o şterg cu o nouă respiraţie
o nouă explozie a inimii pentru înţelesuri îngheţate,
un nou început.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător

în lumea virtuală la plierea
spaţiului fac o călătorie
în timp trimis să exe
cut
o misiune după re
setare de viaţă fără de moarte
voi apăra rasa umană de roboţii
făcuţi în loc de iubire de copii
de fiinţe vii muritori de rând
cu viaţă cu bucurie cu tristeţe cu durere
fericiţi sau flămânzi
iubitori de cyberspaţiu
să-i protejez şi să-i scot din beton
sticlă şi tehnologie în natură
sau
ce-a mai rămas din ea
am înfăţişarea lor - par de-a lor -
dar sunt o maşină, nu sunt
o
m
sufletul meu e gol
pentru că nu am suflet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn iubirii

Viaţa, pân' la urmă, e doar scrum,
E, mai mult, cădere şi-njosire...
Poţi trăi oriunde şi oricum –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Un copil priveşte-n viitor,
Un bătrân scrutează-n amintire...
Poţi trăi plenar – sau fără spor –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Anotimpurile-ţi pot fi reci,
Sau scăldate-n caldă strălucire...
Poţi trăi plângând, sau să petreci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

În colibă viaţa poţi să-ţi duci,
Ca un câine, poţi lătra-n neştire...
Pe cărări greşite poţi s-apuci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Cine-i, oare, în lume acel om
Să nu cadă, o dată-n rătăcire?!
Poţi fi mărăcine, poţi fi pom –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi trăi-n picioare – sau pe brânci,
Laş sau brav poţi fi-n nenorocire...
Poţi şi din gunoaie să mănânci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi, cum creşte iarba, să asculţi,
Sau, nepăsător fiind - din fire,
Poţi trăi în văi sau vârf de munţi –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

S-ar putea, de nimenea dorit,
Să trăieşti în neagră părăsire...
Dar, oricât ai fi de părăsit –
Tot nu poţi trăi fără iubire.

Fericirea-i, cel mai des, un vis,
Ce sfârşeşte în dezamăgire...
Poţi trăi pe nori sau în abis –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Hei, prietene, priveşte-n sus,
Cerul lumii, soarbe-l în privire...
Poţi fi răsărit, poţi fi apus –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi pleca, în viaţa de-apoi,
Liniştit gândind la nemurire,
Floare dac-ai fost – sau un gunoi –
Doar o dată – de-ai simţit iubire.

... Viaţa, pân' la urmă, e doar scrum,
E-un coşmar – sau albă nălucire...
Poţi păşi pe drept sau silnic drum –
Dar nu poţi trăi fără iubire...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca

Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îţi strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realităţii mele
E dosul întors al măştii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.

Uitate-te la feţele măştii
Sunt intangibile.
Eu
Şi
Tu

Suntem la fel.

Eu mă regăsesc în sine
Prin tine
Tu te regăseşti în sine
Prin mine

În acel loc unde
Totul poate deveni
Câteodată
Negru fără alb şi alb fără negru
Sau iubire fără durere şi durere fără iubire

În agonie şi extaz.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

a început să facă fiinţe mici şi nepricepute
citea amintirile craniilor găsite în cimitire
recompunea dorinţa de viaţă şi iubire
poruncea luminii să plece ziua
şi umbrelor tenebroase să-l urmeze

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spun...

Azi ploaia îmi va şiroi prin gânduri,
Nu tu, iubire care nu mai vii
ca să îmi ştergi torentele din rânduri...
Nu-mi mai citeşti cuprinsul, nu-mi mai scrii

poeme pe bărcuţe de hârtie,
nu-mi mai împachetezi niciun refren
în foi albastre de melancolie
şi nu cobori senin din niciun tren

în gara noastră..., singura în care
au mai rămas zorele la fereşti...
Azi ploaia îmi va duce la culcare
umbra tăcută, depănând poveşti

din ghemul unei veri tot mai ciudate
ce înrămează arşiţi şi răcori
dar mâine... îmi vei fi din nou în toate
speranţele, iubire ce mă dori...

poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

SINGUR CÂND EŞTI...

Te-ai întrebat, tu, oare
de ce iubirea doare?
Nu cred că ai simţit,
dorul mare, nesfârşit,
departe de cel iubit!
Ştii, tu, cum e sa fii
departe, să-ţi simţi inima
cum plezneşte în coarde,
sperând că mai există
a ta iubire şi nu a rămas
doar o simplă amintire?
Ştii tu cum e, când
trezindu-te în noapte,
să te simţi singur,
printre stele şi şoapte,
şi să-ţi doreşti o altă inimă
lângă tine să bată, nu să stai
de veghe, noapte de noapte?
Singur când eşti
îţi doreşti să scapi
de singurătate, să ai aripi,
să pleci oriunde, doar
să nu mai simţi apăsarea
tristeţii, în nopţile reci,
când cu un suflet drag,
ai vrea să le petreci,
Şi nu cred că ştii
cât este de greu să speri,
să tot speri, azi, mâine, mereu!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A început să creadă în genialitatea ideilor lui. Prea nu i le accepta nimeni.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea mea de iubire

în partea mea de iubire
de pe trotuarul de vis-a-vis
a parcat un tir cu pocale
de cristal sinucis. şi a

cum femeia desculţă aleargă
după o pereche de tocuri
zăpada e-o maioneză (?!) din... mu(l)te
fire putrezite de iarbă
şi se taie-ntre degete.

anul nou cu iubire s
a strecurat în mesaje
patul lui procust e gol -
scârţâie sub masaje...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!