roșu diluându-l
am început să mă obișnuiesc
trăiesc în iubire
ca într-o rană
o rană mai adâncă și mai vie
decât sunt eu însumi
din această iubire aștept
întregirea ca și cum m-aș naște
nou
și împreună cu mine
Paradisul pierdut
pierdut așa de demult, încât azi
oricine l-ar căuta
ar fi luat drept patetic
respir și am început
să mă obișnuiesc
în aerul acesta roșu
diluându-l lumina
lumina dintâi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre roșu
- poezii despre rai
- poezii despre prezent
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- poezii despre aer
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.