ulciorul

Cine sunt eu?

Eu sunt adolescent hoinar
Ridică-mi, îngere, piciorul
De la Kamceatka-n Gibraltar
Să nu mai sparg clipei ulciorul!

Eu sunt eternul graţios,
Delfinul marilor artist,
Am eşuat corăbier
Să fiu al insulei stilist!

Eu sunt ce n-aş fi vrut să fiu,
Poetul marilor ecluze,
Mă risipesc în tot ce scriu
Culori, vibraţii, fluturi, buze!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, spune

De ce nu mai dai nici un semn,
iubito cu ochii de lemn?
De ce nu-nţelegi ca sunt Viaţa,
iubito cu ochii de ceaţa?

De ce nu ma laşi sa te-ating,
pe tine cu floare sa ning
şi nu ma saruţi pe idei,
iubito, cu ramuri de tei?

De ce nu dai drumul la vânt,
iubito, cu sâni de pământ;
şi ma tot laşi de cu jale,
iubito, cu ochi de migdale?

De ce şoldul ţi-e ca ulciorul,
sprânceana pe cer ca şi norul;
şi mă îmbăt în de tine
şi sparg absolutul cu rime?

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcuta-mi umbră

Mă simt al meu ca un copac
Al nimănui, doar cresc şi tac,
Iar cei pe care-i adumbresc,
N-aud că tac, nu văd cum cresc...

Mă simt al meu ca o pădure
A tuturor; nicio secure
Pe toată nu mă pune jos,
Păstrând măcar un loc umbros,

La care vine tăietorul
Să-şi pună capul şi ulciorul,
Ca un călău setos de sânge,
La un călău ce-n laţ îl strânge.

La umbra mea, de dorul tău,
Mă simt al meu tăcut călău.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarmis cântând ulcioare de Horez...

Am iscălit şi luturi alb-codalbe
d-ulcioare cucuteniene,-n rate,
purtând mărgeane-n var de Ararate,
ca-n doruri noi izvoare să-mi însalbe.

În flux-reflux de vise desrămate,
pe când albine-asediază nalbe,
cu mierea din cântări lucind în salbe,
încerc altoiul buzei lor sărate...

Oare doreşti, tu, lutu-mi a-nţelege,
cât vie lacră-i pribegitei ape...?
Nici Fântânarul ziditor de lege

ulciorul gândului nu vrea să-mi crape –
că-i de Horez, ne-ncoronat, dar rege,
el, sorb de curcubeu Cereştii Groape...!

poezie de Ion Pachia-Tatomirescu din volumul de versuri Compostorul de nori (12 aprilie 2004)
Adăugat de Ion Pachia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulciorul

Amprente de dor pe toartă de-ulcior
din care, pe câmp, se-adapă ţăranii.
În el a turnat olarul fior
cu sufletul său sfinţit de metanii.

În lut mângâiat sunt şoapte trecute
din vieţi socotite în zile şi ani,
sunet de clopot al lumii pierdute
de luptele duse-ntre suflet şi bani.

Durerile-s arse-n cuptoare încinse,
apoi, smălţuite cu grijă şi drag,
să ţin-apa rece în zile aprinse
şi... când obosesc de tristeţe, se sparg...

Amprente de dor pe-o toartă de-ulcior...
Un ciob de pământ... cândva de-ajutor...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, copilărie

Legaţi ca nişte culmi
Prin frunze şi prin ramuri
Mă legănau călăi de ulmi
Zbârciţi de tras la hamuri

Sunau din tei, salcâmi, costrei
Pe mine, iarba mă furase
S-au dus ca norii anii mei
Au curs pe izvoraşe

Rotea un arbore, pământul
Zidit în mine, chituit
Prin fânul ce-l dezmiardă vântul
Era un vultur ţintuit

Jur-împrejur ardea mohorul
Pe gâze mici dormeam butuc
Şi-n crengi se mai umplea ulciorul
Ursit de inimă de cuc

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, copilărie!

Legaţi ca nişte culmi
Prin frunze şi prin ramuri,
Mă legănau călăi de ulmi,
Zbârciţi de tras la hamuri!...

Sunau din tei, salcâmi, costrei,
Pe mine iarba mă furase,
S-au dus ca norii anii mei,
Au curs pe izvoraşe!...

Roteam un arbore pământul,
Zidit în mine, chituit,
Prin fânul ce-l dezmiardă vântul,
Era un vultur ţintuit!...

Jur-împrejur ardea mohorul,
Pe gâze mici dormeam butuc
Şi-n crengi se ma umplea ulciorul,
Ursit de inimă de cuc!...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândra mea

Să o vezi pe-a mea mândruţă ce frumos e îmbrăcată,
Cu catrinţă şi maramă şi cu ie înflorată,
Când mă-învârt cu ea la horă, fusta i se face roată,
Saltă şi bate opinca, în pământ se face groapă.

Pe fâneaţa-înmiresmată, vara, la cosit pe luncă,
Tot la ea mă duce gândul şi mi-i tare drag de muncă,
O zăresc din depărtare, vine-n braţe cu ulciorul,
Apa rece-mi stinge setea, ea îmi potoleşte dorul.

Rumenă în obrăjori, strânge fânul în căpiţă,
O ridic de subsuori şi ne dăm câte-o guriţă,
Ciocârlia cântă-n zare pân* ce soarele apune,
Suntem tare fericiţi că trăim în astă lume.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suava icoană
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămata ca-n rana
stravechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gest

Să-nţeleg trecutul, hlamida lui Tla,
blestemul Mirandei hăulit sub stele
în sacrele ore de ploaie şi nea
sorbit pe pe-un mirt de stimele mele!

Lapte de cucută biciuiască-mi ura
cu sălbatici cai uitaţi în ispite
când prin setea arsă sleită e gura
şi tremură umbra revisând copite!...

Cum şerpii de irişi maceraţi se-ntrupă
după-un rit supus clipei ancestrale;
mânzul prins de spume dincolo de crupă,
semn ce prosternează sfinţi prin catedrale;

şi să sparg ulciorul cel cu două toarte
purtat pretutindeni prin vârstă, să ştiu
de ce crupierul câştigă pe-o carte
la târgul de vieţi, de la tatăă-n fiu!

poezie de Paul Dogaru din Fotografii voalate (2002)
Adăugat de Paul Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!