ulciorul

Prinos

Prinţul norilor, tatăl florilor,
Adonai
a vizitat la miez de noapte albastrul pământ.
O, cum ondulau braţele margheritelor
şi câmpia.

Adonai s-a oprit la cocioaba urzicilor şi trufaşul munte a încremenit.
Jivinele cu botul pe labe au articulat câteva silabe.

Vântul ca un sclav îşi rupea degetele
ca ele să nu mai treacă prin lira copacilor,
doar ulciorul şchiop aduse apă,
şi au mai venit un codru de pâine, un drob de sare
şi o ceapă.

Adonai mulţumind lucrurilor umile
s-a urcat la cer, peste fire.
Cocioaba urzicilor era un trandafiriu rai
şi ulciorul şi pâinea şi sarea şi ceapa cântau:
"Adonai,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulciorul

Pe masa îmi stă, durat din argilă,
ulciorul. În rostul ceramic aşez uneori,
cu rouă pe ele, iubitele flori.
Prefer trandafiriul de purpură.
Tainic, urmând un sacru canon,
dimineaţa, de o rază cerească
atins, trandafiriul îşi las-o petală pe masă,
dorind în lumină să stea fără mască.

Se face că torn, alte dăţi, în ulcior
tomnaticul soare prin teascuri trecut,
curgător aur crud,
vin de piatră, soi cald de Aiud.

Mai apoi câteodată păstrez în ulcior
şi-un lucru mai scump şi mai rar:
grămada de boabe de chihlimbar,
lacrimi pe care o pădure le-a plâns,
când ultimul alb unicorn s-a stins.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi cupa şi ulciorul! Să bem fermecătoare
Făptura plămădită din rouă şi eter!
Câte minuni ca tine zeflemitorul cer
De mii de ori schimbat-a în cupe şi ulcioare?

catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

21

Era odată un îndrăgostit,
Iubea o fată, nu era iubit.
Vezi toarta cum a-mbrăţişat ulciorul?
E braţul lui prinzând-o în sfârşit.

poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

6

Văzându-mă că beau, mă sfătuiesc
Să-l las, căci vinul e proscris ceresc...
Eu zic: Ulciorul plin fiind duşmanul,
Mă lupt cu el, de sânge să-l golesc!

poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

XII

Dacă din dorinţa de a face ceva, vrei să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Apa va cuprinde cu putere picioarele tale şi-ţi va susura taina ei.
Umbra ploii ce vine, se-ntinde peste dune, nori negri întunecoşi se odihnesc pe coroana albastră a arborilor, întocmai ca smocul de păr, pe sprâncenele tale.
Cunosc prea bine mersul paşilor tăi.
Sunetul lor face să zvâcnească neîncetat inima mea.

De trebuie să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Dacă trântită în voie – vrei să laşi să lunece pe-ntinsul apei ulciorul tau – vino, vino la lacul meu.
Iarba câmpiei e înverzită şi în depărtare florile sălbatice se ridică cu miile.
Gândurile tale – vor părăsi adăpostul ochilor tăi – ca şi păsările cuibul lor.
Vălul tău se va nărui la picioarele fiinţei tale.
De n-ai nimic de făcut – vino – vino la lacul meu.

Dacă cu ochii plini de somn – vrei să te cufunzi în apă limpede, vino – vino la lacul meu.
Lasă-ţi pe mal mantia ta albastră, căci o apă mai albastră te va învălui.
Valurile s-or înmuia să-ţi mângâie gâtul tău catifelat şi să-ţi şoptească mii de taine.
De vrei să te cufunzi în el, vino – vino la lacul meu.

Dacă nebună, alergi spre viaţa morţii – vino – vino la lacul meu.
E rece şi nemăsurat de adânc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

pornită din inima unei brânduşe
primăvara umple ulciorul
cu lumină
ruptă din soare
încă o dată m-adapă
în rotire egală
tot caut
un singur cuvânt
să fie
plinul
şi gândul acesta ce trează mă ţine
cum la sfârşit de rugăciune
o şoaptă
aminul

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs din toamnă

pornită din inima unei brânduşe
toamna umple ulciorul
cu lumină
ruptă din soare
încă o dată m-adapă

în rotire egală tot caut un singur cuvânt
să fie plinul
şi gândul acesta ce trează mă ţine
cum la sfârşit de rugăciune o şoaptă
aminul

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers tăcut

ce va mai aminti despre noi?
ulciorul acela de lut,
crucea crescută din oase,
un strigăt prea mult tăcut?

cam ce-ar aminti despre noi?
pământul acesta crăpat,
cuvântul acesta de humă
adânc în tăcere săpat?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulciorul amurgului

smălţuit cu susur de vid însetând buzele-aşteptării
pe maluri de iască sălciile respiraţiei tale
împart miere de fragilitate-nstelată
trestiilor somnului
îţi pescuiesc înecul
în liniştea fardată cu lacrimi de dor la pândă
sub pleoape de însingurare
cu sufletul arcă
fac ocolul încordării ancorate
în pulsul imensului joc de-a moartea
singura în stare să ne ţină viu plânsul neapropierii

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!