tumult

Bătrânul cerşetor

La colţul străzii e un cerşetor
Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume
Decât aceea unde, fără nume,
El ispăşeste râsul tuturor.

Adolescenţii se mai ţin de glume
Şi-i pun în palmă semne de-ale lor,
El e bătrân şi înţelegător,
Cu noi, cu toţii, dar, cu cei mici, anume.

Şi cine observă, într-o doară,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, în acest tumult,
El, cerşetorul, a uitat să moară.

Sub zdreanţa lui, minunea se-ntrupează,
În el e Dumnezeu, ce stă de paza.

poezie celebră de Adrian Păunescu (19 aprilie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel limbii române

Limba dragă românească
Vreau în pace s-o asacult
Şi renumele să-i crească,
Vorbită fie cât mai mult,

Iar de Pronia cerească
Va creea în timp tumult,
Limba dragă românească
Vreau în pace s-o ascult.

Cel plecat să "rătăcească"
S-o ţină obiect de cult,
Iar de poate s-o vorbească
Aşa cum o făcea demult,

Limba dragă românească

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sfântă lene

E seară-acum şi,-ngreunată pleoapă,
Perdeaua s-a închis peste-a oraşului lumină.
Când dincolo neliniştea palpită plină,
E bine-aici. Topită-n patul ca o apă,

"Înc-o zi grea", suspină ea calină.
Şifonierul doarme, birou-a aţipit,
Şi scaunele. Ca-n burta unui chit,
Cald şi-umed, întunericul ne-alină.

În cutiuţa noastră de beton, alene,
Mă oploşesc la pieptul ei şi-ascult
Cum povesteşte ştirile mondene,

Ce-a mai făcut la muncă. Şi, viclene,
Şoaptele ei cheamă valuri în tumult
Şi pescăruşi, şi plajă, şi o sfântă lene.

poezie de Alex Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-mi vei cere...

De-mi vei cere…
să mă dezbrac de trupul meu de lut –
să părăsesc al lumii
vechi tumult
şi, ca flacără sublimă,
să transced în absolut –
voi face-o!

…şi voi îmbrăţişa o taină,
unde cuvintele
n-au loc…
ci doar tăcerea,
nemărginirile albastre,
şi inimile noastre…
atât!

De-mi vei cere…
mă voi descătuşa de patimi,
de umbra grea a nopţii
păgânul cânt al sorţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Valery Becart
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura hoţului adevăr grăieşte: Victor Ponta, purtătorul de vorbe al PSD, despre "sistemul de furt, de fraudare şi de cumpărare a voturilor" la alegerile prezidenţiale din 2009, pierdute de Mircea Geoană şi PSD şi câştigate de Traian Băsescu şi PDL (pamflet)

După lupte şi tumult,
Fi'ndcă au furat mai mult,
Iar au câştigat ai lor,
Şi noi suntem de folclor.
Nici acum să cred nu-mi vine
Că ei au furat mai bine!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (17 august 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Variantă Nici acum să cred nu-mi vine Că ei au furat mai bine! După lupte şi tumult, Tot ei au [...] | Citeşte tot comentariul

Venit din plaiuri primitive, din sub-lumea Valahiei, cu pesimismul tinereţii într-o civilizaţie răscoaptă, ce izvor de fioruri în atât contrast! Fără niciun trecut într-un trecut imens; cu spaima originară în oboseala finală; cu tumult şi dor vag într-o ţară scârbită de suflet. De la stână la salon, din cioban spre Alcibiade! Ce salt peste istorie şi ce mândrie primejdioasă! Strămoşii tăi se târâiau în cazne, şi ţie până şi dispreţul îţi pare acţiune, iar ironia, fără parfumul unei tristeţi abstracte, o întreprindere vulgară.

Emil Cioran în Despre Franţa (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilăriei din noaptea Crăciunului. Aceeaşi atingere de taină, aceeaşi depăşire a obişnuitului sufletesc, acelaşi contur de mirări, ş-acelasi monolog care simplifică sufletul, dându-i o intensitate de clopot care sună, amplificându-se prin unda muzicală. Atunci spunea mereu, cu dinţi de lapte: A venit Moş Crăciun! A venit Moş Crăciun! Şi era mică printre jucării. Acum gândul femeii spunea: Sunt cu el! Sunt cu el! Şi era fericită până la nelinişte şi spaimă: ş-atunci, ş-acum.

Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 153

O nimfă a Dianei l-a zărit
Pe-Amor dormind cu torţa lângă el;
Şi focul de iubire l-a pitit
Într-un izvor din vale, mititel;
Şi-acesta din Iubirea sfântă a luat
Căldură vie, ce durează mult,
Şi-n baie pentru oameni s-a schimbat
Tămăduind cu blândul lui tumult.
Şi-Amor în ochi iubitei i-a aprins
Această torţă, iară mie-n piept;
Bolnav de dor, în baie m-am întins
Simţind cumva că sufăr pe nedrept.

Dar nu m-am lecuit, că Amor vrea
Să fie baia-n ochi la draga mea.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

prin mine cresc frunze
prin mine cresc ramuri
prin mine cer a rodit
în mine se-ascunde
vuiet de mare
şi glas strămoşesc
ce-a doinit.

prin mine izvoare
îşi varsă tumult
în râuri ce vin
dinspre munţi
prin mine cresc muguri
de viaţă în iarbă
şi roşul în ie cusut

ce tristă-amăgire
bat clopote-n vale
şi doarme bunicul in deal
veni-va o zi

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 18

Să te asemăn cu o zi de vară?
Frumuseţe şi balanţă ai mai mult.
În mai, ades furtuni muguri doboară,
Iar verile-s prea scurte, şi-n tumult.
De multe ori cerescul ochi prea arde,
Sau ceţuri auriul chip l-au şters,
Şi ce-i frumos din frumuseţe scade
Întâmplător, sau de-al naturii mers.
Dar veşnica ta vară nu se duce,
Minunea chipului tu n-o să-ţi schimbi,
Nu te umbreşte moartea-ntre năluce
Când în eterne versuri creşti în timp.
Cât mai respiră-n lume om, cât ochiu-nvaţă,
Trăi-va şi acest poem şi-ţi va da viaţă.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Grete Tartler
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!