tropice gtriste strauss

Ambele opere ("Salomeea" şi "Electra") sunt unice în cariera mea. În ele am pătruns până la cea mai îndepărtată limită a armoniei, a polifoniei psihologice şi a receptivităţii urechii moderne.

Richard Strauss în Vieţile marilor compozitori (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

o palmă de nea
iarna...
trece prin degete
şi un fulg...
s-a oprit pe ea
am desfăcut iubirea
în nord şi sud
patru vânturi adunate
să poarte tropice
între piramide şi nil
nordul...
în gheţare
şi fiorduri rătăcite
îngheţată fire
spune-i rătăcirii mele
...
dau totul

poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Richard Strauss este aproape singurul muzician original al tinerii Germanii; are în acelaşi timp ceva din Liszt, prin remarcabila sa virtuozitate în arta de a mânui orchestra, şi din Berlioz, prin grija de a-şi sprijini muzica pe literatură.

Claude Debussy în Domul Croche Antidiletant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem în prezenţa unei structuri concentrice, pe deplin conştientă în gândirea indigenă, în care raportul dintre centru şi periferie exprimă două opoziţii, una dintre mascul şi femelă... şi o alta între sacru şi profan: ansamblul central, format din casa bărbaţilor şi din suprafaţa pentru dans, serveşte drept scenă pentru viaţa ceremonială, în vreme ce periferia este rezervată activităţilor domestice ale femeilor, excluse prin natura lor de la misterele religiei.

Claude Levi-Strauss în Antropologia structurală (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observăm că adeziunea la modul de viaţă occidental... este departe de a fi atât de spontană pe cât le place occidentalilor să creadă. Ea rezultă nu atât dintr-o alegere liberă, cât din lipsa unei alternative. Civilizaţia occidentală şi-a trimis soldaţii şi misionarii, şi-a implantat agenţiile comerciale...; a intervenit direct sau indirect în viaţa popoarelor de culoare; a schimbat radical modul lor tradiţional de existenţă, fie impunându-l pe al său, fie instituind condiţiile care au provocat prăbuşirea cadrelor existente, fără a le înlocui cu altceva.

Claude Levi-Strauss în Rasă şi istorie (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incestul este mai puţin o regulă care îţi interzice să te căsătoreşti cu tatăl, sora sau fiica, cât o regulă care te obligă să-ţi dai mama, sora sau fiica altcuiva... Exogamia afirmă existanţa socială a altuia, şi nu interzice căsătoria endogamă decât pentru a introduce şi a prescrie căsătoria cu un alt grup decât familia biologică: desigur, asta nu pentru că un pericol biologic este asociat căsătoriei consangvine, ci pentru că din căsătorie rezultă un beneficiu social.

Claude Levi-Strauss în Structures elémentaires de la parenté (1949)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul simfonic este genul cel mai împlinit al muzicii programatice. În urma unei lungi gestaţii, el nu apare decât în secolul al XIX-lea, sub pana lui Franz Liszt, a cărui lucrare "Ce se aude de pe munte" (1849), după Victor Hugo, poate fi considerată drept piesa inaugurală. Compozitorii din Europa Centrală şi din Rusia îl vor practica pentru a cânta pământul natal şi originalitatea lui, în raport cu puterile muzicale consacrate (Italia, Germania, Franţa). Ceea ce nu-l împiedică pe compozitorul german Richard Strauss să se afirme, după Franz Liszt, drept cel mai mare reprezentant al genului.

Gerard Denizeau în Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anii '30 ai secolului nostru, criticii nu au reuşit să vadă, dincolo de postromantismul strălucitor al lui Elgar, faptul că muzica lui se remarca printr-o anumită particularitate. Spre deosebire de predecesorii lui victorieni, Elgar avea o individualitate ieşită din comun. Este adevărat că orchestra lui pornea de la cea a lui Strauss sau Wagner, iar formele simfonice şi concertistice de la Brahms, dar melodiile şi modul de mânuire a formelor erau definitorii pentru el. Melodia lui Elgar, cu tensiunea ei curioasă, cu intervalele ample şi salturile exuberante, cu spiritul său englezesc, puternic şi încrezător (greu descris în cuvinte, dar evident), este recunoscută imediat ca operă aparţinând unui anumit compozitor din istoria muzicii şi nimănui altcuiva.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitanul optimist

Căpitanul de pe Mary Ann, un tip îndrăzneţ şi de gaşcă,
Glumeţ şi fercheş, străbate oceanul de parcă-ar fi o ceaşcă.
Habar n-are de navigaţie şi se-abate de la curs câte o milă,
Dar spune," Nu contează, cât timp pot zâmbi şi-i apă sub chilă."

Distrat, se-apropie de-o insulă şi nava aproape eşuează –
Dar el, fericit, " Well, bun voiaj, micile necazuri nu contează."
Nu vede norii negri de furtună şi lălăie un cântec plin de voie bună.
"Cântând, matrozi, noi scurtăm drumul, luminaţi de soare şi de lună!"

Vijelia l-a aruncat spre răsărit şi vijelia l-a aruncat spre-apus;
Dar, în orice direcţie ar fi călătorit, el era vesel şi fericit nespus.
A pierdut drumul, dar nu şi-a pierdut voioşia lui copilărească;
Spunea, " În coajă de râsete îi place navei să călătorească!"

Undeva pe oceanul larg, de necuprins, între poli şi tropice
Şi-astăzi mai lovesc acel suflet optimist furtunile feroce.
Habar n-are de navigaţie, "Cum n-am şanse şi mă zbat degeaba?
Atât cât navighez pe partea cea de sus a mării, care-i treaba?"

poezie de Amos Russel Welles, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa cu fete

Am rătăcit cu dansatori
Şi ne-am oprit întrebători
La casa paşilor incerţi.

Prin multă vorbă, zarvă, sfadă,
Se auzea până şi-n stradă
Un Strauss ştiut: "Treues liebes Herz".

Se proiectau pe jaluzele
Uşoare umbre, umbre grele,
Groteşti, mecanice, ciudate.

Nălucitor se depănau,
Corn şi vioara le cântau,
Păreau că-s frunze-n vânt jucate.

Automate marionete,
Siluetatele schelete
Se înlinau într-un cadril.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!