Casa cu fete
Am rătăcit cu dansatori
Și ne-am oprit întrebători
La casa pașilor incerți.
Prin multă vorbă, zarvă, sfadă,
Se auzea până și-n stradă
Un Strauss știut: "Treues liebes Herz".
Se proiectau pe jaluzele
Ușoare umbre, umbre grele,
Grotești, mecanice, ciudate.
Nălucitor se depănau,
Corn și vioara le cântau,
Păreau că-s frunze-n vânt jucate.
Automate marionete,
Siluetatele schelete
Se înlinau într-un cadril.
S-a luat de mâna-ntreaga bandă
Dansând o gravă sarabandă;
Strident au râs și infantil.
Un amorez ca o fantomă
Chircit la vreun piept cu goma
Părea să-ncerce a cânta
Ori un automat cumplit
Ieșea s-aprindă un chibrit
Și c-un om viu chiar semăna.
Și m-am întors spre-amorul meu:
"Se-nvârte prafu-n praf mereu,
Dansează morții doar cu morți."
Dar ea era numai urechi
Pentru vioară. -Ntre perechi
Pătrunse-n casă, pe sub porți.
Deodată tonul a fost fals,
Se plictisiră toți de vals
Și umbrele înțepeniră.
Când zorii, strada poleind
Cu încălțări din fir de-argint,
Înfricoșati, mi se iviră.
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dans
- poezii despre vioară
- poezii despre moarte
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vânt
- poezii despre vals
- poezii despre urechi
- poezii despre teatrul de păpuși
- poezii despre râs
Citate similare
Sonet de Mai pe Valea Trotușului
Mergeam agale pe stradă
iar dintr-o fereastră îmi cântau
ciocârliile în crâng, prin vioara
lui Yoska Gabor cu ai săi lăutari.
M-am întors nostalgică în timp
în pădurile de la Slanicul Moldovei
când mă trezeam în zori cu foșnet de arini
și cântec de privighetori.
Ozonul îmi pătrundea în plămâni
iar Trotușul îmi zumzăia în urechi
clipotind vesel peste bolovani,
o orchestră de viori din Munții Ciucului.
De Întâi Mai e zarvă multă la noi,
iar privighetoarea nu mai cântă.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre privighetori, poezii despre muzică, poezii despre văi, poezii despre timp, poezii despre păduri, poezii despre ozon sau poezii despre munți
Mi s-a rătăcit și urma...
Pe cărarea de la Rediu mi-am pierdut pașii în timp,
Mi s-a rătăcit și urma către casa părintească,
De vreo șapte ani încoace pe cărarea de pe câmp
Nu mai trec și-au început spini și bălării să crească
Am bătătorit cărarea-n ierni cu ger și-n veri fierbinți
Prin mireasma de rășină de la crengile de pin
Nu simțeam nici ger, nici ploi când mergeam către părinți
Ca să fac din toamna mea, toamna lor cu cer senin
Parcă-i văd cum așteptau cu privirea înduioșată
Și împovărați de ani păreau umbre a tot ce-au fost
Aveau ochii plini de rouă ațintiți mereu spre poartă
Doar ca să-și vadă copiii... altfel viața n-avea rost...
Dar s-au dus în zbor cu îngeri lăsând umbrele sub cruce
Împăcați cu soarta lor și credința-n Dumnezeu
Au lăsat a nimănui casa lor de la răscruce,
Eu am rătăcit cărarea, dar îi port în gând mereu...
Astăzi fac cărări spre stele cu privirea către cer
Și prin casă ard tămâie cu miros ca de rășină
Dar nu pot oricât aș vrea să-i mai protejez de ger
Doar aprind o lumânare și plec capul spre țărână...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre toamnă
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
Umbre
Umbre dansează în jurul meu;
Mi-e inima plină de umbre.
De umbre mi-e sufletul plin
Și chiar eu... sunt una din umbre.
Alunecă mute. Plutesc peste tot
Cu priviri încruntate, cernute prin mine.
Mă ceartă în gând și cu mâna de mort
Ma îndeamnă s-adorm. Mă acoperă bine.
Nu mai pot să mă mișc și mi-e frig.
Fluieră vântu-a pustiu și suspine.
Peste jarul plăpând aburii reci
Desenează doar gropi și ruine.
Mi-e inima gheață și sufletul vânt.
Mi-e trupul deșert. Tâmpla-mi arde tăciune.
Rugăciuni și blesteme în urechi strecurând,
Ca veninul de șarpe în sânge curgând
Îndoiala în suflet rămâne.
poezie de Viorel Mitea (1 noiembrie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre șerpi, poezii despre sânge sau poezii despre mâini
Geneză și devenire
Am fost de dinainte de vreun fals
Când nici un pom nu cunoscuse floarea
Și nu se inventase sărbătoarea
Ovul și spermatozoid, dansând un vals...
Am fost bătrân, matur și tânăr, și fugar
Și obosit, și odihnit, și crud
Și hămesit, și-ndestulat, și ud
Plouat, uscat, iubit, urât, avar...
Am fost micuț, cât bobul de muștar
Și mare-am fost, semeț cât un sequoia
La Termopile am luptat, la Troia,
Și paznic la Palatul de Cleștar...
Am fost în tot ce vezi, am fost în toate
Văzute, nevăzute, zi și noapte
Am fost în zarvă mare, printre șoapte,
Am fost în nedreptate și-n dreptate.
Am scris frumos, am scris urât, am plâns
Am râs, am suferit, m-am bucurat,
Am câștigat, am și pierdut și am lucrat
Și-am lenevit, și m-am aprins, m-am stins...
Și am să plec de-aici, dintr-o sclavie
De necuprins cu ajutorul minții
Cum ne-nțeles incendiază sfinții
Aripi de îngeri, iad și evlavie...
Mă voi întoarce slobod printre iele
Și pentru reabilitarea bună
Le voi dona sub galben clar de lună
O cârpă de șters praful de pe stele...
poezie de Petrică Conceatu (16 mai 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre tinerețe, poezii despre sărbători, poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre sclavie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ultimul Tango
A fost ceva ca-n vise
Luat la indigo
A fost ca-n multe vise
Un ultim drag tango.
Noi doi, si-n preajma noastra
Stateau perechi, perechi
Ce viata-aveam!. Frumoasa.
Ce maniere vechi!.
Si mina-ti alba, fina
Frumos mi-o intindeai;
Faptura ta divina
In lume-o etalai
Si muzica placuta
Ne coplesa din nou
Nu nu era o nunta
Ci doar un mic tango.
Tacerea n-avea sens
Eram veseli din nou
Noi, ne-am oprit din mers
In chiar acest Tango.
Am fost doi fericiti
In viata indigo,
Dar ne-am oprit tacuti
La mijloc de tango.
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, citate de Luci Frederiksen despre frumusețe, poezii despre visare, citate de Luci Frederiksen despre visare, poezii despre tango, poezii despre nuntă sau poezii despre alb
Violonistul Jones
Pământul vibrează într-un anume fel când ajunge
Acolo, în inima ta, și ăsta ești tu.
Și dacă oamenii află că poți cânta la vioară,
OK, cântă și asta este toată viața ta.
Ce vezi, întinse brazde tăiate de trifoi?
Pășune pe care calci îndreptându-te către râu?
Vântul adie prin lanul de porumb; îți freci mâinile,
Juncanii sunt de-acum gata pentru iarmaroc;
Altădată auzi foșnetul de fuste în mișcare
Al fetelor când dansează la Little Grove.
La Cooney Potter, o coloană de praf
Sau un vârtej de frunze înseamnă secetă nimicitoare;
Mă priveau de parcă aș fi fost Red-Head Sammy
Pregătindu-se să intre în "Toor-a-Loor."
Cum mi-aș fi putut ara cei patruzeci de acri de ogor
Sau dori să am mai mult de atât,
În freamătul sunetelor de corn, cantrabas și piculină
Stârnite în creierul meu de ciocârlii și prigorii,
Și de țârâitul morii de vânt și de-ar fi fost numai atât.
Nu am pus niciodată în viața mea plugul în brazdă
Fără ca cineva să oprească în drum
Și să mă ia de-acolo la un dans sau un picnic.
Am sfârșit cu patruzeci de acri de pământ;
Am sfârșit cu vioara spartă
Cu un hohot de râs spart și cu o mie de amintiri,
Și cu nici un singur regret.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arat, poezii despre sunet, poezii despre sfârșit sau poezii despre râuri
PRIN UNIVERS...
Astă noapte, pas la pas, m-am plimbat prin Univers
Pentru care deodată s-a deschis un interes
Și prin telescopul Hubble... ca și cum aș fi privit
Două sute miliarde galaxii eu am găsit...
Astă noapte-am străbătut miliarde ani lumină
Și-am ajuns până la Abell, roi de stele pe retină,...
Am vizitat Sagittarius, Ursa Major, Ursa Mică
Chiar și Galaxia Morții... de care îmi era frică
M-am plimbat prin galaxii până când am obosit
Și pe Drumul Robilor vrând-nevrând am poposit
Coborând din Andromeda, tot de prin Grupul Local
Ca și Calea Laptelui, am făcut un gest banal
Mi-am pus degetul pe-o tâmplă și așa m-am întrebat:
Oare Zeus pe Heracle când l-a dus la alăptat
Și l-a pus la sânul Herei, care dormea pe o parte,
A știut că o să facă o spirală ca de lapte
Când Zeița-l va respinge? C-o să împroaște-n jur cu stele
Patru sute miliarde,... nebuloase printre ele?!
... Dar nu are importanță, e bine că am aflat
Cine și de ce-a fost nașul Mylky Way... de-a botezat...
Și prin Calea Laptelui am trecut prin constelații
Ca să mă întorc acasă c-un bagaj de informații
Și-am trecut prin Gemeni, Vela, Aquila și Scorpion
Prin Săgetător, Perseus și pe Brațul Orion
M-am apropiat de Soare,... doar o rază am luat,
Și prin Sistemul solar cam o oră m-am plimbat....
M-am întors din nou,, acasă'' pe planeta mea, Pământ,
Unde m-am născut, am plâns și am spus primul CUVÂNT....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre botez, poezii despre Soare, poezii despre telescop, poezii despre promisiuni sau poezii despre plâns
Umbre
nu călcați pe umbre, umbra
e a voastră temporar
umbra-ți șade la picioare
cât ești viu prin calendar
credincioasă ca un câine
stă în lanțul nevăzut
cine ne-a legat de umbre
niciodată n-am știut
caii și stejarii-au umbre
florile de pe mormânt
gâzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfânt
umbra Lunii - șarlatană
tăinuie poeți și hoți
și-n eclipsele-i arare
ea ne dă umbră la toți
marea, cât e ea de mare
poartă umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigăm umbra unui mal
umbre, umbre infinite
ce ne pasc nedomoliți
iar de supărăm destinul
stăm la umbra lui umbriți
doar Hristosul n-are umbră
umbra lui și-a nimănuia
dar creștinii-i cerșim umbra
în amin și aleluia
poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre sfințenie, poezii despre poezie, poezii despre picioare, poezii despre flori sau poezii despre dor
Eu m-am dus apoi la școlile cele mari din oraș, iară când m-am întors, peste un an, acasă, Huțu era tot mare, dar îmi părea mai puțin strașnic. Nu-i vorbă, și acum zicea Tatăl nostru, cânta chiar în strană și citea Apostolul în biserică, și acum purta pe Mili, ba chiar și pe Linică cea mică în brațe; el cu toate acestea îmi părea cam prost, ba câteodată chiar grozav de prost. Dar tot țineam la el, fiindcă era băiat domol și intra totdeauna în voile mele. Dacă însă acum Huțu îmi părea mie grozav de prost, eu îi păream lui grozav de înțelept.
citat celebru din Ioan Slavici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre școală, citate despre religie, citate despre prostie, citate despre oraș, citate despre muzică, citate despre creștinism, citate despre biserică sau citate despre acasă
Umbre... sumbre...
Umbre... umbre... umbre...
Și toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punți
Ce trec peste frunți
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii și fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea își coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Și-am să mai beu,
Umbre... sumbre...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre depășire, poezii despre călărie sau poezii despre culori
Gardul viu se unduia odată cu ei, continuându-se în depărtare, dincolo de două porți impunătoare din fier forjat, care se iviră deodată în calea celor doi. Nici unul dintre ei nu se opri din mers; ridicară amândoi mâna stângă, ca într-un fel de salut și trecură direct prin ele, ca și când metalul negru ar fi fost din fum.
J.K. Rowling în Harry Potter și Talismanele morții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre negru, citate despre mâini, citate despre fum sau citate despre fier
Ce sunt eu oare pentru voi?
Ori sunt arcușul pe vioară,
Ori mână pentru amândouă,
Ori numai cântecul ce zboară...
Sau doar urechea veșnic nouă
Ce se smerește și coboară
Să-asculte "cântecul" din "rouă",
În zorii tainici ce tot zboară...
Ori-un chimval dăruit vouă
Să-i stoarceți lacrimi ce învioară
Sau mângâieri ce împresoară...
Sau poate-s "abur" ce înfioară
Într-o răscruce-a dimineții
Apusul ce ne înfășoară
Încă din zorii tinereții...
Poate-s "pribeagul fără țară",
Poate-s o epopee nouă,
Un dor neștiut, născut să piară,
Ori fir de iarbă ivit când plouă
Să-adie-n vânt și-apoi să moară...
Sau doar chitara ruptă-n două
Pe izvorul apei de la moară...
Un "bun", la greu, abandonat,
Amic în umbră lepădat
Și la uitare condamnat,
Sau poate "greu"-acomodat
În locul cel mai însemnat,
Cu nepăsarea ce-a prădat
Un "suflet viu", neconsemnat...
Poate-s o amintire vie
Născută din fotografie,
Sau dintr-o vie ironie
A tot ce-a fost cândva să fie
Și-a tot ce n-a știut să se știe...
Ce sunt?! Nu știți, nici eu nu știu...
Dar știu că trebuie să fiu
Nu ce-mi doresc sau ce dorim...
Ci Viața Eternă în suflet viu,
Și-acum, și când ne despărțim...
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Diverse
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre dorințe sau poezii despre uitare
Inimi în umbră
Veneau la întâlnire două umbre,
alunecând pe-aleea de sub tei,
cu deformări ciudate în penumbre
ce le-nsoțeau ca triste melopei.
Lumina soarelui părea că are
efecte tremurânde-asupra ei,
a celei de femeie, iubitoare
doar de nenaturalul din condei.
Iar umbra lui... părea că se târăște
și-ar vrea să ocolească un parfum
al teilor, sub care se iubește
când vara e la început de drum.
Sunt două umbre care, altădată,
pe banca de sub tei s-au întâlnit
și, în lumina bolții înstelată,
în doar o umbră s-au înlănțuit.
Acum se întâlnesc, la multă vreme
de când iubirea lor s-a destrămat,
strivită între temeri și dileme
în fața cărora n-a rezistat.
Se recunosc ușor căci, împreună,
formează umbra unui singur trup,
sub luna ce încearcă să le spună
că umbrele au inimi... și se rup.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre tristețe, poezii despre inimă, poezii despre frică sau poezii despre femei
Sarabandă
pretind de la toamnă un bob de zăbavă
că să-mi izvorască extazul în piept
azi sting cu lacrimi flăcări de lavă
parcă m-am rătăcit de drumul drept.
aripi de lumină să-mi crească aștept
să zbor spre interstiții de soare
el este-n Univers suprem înțelept
iubirea pentru el freamătă ca o floare.
trudesc la fericire trăiesc o sarabandă
printre griji și tristeți compun poezie
mă-nvălui cu miresme din câmp de lavandă
să piară moliile chiar și din fantezie.
galbenă melancolie s-a cuibărit în glandă
vara a luat cu ea ultima frenezie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre prezent sau poezii despre melancolie
Între cer și pământ doar un timp
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecții de raze și umbre,
punți către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...
Își caută urmele noastre în timpuri.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre noapte, poezii despre nisip sau poezii despre galben
La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată și dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus la țară, unde tatăl meu, în tovărășie cu un frate al mamei și cu altă rudă, au luat în arendă o moșioară. Țin minte această primă călătorie a mea (căci călătoria ce am făcut-o când eram de jumătate de an, într-o iarnă, de la TârguFrumos, unde m-am născut, la Roman, nu o pot pune la socoteală). Stăteam pe scăunașul trăsurii, iar mama mea cu bunica mea în fund. Tatăl meu nu știu: era pe capră, ori nu era cu noi. Era frumos, era soare. Întâiași dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iurașcu, moșia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci de cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut niște pui de cucuveică care avea cuibul sub streașina casei boierești. Cucoana aceasta avea o fiică, Eleonora, o femeie foarte frumoasă, care, la rândul ei, avea două fete de vreo 16-18 ani.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ploaie, citate despre mamă, citate despre frumusețe, citate despre timp, citate despre seară, citate despre sat, citate despre rude sau citate despre păduri
Umbre prin grădini
În tălpile crăpate
aveam înfipte resturi de pietre și mărăcini,
bine bătucite, umblam desculț
cu durerea în carne.
În lunile calde, își formau o crustă
tare și protectoare.
Eram văruit cu un praf gros;
pe prispa casei,
mă aștepta covata cu apă și săpunul,
dar crusta doar se înmuia, nu dispărea.
De cum dădea căldura în inima primăverii,
începeau să se coacă fructele;
le mâncam cu plăcere până toamna târziu,
pe cele mai bune, indiferent
unde și ale cui erau.
Sudoarea de pe frunte era totuna cu cerul
pământul, cărărui numai de copii bătute.
În serile târzii până-n noapte,
era sfatul, modul de a ne răcori
de bucuria tentativelor reușite
ori cu scopuri de a pune altele la cale.
Numai câinii mai puteau fi periculoși
când alunecam, umbre prin grădini,
cu graba aceea să nu întârzii
și să se trezească cineva nepoftit.
Altfel, ne adunam toți copiii;
de multe ori, cu degetele sângerânde,
făceam ceva pe ele, le legam cu frunze de patlagină
și așteptam o nouă zi mai bucuclașă.
Doamne, parcă nici acum nu s-a terminat copilăria!
Doar satul a fost mutat altundeva,
de nu-l mai recunosc...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre sfaturi, poezii despre seară, poezii despre sat, poezii despre protejare sau poezii despre primăvară
Strada
merg pe o stradă
fără oraș, fără sens
într-un deplin nonsens cu consensul general
merg în orașul fără nume
lumina absentă, poate incoerentă
umbre negre pe drum
fără grabă, fără treabă, așteaptă, la pradă
în noapte doi oameni pe o stradă
unul sunt eu
celălalt, caldarâmul murdar și ud
de pe o stradă
în mine picură tăceri
de azi, de ieri
caldarâmul stă cuminte, pe stradă
îndură, vânt, ploi, tacute nevoi
eu zac azi pe caldarâmul ud
udat cu sângele meu
într-o noapte, pe strada aceea
murdară și neagră
în zori, zac mai departe, pe stradă
începe o nouă zi
pentru voi, eu...
eu zac pe o stradă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre negru, poezii despre trecut sau poezii despre ploaie
Între cer și pământ doar un timp
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecții de raze și umbre
Punți către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea nopții,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...
Își caută urmele noastre în timpuri...
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făt-stingher
Pe strada rasă
de nouri soare
nici un acasă
nici o floare
pe strada stoarsă
de mort și viu
la nici o casă
nu e târziu
pe strada ștearsă
de blesteme
la nici o casă
nu e devreme
din Miază-Noapte
în Miază-Zi
o viață moarte
îl sorbi
din Miază-Zi
la Miază-Noapte
se împleti
cu văi și ape
pe strada rasă
de trecători
din casă în casă
caută flori
pe strada răcită
de morți din morți
o casă rătăcită
strigă din porți:
grinzile mă dor
și temelia udă
fereastra fără flori
streașina hâdă
zidul se crapă
coperișul cade
gheață și apă
asud zi și noapte
strada cu somn
ce duce sub lume
la noul Edom
se spală de nume
pe strada uscată
de toată suflarea
nu se arată
nici ziua nici seara
pe strada uitată
de toate pietrele
veste neaflată
caută vetrele
pe trecerea-ngropată
de toate stările
veste nechemată
caută uitările.
poezie clasică de Horia Stamatu din Imperiul (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre somn sau poezii despre gheață