tranşee

Plus 14

... nu te trec
în postament sunt prietenii morţi de spaime adânci
nu te trec N
istrul bombardamentelor cu gujulii foarte pe
riculoase (?!) cu grenade mărunte cu
inelele lunecoase
nu te frec nu
te frec în tranşee: propun să te mişti să te muşti
cu gura-n exprimare or
giastică - da
schije şi tije băţoase
fac legea
plus14 armate
apoase...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata

Tata a rezistat
la optzeci şi trei de rotaţii pe orbită
navigând,
ţinându-şi în mâini sapa,
pe astronava
numită Pământ.
Trecuse prin două
conflagraţii mondiale
ca artilerist
şi săpător de tranşee.
Spunea că a văzut
oameni pulverizaţi de obuze
şi execuţii cu mitraliera.
Zicea că nu-i în lume
mai mare fericire
decât pacea şi liniştea grădinii.

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frontul inzibil

Iubirea noastră-i ca un front de luptă,
nu ştim dacă ne vom întoarce vii,
deşi drapelul are pânza ruptă,
îl vom purta la piept pân-om muri.

Din părţi opuse zboară-ntr-una bombe
ce explodează-n flăcări peste tot
şi din tranşee, ca din catacombe,
soldaţii disperării fac ce pot.

Dar, ce ciudat, e-o luptă a tăcerii,
decorul incendiar e-adânc în noi,
şi, fără zgomot, gloanţele durerii
cu-atât mai rău lovesc în amândoi.

De sub pământ, din adăpost de lemne,
nici telefonul nu mai sună-acum,
se dau comenzi de-acţiune doar prin semne
care dispar în pâcla grea de fum.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pojarul zguduie ceaţa
atâtor dealuri culcate
în ierburi

rămas-am singuri

după invazia cocorilor
parcă niciunul n-ar mai fi întreg

ţie ţi-au scrijelit pe umeri
durerea apei
iar mie mi-au săpat în suflet
tranşee de corali şi flori de lotus
săgeţi înspre nămol

rămas-am singuri aici
două flori
ce le absoarbe pământul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E de ajuns

ne sprijinim de urmele părinţilor
ascundem în tranşee gândul lor
şi punem capăt orizontului
cu silueta noastră ştearsă

prin ceaţa lor, un ochi de mag
clipeşte des când plouă
şi ne tot duce între flori de rouă

ne-ar mai rămâne pragul iernii
şi dincolo să-i ţinem strâns
şi dac-am plâns
şi dac-am plâns

e de ajuns

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu mai am mult
până la mine acasă
doi munţi de sare
şi-un văzduh
mai am de străbătut
cu tălpile goale
bocancii i-am pierdut
demult
în tranşee
nisip
durere
câmpuri cu maci ofiliţi
pe marginea retinei
bobului de grâu

nu mai am mult
ca să ajung oricum
acolo
unde m-aşteaptă
suave flori de lut

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul

Desenez o fereastră în zid,
în zidul surd, ca o moarte,
şi mă prefac c-o deschid
şi privesc pân-departe.

Doamne, ce sfinte peisaje
dat mi-i să văd uneori:
ce arbori cresc pe blindaje,
sau pe tranşee ce flori!

Soarele şade în ierbi încâlcit,
pământu-i de spice mai greu;
şi aproape că sunt fericit
în faţa peretelui meu.

... Desenez o fereastră-n zid, şi
se cască-o spărtură: în ea
m-aş teme să cad de n-aş fi
legat ca un lanţ de podea.

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

agăţată de mine
ca o fantomă de o altă fantomă
ca un mare dezastru
de un alt mare dezastru
eu
netrăită
neumblată
ca o ruină de care nu mă mai satur

eu
ca o urmă ştearsă
ca un soldat adormit în tranşee
ca o durere fără sfârşit

eu
agăţată de mine
ca un mare dezastru
de un alt mare dezastru
eu
neîntâmplată

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec răzbit

cântecul răzbătea dintr-o flaşnetă,
norii de lână se-nvârteau pe cer,
o piruetă..., altă piruetă
şi apele urzeau un lăicer.

odihna gleznelor adăpostite
în vechi tranşee... ce cumplit război!
când printre stele, cu o rugăminte
răzbea înaltul cântec din oboi.

boboci de lotus deschideau pe lac
albastre cercuri - gurile spre rai
pe unde mai răzbea, ca un olac,
cântecul trist al vântului la nai.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Strâng în palmă,
ultimul sărut al acestei nopţi
pierdute, printre miile de nopţi
petrecute împreună,
în miile de vieţi pe care,
fără să vrem, le-am trăit...
Atât mai am lângă mine,
căldura acelui ultim şi fericit sărut...
Restul clipelor le-ai transformat
în ore de groază, în nesfârşite tranşee...
Dă-mi liniştea înapoi,
şi mută-ţi câmpul de luptă,
căci armele mele nu sunt pregătite
pentru un război adevărat...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!