Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Zidul

Desenez o fereastră în zid,
în zidul surd, ca o moarte,
și mă prefac c-o deschid
și privesc pân-departe.

Doamne, ce sfinte peisaje
dat mi-i să văd uneori:
ce arbori cresc pe blindaje,
sau pe tranșee ce flori!

Soarele șade în ierbi încâlcit,
pământu-i de spice mai greu;
și aproape că sunt fericit
în fața peretelui meu.

... Desenez o fereastră-n zid, și
se cască-o spărtură: în ea
m-aș teme să cad de n-aș fi
legat ca un lanț de podea.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Manifest de unire" de Nicolae Dabija este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 18.99 lei.

Citate similare

Te desenez

Te desenez, pe geam la gará,
Pe usa de la dormitor,
Pe alba pánza de la moara,
Pe visul meu de muritor.

Te desenez, pe mal de mare,
Pe valul gandului ucis,
Pe harta inimii ce are
Atátea batai de atins.

Te desenez c-o papadie
Ca un sarut furat invers,
Pe coala alba de hartie
Te desenez, caci te iubesc.

poezie de
Adăugat de AMeliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Ana lui Manole

Voi ziditi in jurul meu
Dar aici in zid sunt eu,
Dar aici in zid sunt eu,sunt eu
Hai, Manole, pune zid
Sa nu pot sa-l mai deschid,
Hai imbraca-ma in zid, zid greu.

R: Turla-mi soarbe capu-n ea,
In altar sta fruntea mea,
Ochii in feresti vor sta spre cer...
Voi lucrati si va e greu
Insa de murit mor eu
Jertfa voastra sunt chiar eu, eu pier
Pe oriunde sunt zidiri
Omul meu, sa nu te miri,
Le-au intruchipat doi miri de rand
Dara tu de-a pururi pleci,
Eu raman aici pe veci
Prada caramizii reci plangand.

Sangele mi-i inca viu,
Voi nu stiti ca si eu stiu
C-am sa mor dintr-un pariu stupid
Hai Manole fii mai demn,
Cum sa-ti faci aripi de lemn ?
Mi se face-a moarte semn din zid

Sa te-nchini cand vei pleca
Sa nu, sa nu uiti cumva
Ca-nauntru-i Ana ta, om crud.
Mila cum nu poti sa ai
Voi plecati catre alt Rai,
Eu din zid de-abia va mai aud

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Zidul

Iubirea și-a-nălțat un zid
greu de pătruns și depășit
de gândurile ce ucid,
în suflete ce se deschid,
frumosul pur, neprihănit.
E-un zid puternic, neclintit.

Se-ntâmplă multe-n jurul lui:
tăceri și lacrimi, rătăciri,
cuvinte dulci sau amărui,
săgeți albastre sau căprui,
dar zidul unei mari iubiri
respinge-n trupul său, ciopliri.

E-n trupul nostru,-al tău și-al meu,
de nepătruns, de netrecut,
ușor în noi și-atât de greu
îl împarți în "tu" și "eu"
când el s-a întrupat în lut
și ne-a unit, și-a tot crescut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Desenez

desenez infinitul
din ochii tăi
creionu-mi tremură-n mână
trec peste gene, la pleoape
și la gene
lungi și negre
desenez vântul de lângă nasul tău
obraznic nas
nările fine trag aer
desenez și asta
ajung la buze, le sărut
nebunește
desenez tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zid

Pe zidul plângerii,
cu o cretă albă
desenez
forma trupului meu,
îndepărtez
cu o rotație elipsoidală
de inimă pe axa propriei orbite,
arunc
cu pietre în el,
colțurile
tăioase
trec prin mine
schijele luminii,
lacrima
ustură până la oase;
piatră după piatră,
privită din cer
carnea
e o karmă deschisă.
…Zidul ciobit
întoarce un zâmbet
mâinii mele războinice…

poezie de
Adăugat de Iulian LorinczSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Zidul Berlinului a căzut într-o zi. Dar între Est și Vest a rămas un zid conceptual. Un zid mai mare decât Marele Zid.

aforism de din Vorbe în vânt (2019)
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Cenzorului meu

Se teme Dabija de versu-mi haios,
Se teme Dabija de râul spumos
Ce curge-n cuvintele mele.
Se teme Dabija de un dur adevăr,
Se teme de-o mică steluță din cer
Ce-i arde retina sub gene.

Nu-mi pasă, Dabija, de "Nu" - ăst al tău,
Nu-mi pasă defel de refuzul să-mi publici scrisoarea-eseu,
Nu-mi pasă defel de cenzură.
Sunt "copilul teribil" al neamului meu
Și când am inspirație râd că mi-e greu
Bâlbâindu-mi cuvântul în gură.

Eh!... Dabija, Dabija, cândva se va scri
Când va vrea Dumnezeu și noi nu vom mai fi,
Se va scri fără pic de cenzură
Dabija, Dabija, vestitul poet
Trăit într-un secol de hoți hrăpăreți
Cenzura nepoeților gură...

poezie de (26 decembrie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem

Doru-mi-i de Dumneavoastră:
ca unui zid - de o fereastră.

distih de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Intrarea în zid

pe motiv de orb... perfid
am intrat, de-un cap, în zid
iar zidul s-a făcut a cade (?!)
pe un pantof care roade
cum rod și anii la un zid

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Palma condamnatului (După o întâmplare adevărată)

Înainte de fi condamnat la moarte
și executat
printr-un sir nenorocit de imprejurari
si erori judiciare,
și-a pus palma pe zidul gros urlând:

- Nevinovat sunt eu, Doamne,
ca urma palmei mele rămână
mărturie pe acest zid!
Și Dumnezeu i-a ascultat ruga;

După execuție au încercat să o acopere,
să o vopsească, să o răzuie
dar urma palmei lui cu degetele răsfirate
apărea mereu, la fel de bine conturată

Până la urmă, porțiunea aceea de zid
a fost decupată și zidul refăcut
Ea se află acum la muzeul
condamnaților la moarte

poezie de din vol. Paso doble (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Un fel de remiză

știu nu ne-am văzut de mult
nu mai contează oricum
între mine și tine
nu-i decât un punct
în care se adăpostesc
pentru o vreme
umbrele și mirosul greu de igrasie
care împiedică te văd

nu e nici ură nici încăpățânare
ci doar un zid umed și înalt
cu ferestre false care nu lasă
să privesc într-acolo...

încerc să mă târăsc prin
smoala din zid
și mi-e greu
presimt ceva rău
neputința se-ncolăcește pe mine
și îmi taie răsuflarea dar
gândesc că de fapt
toate sfârșiturile sunt părți
care egalează distanța dintre noi

aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză...

***

nu nu-mi doresc nimic mai mult
decât stau în fața oglinzii
și să privesc depărtările

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Untaru

Palma condamnatului (după un caz real)

Singur într-o celulă,
neputincios între zidurile groase
și pe deasupra condamnat la moarte;
Condamnat la moarte printr-un
nenorocit concurs de împrejurări
și un șir de erori incredibile;

Câte din acțiunile oamenilor
sunt într-adevăr perfecte?
Către cine să-și urle nevinovăția
dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă?
Somnul nu se mai atinge de el.

Oamenilor,
de ce vreți îmi luați viața
pe care mi-a dat-o Dumnezeu
și eu n-am nici o vină?!
Și punându-și palma pe zid,
disperarea din el a strigat:
- Nevinovat sunt eu, Doamne,
ca urma palmei mele rămână
mărturie pe acest zid!
Și Dumnezeu i-a ascultat ruga;
După execuție au încercat să o acopere,
să o vopsească, să o răzuie
dar urma palmei lui cu degetele răsfirate
apărea mereu, la fel de bine conturată

Până la urmă porțiunea aceea de zid
a fost decupată și zidul refăcut
Ea se află acum la muzeul
condamnaților la moarte.

poezie de din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Palma condamnatului (inspirată dintr-un caz real)

Singur într-o celulă,
neputincios între zidurile groase
și pe deasupra condamnat la moarte;
Condamnat la moarte printr-un
nenorocit concurs de împrejurări
și un șir de erori incredibile;

Câte din acțiunile oamenilor
sunt într-adevăr perfecte?
Către cine să-și urle nevinovăția
dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă?
Somnul nu se mai atinge de el.

Oamenilor,
de ce vreți îmi luați viața
pe care mi-a dat-o Dumnezeu
și eu n-am nici o vină?!

Și punându-și palma pe zid,
disperarea din el a strigat:
- Nevinovat sunt eu, Doamne,
ca urma palmei mele rămână
mărturie pe acest zid!

Și Dumnezeu i-a ascultat ruga;

După execuție au încercat să o acopere,
să o vopsească, să o răzuie
dar urma palmei lui cu degetele răsfirate
apărea mereu, la fel de bine conturată

Până la urmă porțiunea aceea de zid
a fost decupată și zidul refăcut

Ea se află acum la muzeul
condamnaților la moarte

poezie de din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Zâmbetul femeii este înconjurat de un zid înalt de cuvinte. Unii dărâmă zidul să ajungă guste mierea din fagurii buzelor, alții trec prin zid.

aforism de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zidul

Am construit un zid negru pentru spații albe
Ca două lumi diferite în care tu și cu mine
Puteam trăi separat.
Era un zid intern al mizeriei umane,
Aproape invizibil din exterior.
Apoi noi am căutat cunoașterea.
Eram bărbat și femeie,
Dar căutam aceeși cunoaștere.
Și am tot căutat-o până când
Nu am mai simțit fiorul în noi,
Acel fior al iubirii.
Am căutat cunoașterea în pofida iubirii,
Pâna când, într-o bună zi, am ințeles
Fără iubire nu mai puteam trăi.
Cunoașterea nu mai avea nici un sens,
Dacă deveneam cu adevărat și definitiv
Inexistenți.
Atunci am început căutăm din nou iubirea
Și am ințeles trebuie darâmăm
Zidul pe care îl construisem
Cu ceva timp în urmă.
Dar zidul devenise alb, iar spațiile
Deveniseră negre.
Noi am încercat -l dărâmăm,
Dar zidul rămânea mereu alb,
Pentru el aparținea doar lui Dumnezeu.
Atunci L-am rugat pe Dumnezeu îl dărâme
Și Dumnezeu a creat o fereastră în zid,
Ca ne putem vedea unul pe celălalt.
Noi ne-am privit mirați și îngroziți
În același timp,
Pentru nu ne mai recunoșteam unul pe celălalt.
Și am înțeles relația noastra devenise
Imposibilă.
L-am mai rugat pe Dumnezeu facă o minune
Și Dumnezeu ne- a dat lacrima.

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Strada

ard în mine, două smirne arome și sunetele
strigă
doi copii stau ținâdu-se de mână și privesc
un gard verde
de pe zidul crăpat, o imagine de umezeală veche clipește-n
bobul de ploaie
o tobă bate, parcă, depărtările, cumpărând
liniște

sprijinit de un colț de zid, un trup arcuiește timpul
cu forme, iar ochii străzii îl privesc
cu mâinile în buzunare o barbă albă zâmbește
la o mașină ce traversează, veche
mașini noi
lucește o fereastră, trece soarele, o sirenă de salvare
strigă, faceți-mi loc
e strada, e lumea care trăiește, sunt și eu
sunteți și voi

poezie de (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-i teamă de o carte

Mi-i teamă de o carte (o văd ades și-n vis)
pe care deschide-o-nfrigurat
și-n paginile ei da de-odat...
de toate versurile pe care incă nu le-am scris.

De care sufletul mi-i însă, îmbibat:
precum de apă un burete;
și solie - din partea lor - mi-i orice vis curat,
și mi-i devreme ora cea târzie.

Parcă mă văd citind - în acea carte
doar pân' la mijloc orice poezie,
știind ce-i scris, de-odată, mai departe,
cum dintr-un rând poemu-ntreg învie.

Și ochii-ar luneca, pustii de gânduri -
ca peste un destin ce se amână -
peste acele, dragi și sfinte, rânduri,
precum transcrise de-o străină mână.

Nescrise foi se vor sălbătici-n sertare;
și în amurguri vechi, cu iz amar, -
eu cartea ceea- răsfoi-o, arare;
ca pe-osânditul propriul meu dosar.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amăgire...

Când soarele apune
Și razele-i se sting,
Privesc în tăcere luna
Și ochii mi-i închid...

Deodată-mi apare chipul tău în gând
Dulce, angelic, ca prima oară,
Ușor suspin și-ncep plâng
Căci sufletul încet îmi moare...

Eu te aud, te văd, te simt...
Și sper în fiecare noapte,
Din drumul tău te întorc
Și te am aproape...

Îmi ridic privirea-nspre cer... O! Ce minune!
Din cer cad mii de stele...
Dar mai mare minune-ar fi
Să fii tu, înger dulce, chiar una dintre ele...

Acum stau oftând și privesc
Aceeași arbori răsfirați,
Sub care luna ne găsea
Mereu îmbrățișați...

poezie de (19 mai 2010)
Adăugat de Diana Alexandra SimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

* * *

Propriul meu nume este o temniță
în care plânge cel pe care l-am închis.
Și totuși fără încetare strădui ridic zidul în jurul meu.

Și în vreme ce zi de zi acest zid crește spre cer,
în adâncurile beznei eu nu-mi mai întrezăresc
adevărata mea ființă.
Mă mândresc cu acest zid înalt
și de teama celei mai mici spărturi, eu o astup în grabă cu țărână și nisip.
Dar având mereu grijă de numele meu,
eu depărtez neîncetat de adevărata mea ființă.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.
Teodor Dume

Deasupra tuturor lucrurilor există un timp, parte din mine

nu știu dacă sunt fericit sau trist

locuiesc printre anotimpuri și
uneori desenez inimi
pe chipurile de pe icoane

de fiecare dată când se pleacă
aud țipete văd noaptea
cum inundă încăperea
în care
te așteptam
liniștea îmi mângâie fruntea
oprită între palme
ca un gând
mânjit de speranțe
printre șuvițele negre ale nopții
stropii de ploaie zdrobiți de asfalt
îmi desferecă singurătatea
câteva secunde mai târziu
privesc imaginar
prin ticăitul ceasului atârnat
pe albul din perete
aud strigăte
se plimbă de colo colo ca
o amintire lăsată de izbeliște

în jurul meu un gol
și multă tristețe

poate doar eu voi locui
în lumea aceasta
în care
nu va mai fi niciun mâine...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Din ce cauză lemnul coniferelor are o duritate mai mică decât lemnul celorlalți arbori? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!