ticalos

Unui trădător

Iuda Iscarioteanul l-a vândut chiar pe Cristos,
Tu, fiinţă trădătoare, eşti cu mult mai ticălos:
Fără să-ţi tresară-o fibră, cu-o supremă răutate,
Fără milă şi regrete, l-ai vândut pe al tău frate.
Iuda şi-a-nţeles păcatul şi-n curând s-a spânzurat,
Tu, cu-o mare mulţumire, ai trecut la alt păcat.

poezie de George Budoi din Trădarea şi Trădătorii (6 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polemicile mele cu alţii

Polemica, obligatoriu,
E-un dialog contradictoriu,
Bazat pe logică,-argument,
Pe spirit, minte şi talent.

Dar de nu eşti politicos,
Nu ai bun-simţ şi eşti porcos,
De eşti măgar, un bădăran
Un ticălos, un mitocan,

Cu-al meu talent şi cu umor,
Te iau rapid peste picior
Şi-n vers satiric, pe matale,
Te fac rapid de trei parale.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (11 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Niciun străin sau băştinaş
În casa-i nu m-o mai primi
Nici mi-o mai vorbi. Îmi vor închide uşa toţi.
Nu însumi eu m-am blestemat? Lui Laios azi
Nu-i spurc culcuşul, când eu nevasta-i strâng
În braţele ce l-au ucis. Nu-s ticălos?
Şi nu-s spurcat? Ah, vreau să fug, surghiunu-mi vreau
Nicicând să nu-i mai văd pe-ai mei! Nici să mai calc
În ţara mea!

poezie celebră de Sofocle din Oedip Rege (429 î.Hr.)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Eşti mai sărac cu duhul
Sau eşti un om deştept,
Ai inima de gheaţă
Sau simţi o torţă-n piept,
Nu te iubeşte nimeni
Sau eşti divinizat,
N-ai bani nici de mâncare,
Sau eşti super bogat,
Eşti ticălos, nemernic,
Sau bun şi generos,
Urât ca o maimuţă
Sau ai un chip frumos,
Eşti gras şi scund sau poate
Ai trupul zvelt, înalt,
Oricum ai fi, eşti numai
O umbră pe asfalt.

poezie de Octavian Cocoş (13 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobil

La scară l-au întins, pe ticălos,
Să-l bată, căci a fost nelegiuit,
Căci a minţit, şi a furat, şi dracul ştie
Ce răutăţi şi crime a săvârşit.

Dar el se împotrivea mereu, strigând:
"Să nu v-atingeţi voi de trupul meu!
Căci n-aveţi dreptul ăsta, după lege...
Sunt nobil eu!"

Aţi auzit, voi, duhuri strămoşeşti,
Acest cuvânt, această provocare?
De-acum nici n-ar mai trebui bătut,
Ci dus d-a dreptul la spânzurătoare!

poezie clasică de Sandor Petofi din Poezii alese (1897), traducere de Şt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monotonie

Profesorului Gheorghe Blaga

Sigur, ne-om mai revedea
În zorii săgetând alte planete
Poemul meu, strivit de epitete,
La fel de tainic îl vei recita

Plutire-abstractă va fi mersul
Calcând galactice itinerare,
Te-ascult rostind cu indignare
Ce ticălos e însuşi Universul

Şi-Egipte, şi curţi imperiale,
Se strecurau pe uşa din balcon,
Crud ne taxa doar timpul monoton,
Au cât de lungi terestrele escale?

Ireversibil-înşurubată în Destin –
Topirea omenească în Niciunde,
O lacrimă în gene se ascunde

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea (pamflet inspirat după maxima lui Publilius Syrus: Crebro ignoscendo facias de stulto improbum (lat))

Iertarea are rostul ei,
Şi tre' făcută cu temei,
Căci chiar de este creştinească,
Nu-i slăbiciune omenească.

Menirea ei e să-i îndrepte
Pe cei ce merg pe căi nedrepte,
Pe cei ce uneori greşesc,
Dar de greşeala lor roşesc.

Chiar Dumnezeu îl mântuieşte
Pe om doar dacă se căieşte
Şi dacă-apoi el se îndreaptă,
Şi merge doar pe calea dreaptă.

De-l ierţi prea des când e-n eroare,
Un prost o ia ca-ncurajare;
De-l ierţi prea des pe-un păcătos,
Din el vei face-un ticălos.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem sărutul

Blestem sărutul buzelor nebune
Şi-mbrăţişările fără de rost,
Cuvintele, ce nu mai pot a spune
Nimic din inocenţa... unui fost.

Aş fi gelos, însă nu am pe cine,
Iertările-s la margini de păcat
Şi leagă neputinţa de suspine
Cu valurile... unui bal mascat.

Blestem destinul clipelor rebele
Şi frumuseţea sufletului, care
Va scutura, peste iubire stele,
Dar calcă infinitul... în picioare.

Dinspre tăceri, uitările mă cheamă
Spre ascunzişuri albe ca un dor,
Ce leagă aşteptările-n năframă,
Minciuna... risipind-o pe covor.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a-nvăţat măicuţa mea

Când eram copil la mama,
Eu luam la toate seama,
La ce spune gura ei,
Nu scăpam niciun crâmpei.

Multe m-a-nvăţat măicuţa,
Împreună cu tăicuţa.
M-a-nvăţat, cum spune sfântul,
Cu exemplul şi cuvântul.

M-a-nvăţat ce se cuvine,
Ce e rău şi ce e bine,
Ce e viciul şi virtutea,
Libertatea, servitutea,

Ce-i credinţa şi păcatul,
Ce-i copilul şi bărbatul.
M-a-nvăţat ce-i omenia,
Ce e cinstea şi hoţia,

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reconciliere

Activiştilor de partid

Ne ciondănim
dar nu ne mai luăm gâtul
Ascultaţi ce vă aud urechile
priviţi ceea ce vă văd ochii
adulmecaţi ce vă miroase nasul
Mai bine ticălos
decât otreapă
Lumea e făcută din de toate
Există bordele debordante
şi implicit o lume de bordele
Există de asemenea angoase
şi implicit o lume de angoase
şi de bordeluri straşnic angoasante
Există miriade de mondeni
şi implicit o lume zis mondenă
făcută din bordele "a la mode"
Există şi bordele colective
priviţi buzele cărnoase

[...] Citeşte tot

poezie de George Astaloş din Retorice (1958)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!