Iertarea (pamflet inspirat după maxima lui Publilius Syrus: Crebro ignoscendo facias de stulto improbum (lat))
Iertarea are rostul ei,
Și tre' făcută cu temei,
Căci chiar de este creștinească,
Nu-i slăbiciune omenească.
Menirea ei e să-i îndrepte
Pe cei ce merg pe căi nedrepte,
Pe cei ce uneori greșesc,
Dar de greșeala lor roșesc.
Chiar Dumnezeu îl mântuiește
Pe om doar dacă se căiește
Și dacă-apoi el se îndreaptă,
Și merge doar pe calea dreaptă.
De-l ierți prea des când e-n eroare,
Un prost o ia ca-ncurajare;
De-l ierți prea des pe-un păcătos,
Din el vei face-un ticălos.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (12 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre greșeli, poezii despre iertare, poezii despre religie, poezii despre prostie, poezii despre mântuire, poezii despre creștinism sau poezii despre Dumnezeu
1 George Budoi [autorul] a spus pe 14 aprilie 2018: |
* Trecându-i într-una cu vederea, faci din prost un obraznic. (Publilius Syrus). |