Poezii despre thomas more, pagina 2
Și moartea nu va domni
Deși înnebunesc, ei vor fi sănătoși iarăși,
Deși se-îneacă-n mare, se vor ridica din nou.
Deși iubiții se pierd, iubirea n-o să piară;
Și morții nu-i vor fi niciodată tovarăși.
poezie de Dylan Thomas din Douăzeci și cinci de poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre sănătate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mormântul unui copil
O grămăjoară de pământ și-o piatră funerară,
Gazon neîngrijit, cu iarba-învrăjmășită și schiloadă,
De nimeni vizitat, abandonat acolo vară după vară
Și-un crin alb care-i stă la cap de veghe și de gardă.
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre crini, poezii despre copilărie sau poezii despre alb
* * *
Din lut și din duh născut, nu sunt
Nici om, nici duh, ci duh murind,
Răpus de brațul morții, crunt.
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre lut
Răsărit de lună pe mare
Din bezna nopții luna-începe să-și ridice capul;
Acum, un chip rătăcit și palid se-înalță jumătate
Deasupra mării: și-astfel, încet, din adâncuri, cât dulapul,
Se ivește-un trup de înecat, solemn, din eternitate.
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp sau poezii despre noapte
Nu trece supus în noaptea mare
Nu trece supus în noaptea mare.
Bătrânețe, arzi și-njură bezna.
Doar furie - când lumina moare.
poezie de Dylan Thomas din Scrisă când tatăl îi era foarte bolnav, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre furie sau poezii despre bătrânețe
Frunze de arțar
Octombrie-a schimbat în galben culoarea frunzelor de-arțar
Cele mai multe-au căzut, doar câteva mai încearcă-n van
Să rămână pe crengi; curând și-acestea vor cădea pe trotuar,
Cum cad printre degete, când moare, bănuții omului sărman.
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre superlative, poezii despre schimbare, poezii despre galben, poezii despre degete, poezii despre culori sau poezii despre crengi
Rememorări
Două lucruri Memoria nu va uita nicicând pe-al vieții culoar
Orice s-ar întîmpla, în vreme ce anii trec cum trece-un tren prin gară:
Atingerea-aceea rece și tandră-a altei mâini în față la altar;
Fiorul care te-a trecut când copilul tău a plâns întâia oară.
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre trenuri, poezii despre plâns, poezii despre mâini sau poezii despre gări
Această pâine pe care o rup
Această pâine pe care o rup a fost cândva grâu;
Acest vin printr-o neștiută fibră
Își făcuse cale în fruct.
În timpul zilei sau în vântul nopții omul
A cules recolta, a curmat fericirea strugurelui.
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recoltă, poezii despre vânt, poezii despre struguri, poezii despre pâine, poezii despre fructe, poezii despre fericire sau poezii despre cereale
* * *
Târziu târziu târziu, târzie este ora, târziu prea târziu, și putred anul;
Dușmănos vântul, amară marea, cenușiu cerul, cenușiu cenușiu cenușiu.
O Thomas, întoarce-te, Arhiepiscope, întoarce-te în Franța.
Întoarce-te. Îndată. Neauzit. Lasă-ne să pierim în liniște.
poezie de T.S. Eliot din Moarte în catedrală. Femeile din Canterbury dezvăluie temerile oamenilor de rând
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre dușmănie sau poezii despre Franța
Reproș și faimă
Dacă din miile și miile de versuri scrise cu mult har
Timpul nu va salva niciunul, să nu-i dai supărării bir,
Iar dacă Timpul va păstra vreun vers, nici nu vei ști măcar:
Nici reproșul și nici faima nu vor sări peste gard în cimitir.
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre celebritate sau poezii despre supărare