Rememorări
Două lucruri Memoria nu va uita nicicând pe-al vieții culoar
Orice s-ar întîmpla, în vreme ce anii trec cum trece-un tren prin gară:
Atingerea-aceea rece și tandră-a altei mâini în față la altar;
Fiorul care te-a trecut când copilul tău a plâns întâia oară.
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre trenuri, poezii despre timp, poezii despre plâns, poezii despre mâini, poezii despre gări sau poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.