surprinde

Dumnezeu: o boală de care te crezi lecuit fiindcă nimeni nu mai moare din pricina ei şi care te surprinde din timp în timp, când afli că mai există încă.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

schizofren

Schizofrenul este partenerul rece şi crud care pare absent şi care reacţionează insolit, brutal, pentru motive pe care le declară ulterior. El nu ameninţă – o să te omor eu, nu face rechizitoriu aşa cum adesea face psihopatul. Deci crima schizofrenă surprinde microgrupul printr-un fel de lipsă de calcul. Totuşi există un fel de calcul nemărturisit.

definiţie de Aurel Romila în Psihiatria (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderea unei bătălii, sau pierderea a tot ce credem că avem, ne aduce clipe de tristeţe. Dar când ele trec descoperim forţa necunoscută care zace în fiecare dintre noi, o forţă care ne surprinde şi ne face mândri de noi înşine. Privim în jur şi ne spunem: "Am supravieţuit". Şi ne bucurăm de cuvintele noastre. Numai cei care nu recunosc această forţă spun: "Am pierdut". Şi se întristează.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Înfrângerea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Park: Mi-e dor de tine, Eleanor. Vreau să fiu cu tine tot timpul. Eşti cea mai inteligentă fată pe care am cunoscut-o şi cea mai amuzantă, şi tot ce faci mă surprinde. Aş vrea să spun că de-asta îmi placi, pentru că aş părea... profund... Dar cred că te plac şi pentru că ai părul roşu şi mâinile catifelate... şi miroşi a tort făcut în casă pentru o zi de naştere.

replică din romanul Eleanor & Park de Rainbow Rowell (mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mă surprinde cel mai mult la umanitate? Omul. Îşi sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi îşi sacrifică banii pentru a-şi recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor încât nu se bucură de prezent. Rezultatul e că nu trăieşte în prezent, dar nici în viitor. Trăieşte de parcă n-ar muri niciodată şi apoi moare fără să fi trăit.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când nu prezenţa ci absenţa
durerii te va surprinde,
vei înţelege cu adevărat esenţa
vieţii ce te cuprinde.

Când ultimul vis ţi se va usca
şi nu vei mai avea puteri,
să ai curajul de-a lupta,
atunci vei învăţa să speri.

Când şi speranţa îţi va pierii
şi vei uita ce e uimirea,
dar prin lacrimi vei zâmbi
atunci înveţi ce e fericirea.

Când nimic nu se mai schimbă
şi crezi că ai învăţat tot,
vine destinul şi te plimbă
şi te ameţeşte până uiţi tot.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (octombrie 2017)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zodia cumpenei

Dreaptă, ziua Cumpenei ne surprinde
printre roze: în cimitirul unde
cîteodată dragostea însoreşte
albele pietre.

Calm se-ndrumă spre cumpănire totul.
Zi şi noapte trag înjugate vremii,
amîndouă cu-nţelepciune-ncearcă
paşi deopotrivă.

Se măsoară, se cîntăreşte rodul
de argilă, visul şi umbra verii,
şi povara ce-i amintirea pentru
orice făptură.

Dacă din poveşti adevăr rămîne
că trăim prin imponderabil cei vii,
poate să mai umble cuvînt că trupul
este-o povară?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Ellisa Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele horn

Cei morţi nu-s ca noi. Suspendaţi
în pacea amiezii, le lipseşte
saţietatea şi setea. Ei au dispărut,
dar există. Ochii lor sunt sunt în altă parte,
mâinile lor nu mai mângâie, dornice
sau temătoare – sunt deja muşchi pe pietre.
Ei poartă lămpi stinse,
pelerine de ploaie uzate, scuturi sparte.
Noi îmbrăţişăm şi-aprindem toate luminile,
măturăm pretutindeni momentul prezent.

Simţim respiraţia fiecărui fir de iarbă
în ceafa altui fir de iarbă
sau în el însuşi:
ne surprinde şi ne înfioară,
pentru a se întoarce apoi încetişor în lemnul
care a fost cândva rumeguş luat de vânt.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur mine

Dezbrăcaţi-mă!
Luaţi-mi mintea şi trupul
Atât mi-a rămas un gol rece,
Un punct de aer, un strop de apă,
Apă ce simte,
Apă ce-şi schimbă forma din real în ideal.

Dezbrăcaţi-mă!
Luaţi-mi ochii şi buzele
Atât mi-a rămas un chip mut şi orb
Ce prinde-n mână fiecare clipă
Şi-o pipăie fără să ştie ce-i.

Dezbrăcaţi-mă!
Luaţi-mi lacrima şi visele
Căci tot ce am e iluzie simplă
Iluzie la viaţă
Ce s-adapă din suflarea mea.

Dezbrăcaţi-mă!

[...] Citeşte tot

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Juan: Nu este cel mai bun moment să mă crezi... dar vreau să ştii că nu te înşel: că tu ai reuşit să intri în viaţa mea ca nimeni altcineva...
Laura: Tu să nu te înşeli! Nici eu, şi nici o mie ca mine nu vor reuşi vreodată să umple golul întunecat din pieptul tău, mult mai mare decât gaura pe care ar putea-o face un glonte din puşca asta.
Juan: Nu omorî credinţa în propriile mele sentimente.
Laura: Nu, Juan, nu asta este intenţia mea. Am ştiut dintotdeauna că eşti aşa. Şi chiar cred că de asta m-am şi îndrăgostit: de sfidarea permanentă a schimbărilor tale.
Juan: Crede-mă, ai reuşit.
Laura: Se poate, dar nu mai jinduiesc după tine, acum eşti doar trecutul. (Pauză) Te surprinde? A iubi sau a nu mai iubi nu e un decret.

replici din piesa de teatru Între viciu şi virtute, scenariu de Salvador Amore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!