Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Un singur mine

Dezbrăcați-mă!
Luați-mi mintea și trupul
Atât mi-a rămas un gol rece,
Un punct de aer, un strop de apă,
Apă ce simte,
Apă ce-și schimbă forma din real în ideal.

Dezbrăcați-mă!
Luați-mi ochii și buzele
Atât mi-a rămas un chip mut și orb
Ce prinde-n mână fiecare clipă
Și-o pipăie fără să știe ce-i.

Dezbrăcați-mă!
Luați-mi lacrima și visele
Căci tot ce am e iluzie simplă
Iluzie la viață
Ce s-adapă din suflarea mea.

Dezbrăcați-mă!
Luați-mi sufletul greu
Căci rămân un fir de nimic,
Dar vă rog nu-mi luați nimicul
Căci el surprinde un singur mine
Ce rămâne fericit.

poezie de din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vai, visele celea ale tinereții, visele primei iubiri, cum vin ele, ca apele de primăvară și te fură, și te învăluie, și te duc la adânc, atât de adânc, încât, la un moment dat, ele devin esența vieții tale, și dacă ți s-ar cere: visele sau viața, ești gata declari - de-mi luați visele, luați-mi și viața...

citat din romanul Frunze de dor de (1957)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balada celor cinci motanasi" de Ion Druță este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.
Alina Florica

Bunicilor

Primiți- înapoi în sat,
Am obosit prin lumea rece,
Chemați-mă din nou la sfat,
Căci e trecut de ora zece.

Și mă vegheați cu liturghii,
Chiar de-am întârziat o clipă,
Prin ochii toamnei aurii,
Veți desluși-a voastră fiică.

Mi-a foat atât de dor de voi,
Încât am irosit o viață,
Să-aud izvorul din zăvoi,
Cum șuieră spre dimineață.

Eu nu mai plec nicicând de-aici,
Căci lângă vatra voastră sacră,
Mi-oi obloji dureri adânci
Și-oi bea cea mai curată apă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bețivul: Luați-mi câteva puncte de sprijin, că am prea multe!

(30 ianuarie 2016)
Adăugat de Cornel Stelian PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
iubire (vezi și dragoste)
Iubirea? Luați-mi totul: Oscarul, banii, casa, dar iubirea nu! nu mi-o luați! Iubirea e ploaie, e vânt, e soare, e stea. Iubirea e respirație și, da! Știu! Știu! Iubirea e otravă.

definiție de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Brumaru

Cântec de pirat

Pirații de apă sălcie
Aveau un cadavru la bord.
Pirații de apă sălcie
Pluteau cu cadavrul spre nord
Deși nu erau toți de-acord,
Căci câteodată cadavrele-nvie.

Pirații de apă sălcie
Aveau trei butoaie cu rom.
Pirații de apă sălcie
Ziceau: "O bem până vom
Vorbi un ciudat idiom".
Căci câteodată cadavrele-nvie.

Pirații de apă sălcie
Aveau cel mai strașnic tutun.
Pirații de apă sălcie,
Privind poze vechi în album,
Scoteau gânditori pe nări fum,
Căci câteodată cadavrele-nvie.

Pirații de apă sălcie
Aveau și-o femeie cu ei.
Pirații de apă sălcie
Plângeau când trecea, cu sâni grei,
Cadavrul frumoasei femei,
Căci câteodată cadavrele-nvie.

poezie de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -57.75- 43.99 lei.

Vise dorite

E toamnă afară, e toamnă și-n inima mea
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat și nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezești simțurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă și-n ochii mei
Și mi-e dor, atât de dor de vocea-ți blândă,
Căci doar tu tristețea din inimă poți să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi știe să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă și-n sufletul meu
Și mi-e dor, atât de dor de șoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă și-n trupu-mi rece
Și mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristețe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă și-n gândul meu
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ți ating inima și sufletul... azi și mereu,
Sperând să-mi îndeplinești visele dorite...

poezie de (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu și eu

tu...
mi-ai rămas în gură
ca un strop mic de apă
-l înghit de sete
tu...
cu limba scoasă
arăta-i timpul degeaba
în nisipul auriu din clepsidra veche
distanța...
nu se mai măsoară între noi
e o iluzie
abia ieșită din spital
tratată banal de prost
eu - eram fiul creației
tu - fiica pierzaniei
și fiecare avea un dar
și îl puneam pe rând vorbească
până... aveai să-mi spui
fă-te mut!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uimit de primul pas

O mamă își strigă fiul
Pe numele de făt,
Un tată își plânge fata
Ce pleacă îndărăt,
Iar cel dintâi cuvânt de smoală
Se-ntinde peste glas
Căci simte iarăși
Emoția unui pas
Și pumnul fraged de mireasmă
Ce iese din pământ
Îl simte astăzi o mireasă
Ce merge în mormânt,
Iar sufocat de fum și zgură
Un zâmbet a rămas
Pietrificat de întuneric
Uimit de primul pas.

poezie de din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strop de apa

Cum arde iarba-n secetă și soare,
Tânjind un strop de apă să învie,
Așa îmi arde sufletul și doare,
Că ai în piept o inimă pustie.

Mi-ai dat speranțe, m-ai făcut cred,
tot ce îți dorești există-n mine
Și c-o să am putința -ți dezmierd
Tot timpul viața, zilele senine.

Mi-ai dat iubire când nu ți-am cerut,
Mi-ai dat o clipă din întreaga-ți viață
Și chiar dacă de mult n-ai apărut
Eu cred că mai există o speranță.

Speră și iarba-n secetă și soare
Că va primi un strop de apă vie,
Speranța-i o iluzie trecatoare.
Iubirea moartă, nimeni n-o învie!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Doar apă

Sunt mulți și le e frică
de alții care-i sapă
și-i vor, la o adică,
la apă.

Dar banul bate frica:
îl fac en-gros, și-l papă,
că-i pește prin băltica
de apă.

Nici pe la mititica
nu prea ajung, căci scapă,
bolnavi cum sunt: cu frica
de apă.

Mai prind, din câte-o clică,
un prost cu banii-n mapă,
dar prea puțini mai pică
la apă.

Degeaba, ca la iapă,
bat șaua priceapă,
căci versul meu nu-i țeapă.
E apă.

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Facerea

Eram atât de trist și atât de fericit
încât strângându-te în brațe
tot timpul îmi părea
că are câtuși de aer.
El a trecut pe lîngă mine și mi-a zis:
-Ce-mi dai ca le tai?
-Nu-ți dau nimic, i-am zis
nu vreau să mi le taie
cătușele de aer.
El a plecat
cu ochii scoși de sub sprînceană a mirare
eu am rămas acolo
în încătușare.
Ce țară, Doamne, pentru un copil!

poezie celebră de din volumul: Iarna de la sfârșitul lumii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorica Iliescu

Facerea

Eram atât de trist și atât de fericit
încît strîngîndu-te în brațe
tot timpul îmi părea
am cătuși de aer.
El a trecut pe lîngă mine și mi-a zis;
- Ce-mi dai ca le tai?
- Nu-ți dau nimic, i-am zis,
nu vreau să mi se taie
cătușele de aer.
El a plecat
cu ochii scoși de sub sprînceană a mirare
eu am rămas acolo
în încătușare.
Ce țară, Doamne, pentru un copil!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Carantină

m-au prins la granița
dintre lanuri, cu îndoieli
de fum mi-au țintuit trupul
pe cel mai înalt zid văzut
vreodată de vreun ochi alb
în marile spărturi de grâu
iar sufletu-mi l-au biciuit
cu flori de cimbru
atât de mult l-au schingiuit
pân-a "cedat" și-a zis
luați-mi trupul
eu pot zbor cu mult mai sus
decât umila coajă de fum
spulberată de ape și vânt
loc pe care-l numiți carantină
în lumea voastră tristă și rece

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atât de mult te-am visat (fragment)

Atât de mult te-am visat și de tare,
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină și-o să revină în viața-nsorită.

poezie clasică de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sara Teasdale

Visele din inima mea

Visele din inima și din mintea mea trec,
Nimic nu stă cu mine-ndelung, toate poartă-aripă;
Dar de la un copil mi-a rămas mângâierea
Unui cântec profund, prezent în fiecare clipă.

Dacă acesta ar trebui să mă părăsescă,
Prefer mor ca-n toamnă frunzele, fără dureri,
Cu lucruri ale căror melodii s-au cântat cândva
Și au fost apoi uitate – ca ploaia de mai ieri.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Valuri și morminte

Am lăsat urme de
fiară - în istorie-
amușinând valuri și morminte,
certată cu pământul
și cu apele mării:
cu bunul pământ, primitor de semințe și corpuri,
cu bolțile fluide ale mării,
cu tunelurile ei care duc în adâncuri...
Și-atunci, am blestemat pământul,
plin de strămoși,
dar, mai ales, am blestemat
bunul val al mării, edificiul ei fluid,
înfrățit
cu trupul purificat
al înecatului!

Am fost certată cu pământul, cu apa...
cu stihiile aerului – nu;
mi-au rămas - drept mângâiere –
pentru mult, mut timp...

Și mă miram...
Și m-am mirat - îndelung –
de necurmatul alint al
leagănului zbuciumat al cerului,
botezat cu apă, botezat cu
pământ și
botezat cu focul (care nu,
nu mi-a luat niciodată
mai nimic)...

O vreme am ținut minte
ura mea precară...
Pe urmă am uitat...
Și, la urmă de tot, mi-a adus aminte...

Rănile vechi și suspinele vechi
mureau singure,
fantomatic migrând,
se pare,
pe urmele fiarelor ca mine,
ca o mireasmă de fiară,
traversând, la apus,
mormintele, spre păduri...

Uitarea mea
s-a împărțit
între
morminte
de pământ și
morminte de
apă...
uitare
neîmpăcată,
uitată...

Și-o parte din mine - o parte
ca un
parfum -
a rămas (mult) în urma
gândurilor,
a rămas în urma
durerii,
scrie singură,
cu pași sălbatic – ritmați,
istoria bunului val al înecatului...

Și duhul suspinelor
se plimba pe deasupra apelor,
singur, în nopți sau
în zile deșarte,
fără de mine...

Pe urmă mi-am amintit totul
ca pot cânt...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt orb

Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Și simt căldura unui mine.
Dar unde-s restul, nevăzuții?
Voi iară m-ați lăsat mor?

Sunt orb, dar vidul se deschide
Și-ncep s-aud un foșnet lin
Și lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai așteaptă!
Dar mă confund cu un decor...

Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum pașii vin la mine
Și simt căldura, cuprinde...
Și stai, și stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.

poezie de din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Să mă îmbrățișez cu tine pe mine

Oglindită în apă încerc
să-mi ating reflexia
scoțând apă din ea
și obosesc, spre
oglindă grăbesc
poate o ating
dar o sparg și cioburi
talpa o însângerez
de dorul să mă îmbrățișez
cu tine pe mine
căci doar în ochii
tăi simt că trăiesc
în ceilalți în care m-am privit
mi-au lăsat apă
și cioburi de nimic...

Mamă către fiică

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Troc de tăciune

Un răsărit pe un apus-
Cine mi se încumetă?
Ce va veni, pe ce s-a dus,
Ce-i ars, pe ce mai fumegă;
Iluzie pe un cert mister,
Ce-am dat, pe ceea ce mai cer,
Dau două aripi albe-n zbor
Pentru alintul după dor,
Apă vernil cu valuri,
Pentru trei calde șaluri
În iarna depărtării,
Să-i fie cald uitării,
Dau somn curat lângă izvor,
Pentru un singur porumbel necălător,

Iubirea ta, pe viața mea,
Am și plătit-o undeva candva;
Cruci negre mari din aspru lemn,
Pentru acel înălțator îndemn,
De a trăi oricât, oricât,
Cu lanțul ferecat, greu atârnând la gât,

Toți ochii negri de tăciune
Pentru o clipă de înțelepciune,
Tot timpul de la facere încoace,
Pentru acel "încolo", clocotind a pace,

Dau tot nimicul din pământ
Pentru a-mi ține legământ

Însă "nimicul" nu-i al meu,
Nimic nu- mi aparține,
Trocul acesta neiertat de greu,
Mă vrea în schimb pe mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Întuneric

E încă noapte și-i atât de rece
Și nu știu azi dac-o să se lumine
Căci întunericul de fapt e-n mine
Și sufletul încearcă să mi-l sece.

Bunătatea cu-amar mi-o otrăvește
Bucuriilor le dă bea venin
Durerii-apoi îi pune de-un festin
Pe inima ce-n pumnu-i o strivește.

Și nu mai reușesc simt căldura
Căci nu mai am în mine nimic sfânt

Iubirilor le-a luat firimitura
Disprețul risipindu-le în vânt.

Tot ce-a rămas în urmă e doar ura
Ș-un greu blestem ce-mi cade din cuvânt...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook