Poezii despre sunt imposibil, pagina 2
Mi-e imposibil fără tine
Nici nu mai știu dacă erai frumoasă
Și nici în ce culori îți sta mai bine,
Știu doar că amintirea nu mă lasă
Și că mi-e imposibil fără tine.
Vizionez femei nenumărate,
Femei interesante mă mai sună,
Dar rece și străin mă simt de toate
Și nu mă văd cu ele împreună.
Nu pot nici să-mi explic întreaga dramă,
Care-a decurs din întâlnirea noastră,
Dar vechiul dor al dragostei mă cheamă
Și tu îmi faci cu mâna la fereastră.
Subtile explicații cui i-aș cere?
Tot prostul face pe interesantul
Și-n condamnarea asta la tăcere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.
Și cum să transformăm iubirea-n ură,
De ce nu noi, ci solii să lucreze,
Și să pătăm simțirea cea mai pură,
Punând incendiul tot în paranteze?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre sperieturi
- poezii despre prostie
- poezii despre mâini
- poezii despre incendii
- poezii despre imposibilitate
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
În luptă cu necunoscutul
Mă convertesc la imposibil să-l fac posibil,
iubesc lupta cu necunoscutul
și astfel mă pregătesc de salturi împrevizibile,
tu nu mă lași, spui că mă consum,
știu,
dar nu pot să stau locului fără gânduri
și sondări în interiorul lucrurilor.
Nu mă mai plictisesc,
cred că sunt un uituc al amănuntelor nesemnificative,
în memorie sedimentez toate informațiile
și nu mă plâng
doar ele nu mă deranjează.
Pot să mă controlez,
dar nu-i niciodată nevoie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre posibilitate, poezii despre plâns, poezii despre informații sau poezii despre gânduri
Axis
Eu nu plâng după acte de identitate,
Or fi mai importante-n universul paralel.
Știu cine sunt! Doar asta are-nsemnătate!
Și nu pun preț pe cele ce-au zburat din carusel.
Adânc nu voi jeli după vreun lucru pipăibil
De-ar fi chiar trupul ce mi-a stat inel.
Regretul - doar o țară exilată-n imposibil -
În portul meu - nicio corabie cu-al său drapel.
Nu voi cârpi clepsidre scurt-circuitate
Ci, precum vulturul ce-și rupe ciocul său de-oțel,
Mă strâng în mine pe sub pleoapele uscate
Și-accept să-mi germineze soare pe un cer altfel.
Eu îmi sunt ax. Îmi sunt deplinul meu acasă.
Nu plâng că nu mă vizitează neamuri. La castel
Nu îmi doresc suită abordând grimasă!
Iar forma lacrimii e aprobată numai la cercel.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vulturi, poezii despre porturi, poezii despre marină, poezii despre drapel, poezii despre dorințe, poezii despre cercei sau poezii despre castele
* * *
am un ghimpe
ce-mi tot crește
în mine
în inimă
m-ai făcut poezie
să fiu
sclavul tău
cu ce ți-am greșit Doamne
de mi-ai dat un har
imposibil
de dus
până la o trezire.
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre poezie, poezii despre inimă, poezii despre greșeli sau poezii despre creștere
Unui animal
Eu, în lunga-mi viață, mult am colindat,
Am luat în picioare lumea-n lung și-n lat;
Fost-a imposibil, ți-o spun amical,
Să găsesc ca tine mare animal!
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (20 martie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre viață, poezii despre prietenie, poezii despre picioare sau poezii despre animale
Între dificil și imposibil se extinde...
Între dificil și imposibil se extinde
domeniul, întotdeauna-n schimbare. Acolo,
mereu în tranzit, locuiește omul,
cu privirea scrutând ogoarele
infestate de lăcuste, într-o carne
jumătate vis, jumătate gând, fără nici un reper.
În zid, o floare.
O floare încolțită și crescută-n nisip.
Nisip care s-a acumulat, odată,
cu mult timp în urmă, cum se acumulează întunericul
sub un soare, îndepărtat și indiferent,
într-o noapte făcută din vele întinse
și iubirea a trei îndrăgostiți, înainte să fi ars casele și cărțile.
Nimeni nu știe cauza schimbării neașteptate
a culorii pietrelor, a muzicii aerului,
a murmurului dorinței în urgența unei igiene.
Cine-i generos cu el însuși, acum, după toate-acestea,
gură mușcând din umăr și pântec lipit de gură:
aceeași continuă luptă pentru a găsi drumul, alfabetul, forma?
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre nisip sau poezii despre muzică
Zădărnicie
Prea multe cuvinte
ucid.
Cu bisturiul imaginației,
crestez golul dintre cuvinte;
poate reușesc să aflu acolo ceva!
Imposibil de surprins
frumusețea imperceptibilă
a lumii
și rumoarea imponderabilă
a timpului!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imponderabilitate, poezii despre imaginație, poezii despre cuvinte sau poezii despre chirurgie
Nimicul
Văd că anahoreții sunt ispitiți de capriciile nopții.
Cu cât este mai scurtă șederea în lume, cu atât mai mare e oboseala. Seara începe spre lungul interior al valului.
Superstițiile apropiindu-se de limită, rațiunea își pierde ruta.
Urechea îl aude pe cel renegat cu ore înainte. Viziunea mă înstrăinează, mă va costa discernământul.
Rezistență secretă: Un poem necesită mai multă energie decât sângele vărsat.
Cum să prinzi insomnia în cuvinte, scrierea este rebelă. Imposibil să apuci nimicul.
poezie de Maria Helena Giraldo Gonzalez din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre urechi, poezii despre sânge, poezii despre superstiții, poezii despre seară sau poezii despre ore
Un om în Assynt
Cine este stăpânul acestui ținut?
Omul care l-a cumpărat sau
braconierul care, clătinânu-se, coboară dealul în zori
cu o căprioară pe umeri?
Cine este stăpânul acestui ținut?
Omul care l-a cumpărat sau
eu care sunt stăpânit, fermecat de acesta?
Întrebări false,
acest ținut nu aparține nimănui
și este imposibil de stăpânit în orice termeni
de natură omenească.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură
Moment inedit
Pe axa conviețuiri
La momentul zero
Toți am fi la unison
Acolo am exista
Identici ca indivizi
De acolo am pleca
Deopotrivă în grupe
Cu șanse egale
Uniți și indivizibili
Și nu ne-am apleca
De nici un fel
Momentul zero
Însă e greu de definit
Și imposibil de găsit.
poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență