Nimicul

Văd că anahoreţii sunt ispitiţi de capriciile nopţii.
Cu cât este mai scurtă şederea în lume, cu atât mai mare e oboseala. Seara începe spre lungul interior al valului.

Superstiţiile apropiindu-se de limită, raţiunea îşi pierde ruta.

Urechea îl aude pe cel renegat cu ore înainte. Viziunea mă înstrăinează, mă va costa discernământul.

Rezistenţă secretă: Un poem necesită mai multă energie decât sângele vărsat.

Cum să prinzi insomnia în cuvinte, scrierea este rebelă. Imposibil să apuci nimicul.

poezie de Maria Helena Giraldo Gonzalez din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru că nu le-am privit niciodată cu adevărat, nu ne-am îndreptat niciodată atenţia asupra lor pentru a vedea ce sunt ele în realitate. Încercaţi să creaţi numai lucruri frumoase, nu aduceţi la viaţă nimic urât. Nu aveţi prea mult timp şi nu aveţi nici multă energie de pierdut. Având o viaţă atât de scurtă, având o sursă de energie atât de mică, este pur şi simplu stupid să o pierdeţi în tristeţe, în furie, în ură, în gelozie. Folosiţi-vă energia în iubire, folosiţi-o în acţiuni creatoare, în prietenie, în meditaţie; îndreptaţi-vă spre ceva care să vă înalţe. Şi cu cât vă înălţaţi mai mult, cu atât întâlniţi mai multe izvoare de energie care stau la dispoziţia voastră. Depinde numai de voi.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am cum să dovedesc că viziunea mea despre valorile vieţii este corectă; pot doar să enunţ această viziune şi să sper că ea va fi îmbrăţişată de cât mai multă lume. Viziunea mea este aceasta: Viaţa demnă de trăit este cea inspirată de iubire şi călăuzită de cunoaştere.

citat clasic din Bertrand Russell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea este lucrul cel mai bine distribuit în lume, căci fiecare se crede atât de bine înzestrat cu ea încât chiar şi cei mai greu de mulţumit în oricare altă pri­vinţă nu-şi doresc să aibă mai multă decât au.

citat celebru din Descartes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa mare a stelei LBV 1806-20 este o problemă. Teoriile curente arată că o stea nu poate avea o masă de 120 de ori mai mare decât a Soarelui. Stelele ce au masă mai mare decât această masă limită, se vor auto distruge înainte de a se aprinde. În interiorul stelei presiunea este atât de mare încât ar atrage gazul din atmosferă.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie de ce β din Lira variază. Cauza variabilităţii lui Algol din Perseu e alta. Ca şi β din Lira, Algol e format din doi sori. Cel mai mic e numai vreo trei sferturi cât cel mare şi de vreo cinci ori mai luminos decât Soarele nostru; el se învârteşte în jurul celui mare în aproape 3 zile. Când ajunge, pentru noi, în dreptul soarelui cel mare şi strălucitor, începe încetul cu încetul să-l acopere, să-l eclipseze şi eclipsa aceasta ţine vreo nouă ore. După ce trece dincolo, soarele cel mare şi strălucitor îşi recapătă din nou strălucirea de mai înainte. Însă şi cel mic e luminos, dar faţă de strălucirea celui mare, cel mic pare obscur. Aşa e cu petele soarelui, care ne par negre ca cerneala, cari în realitate sunt cu mult mai luminoase decât cea mai puternică lumină electrică de pe Pământ.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare consumator de energie pe termen lung? Starea de îngrijorare. Atât de obişnuiţi suntem cu ea, încât nici nu îi vedem rădăcinile. Este ledul aprins care consumă constant energie. Rezolvi una şi apare alta. Mintea va găsi permanent motive să îşi facă griji. E ca şi cum ai avea inundaţie în casă şi în loc să închizi robinetul, te apuci de şters apa. Sau ca şi cum ai aprinde lumina într-o cameră, dar tu te muţi în alta şi apoi te miri că vine factura prea mare. Tai frunzele, în loc să găseşti şi să scoţi rădăcina din pământ. Starea de îngrijorare ţi-a fost predată, ai învăţat-o, nu îţi aparţine. Priveşte atent şi vei vedea că e veche, iar tu nu faci altceva decât să o cari după tine.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artistul modern, spre deosebire de cel din trecut, este scriitorul unei lumi ce se prăvale într-o vertiginoasă şi necontenită frământare, o lume mult mai vastă şi mai complexă decât lumea pe care au contemplat-o înaintaşii noştri. De aceea, în locul linişitii de odinioară, artistul modern pune mai multă înfrigurare, mult mai multă încordare de voinţă în surprinderea şi redarea acestui fantastic caleidoscop al lumii actuale. Şi cum aspectele ce i se prezintă şi îl preocupă sunt infinite, el le cuprinde într-o privire repede de ansamblu, traducându-le în forme cât mai simple, mai limpezi, mai cuprinzătoare, mai sintetice.

citat clasic din Nicolae Tonitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însă noi aveam o viteză dobândită de mai înainte; contam însă pe rezistenţa ce va trebui să întâmpinăm din partea atmosferei lui Venus, care ar opune cu atât mai multă rezistenţă cu cât ultimele pături care învăluie solul sunt cele mai dense.

Victor Anestin în În anul 4000 sau o călătorie la Venus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi răsfăţ intenţionat nepoţii. Pur şi simplu, faptul de a-i pune la punct necesită mai multă energie decât mai am la dispoziţie.

citat din Gene Perret
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urechea unei mame este atât de fină încât, chiar adormită, aude şi cel mai mic suspin al copilului ei.

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (17 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O situaţie care apare foarte des este aceea în care constaţi că planul este bun, funcţionează, dar necesită mai mult timp, mai multă energie, experienţă şi resurse pentru a-1 face să producă rezultate; în acest caz, este la latitudinea ta ce să faci mai departe.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce este propriu fiecărui lucru, este din fire cel mai bun şi mai plăcut acestuia – pentru fiinţele umane, de aceea, viaţa conformă cu raţiunea este cea mai bună şi mai plăcută, de vreme ce raţiunea mai mult decât orice altceva este omenească. Astfel de viaţă, prin urmare, este totodată şi cea mai fericită.

Aristotel în Etica nicomahică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi sărbătorim femininul, nu doar femeia. Indiferent de trupul în care locuim, femininul este parte din noi. Fără feminin, masculinul nu este posibil. Fără feminin nu există energie creatoare, fără masculin nu există formă. Femininul este esenţa, masculinul este expresia. Ambele sunt egale şi la fel de frumoase. Lăsând femininul să se manifeste natural, masculinul devine mai blând, mai iubitor, mai sensibil, mai comunicativ şi mai fluid. Cu cât permitem femininului din noi sa se exprime, cu atât dispar conflictele şi tensiunile. Cu cât mai puţine conflicte, cu atât mai multă iubire.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Oceanul de Linişte, s-a format un val - un val care călătoreşte atât cât este necesar să călătorească, după care se va reîntoarce în Ocean. Pentru a călători conştient, valul a fost dotat cu conştienţă proprie, însă, văzându-se separat de celelalte valuri, a început să simtă frică - frica de a fi pe cont propriu. Această frică, la fel ca oricare formă de frică, apare în clipa în care priveşti Viaţa ca fiind separată de tine. Această percepţie distructivă a valului a creat numeroase fobii, temeri şi anxietăţi, care nu îi permit valului să conştientizeze Cine Este El Cu Adevărat. Valul îşi priveşte forma, se identifică total cu forma şi uită că, de fapt, el nu este forma valului, ci apa care se manifestă prin respectiva formă. Cu cât va fi mai aproape de mal, cu atât forma valului se va diminua, iar atunci el va deveni mai conştient de Sine - şi suferinţa va lua sfârşit.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât este mai multă lume adunată, cu atât e mai multă bârfă.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

A inventa cuvinte noi ar fi, după Doamna de Stael, "simptomul cel mai sigur al sterilităţii ideilor". Remarca pare şi mai justă acum decât era la începutul veacului trecut. Încă din 1649, Vaugelas decretase: "Nu-i este nimănui îngăduit să fabrice cuvinte noi, nici măcar suveranului". Ar trebui ca filozofii, mai mult decât scriitorii, să mediteze la această interdicţie înainte chiar de a începe să gândească!

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este iubire; cu alte cuvinte, cu cât există mai multă iubire în sufletul nostru, cu atât mai puternic noi supunem lumea înconjurătoare transformând după un anumit timp, răul în bine. La exterior poţi să te superi, să te cerţi, să disperi, asta nu-i de speriat. Important este ca sufletul în interior, să emane iubire. Este o artă pe care nu o deprinzi dintr-o dată.

Serghei Nikolaevici Lazarev în Diagnosticarea Karmei - Iubirea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă undeva poţi cunoaşte un om, locul acela este muntele, atât în clipele de bucurie sau fericire contemplativă, pe care le oferă muntele, cât şi în momentele de simplă rezistenţă sau rezistenţă la limită sau chiar în lupta de viaţă şi moarte.

citat din Eleonore Noll-Hasenclever
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea este relativă (poem postmodernist)

Văd cum paşii mei de zăpadă dispar în
zăpadă. Frigul îi înghite. Umezeala tresare
pe nea, mai umedă decât orice tresărire.

Sunt cu mult mai mult implicată într-o întindere
ascuţită dată de absenţa zăpezii decât am fost
vreodată. Am uitat că exist. Încerc să-mi amintesc.

Un nor îşi clatină albul a ploaie. Nimic nu plouă
exteriorul, universul, sensul ploii este întotdeauna
spre interior. Trebuie să se claine mai întâi,

ca să devină ploaie. Copacii simt, cu exactitate,
acest lucru, pentru că ei, cu siguranţă, sunt existenţi.
Mai mult decât atât, copacii înţeleg de ce sunt existenţi.

Ei aşteaptă ploaia, chiar dacă grindina le poate rupe
crengile. Când îi bate frigul după ploaie, ramurile lor
lucioase îngheaţă. Vreau paşii mei înapoi, aşa precum

vreau să aud, din nou, cântecul care se cânta odinioară
în aceeaşi cafenea, chiar dacă mai am şi acum o pată
de cafea pe pantof. Iau acel taxi, care nu mă poate duce

niciunde, dar şoferul ştie să conducă în prima ploaie,
care cade peste stratul de zăpadă. De fapt, această
zăpadă este existentă, până când este dizolvată de

ploaie. Eu pot fi existentă atâta timp cât nu mi-e frig
şi această ploaie nu este nicidecum una tropicală,
iar eu n-am fost niciodată mai indiferentă ca acum.

Cineva sau ceva merge nestingherit drept înainte.
E corpul meu. E ceva, care nu are nici început şi nici
sfârşit. Este mişcarea, care pierde caracteristica timpului.

Ploaia şi zăpada au nevoie de timp pentru a dovedi că
au personalitaţi similare şi aparenţe diferite. Timpul este
existent. Eu nu pot fi existentă într-un timp diferit. Eu nu pot
deveni existentă a doua oară.

poezie de Marieta Măglaş din Antologie de poezii
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluviul nu mai poate curge înapoi

Se spune că înainte de a intra în mare
fluviul tremură de frică.
El priveşte înapoi spre calea pe care a străbătut-o
începând încă din piscurile muntelui,
lungul drum întortocheat traversând păduri şi sate.

Iar în faţa lui
vede un ocean atât de vast
în care, odată intrat,
ai senzaţia că vei dispărea pentru totdeauna.

Dar nu există o altă alternativă.
Fluviul nu mai poate curge înapoi.
Nimeni nu poate.
Aşa ceva este imposibil în realitatea acestei lumi.

El trebuie să-şi asume riscul
şi să intre în ocean,
numai astfel teama va dispărea,
pentru că acolo fluviul va afla
că nu este vorba despre a te pierde în ocean,
ci de a deveni ocean.

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!