sui

Observaţie

Înfruntând răceala dimineţii, ea priveşte în oglindă;
Odată machiajul făcut, păşeşte-o vreme încoace şi încolo.
Nici pentru un munte de aur cineva nu i-ar surâde dispreţuitor –
Şi-atunci de ce ar răspunde chemărilor cuiva?

poezie de Sui Hui, 627-650, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Ochii sunt grei.
La pânda stelelor, bat îngeri din aripi în ei,
în horă, ielele scapără-n talpă scântei,
sclipiri din adânc spre înalt,
cu asalt, în umbra deasă, între brazi.
Ochii, oglinzi, sunt colindul de azi.
Grei de poveşti, de privirile-n care cresc păsări, cerbi, miei,
de lumina ce cade tăcută pe ei,
de ungherele în care surâsul coboară neprihănit,
poartă colindul ce sunt, cu pita gândului la dospit.
Din răsărit până în miez de înnoptare,
de la distanţa dorului de soare, de la distanţa norului,
din tremurul zborului, din încântare, din valul de mare,
din podul cu vedere spre scaunul ceresc,
din apropierile de firesc, din piviniţa în care mă-ncui,
lumina ochilor, clipă de clipă, în cântecul inimii sui.
Din ce sunt, din pământ, din vânt, de orinde merg hai hui,
izvor spre marea fără de sfârşit, hoi, hui... doinesc...
Aho! Aho! Pe suflet, călare, mă sui!

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori şi lumina lunii pe fluviu

Fluviul serii este plin şi parcă şi-a oprit mişcarea –
Culorile primăverii se dezvăluie deja-n toată splendoarea lor.
Pe neaşteptate un val duce luna undeva departe
Şi mareea vine cu un caric de stele.

poezie de Yang-ti, 605-617, împărat-dinastia Sui, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernală...

Trei gutui stau în fereastră
Lângă muşcata din glastră
Şi privesc înspre gutui
Bântuiţi de fulgii şui...

Azi, n-au frunze, nici omidă-
Se-aşterne alba hlamidă-
Şi-i îmbracă-aşa frumos
Din creştet şi până jos!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune nocturnă

În toiul nopţii resuscitam
imaginea lunii
pe post sui generis de muză
partea poetică a ei
inclusiv partea nevăzută
că să emane vise de lumini
noi acţionam concentric
undeva la zenit
se desluşea chipul
strălucitor al dimineţii
doar cei inocenţi
şi curaţi la suflet
pot resuscita luna cu brio.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignorantule care te crezi savant, mă uit cum te zbaţi
între infinitul trecutului şi infinitul viitorului.
Ai vrea să-nfigi un stâlp între aceste două infinituri şi să te sui pe el.
Mai bine aşează-te sub un copac, lângă o sticlă de vin care te va face să-ţi uiţi neputinţa!

catren de Omar Khayyam din Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 148 (1945), traducere de Al.T. Stamatiad
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mie

Din chemarea ce mi-o faci:
sui speranţe către tine,
simt o vorbă de mai bine
ca un lan întreg de maci.

Din privirea ce mi-o ai:
Freamăt ca un gând aproape,
simt azurul tău pe pleoape
cum ar fi un întreg rai.

poezie de Iulian Lian din Caut bătrâneţea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanga Ta firavă

câteodată sunt haihui
şi mă simt al nimănui,
plutesc prin cerul cu stele
rumegând vise rebele,
încurcând viaţa şi timpul
încercând să urc Olimpul,
ca Sisif mă zbat să sui
bolovanul nimănui,
când ajung la jumătate,
(ca să vedeţi ce dreptate!)
cad cu totu-n handicap
şi o iau iar de la cap,
iar mă sui şi iară cad,
n-am cărare şi n-am vad,
parcă sunt o frunză-n vânt
între cer şi-ntre pământ.

nu ştiu încotro mă poartă
blestemata mea de soartă,
sunt şi eu un biet proscris,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetul mic

dacă-n lacrima ta mi-aş săpa asemănare şi chip
am fi o tristeţe după chipul şi asemănarea celeilalte
ochii ni s-ar sui pe cer
şi ar ploua-n lăuntru ca la potop

mirând sângele ni s-ar aşeza mâine pe veşnicia clipitei
cioplirea cărnii născând demiurg în oglindă
muzele toate mi-ar amuţi să-mi poţi vorbi tu,
cumplită-n frumos

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă nocturnă

Veac după veac, născută dintr-un murmur,
Înotătoare-nceată, tu ai venit să sufli
Steaua roşie, steaua albastră,
Fanale ale vâltorilor fără zăgazuri.

Am văzut straniul tău umăr,
Împrăştiind uleiul beznelor,
Apărând din ele mai aproape decât visul.

Iată, te sui
În infinitul sângelui...
Degetele tale îmi deschid trupul,
Putere necunoscută.

fabulă clasică de Robert Vivier din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!