Creanga Ta firavă
câteodată sunt haihui
și mă simt al nimănui,
plutesc prin cerul cu stele
rumegând vise rebele,
încurcând viața și timpul
încercând să urc Olimpul,
ca Sisif mă zbat să sui
bolovanul nimănui,
când ajung la jumătate,
(ca să vedeți ce dreptate!)
cad cu totu-n handicap
și o iau iar de la cap,
iar mă sui și iară cad,
n-am cărare și n-am vad,
parcă sunt o frunză-n vânt
între cer și-ntre pământ.
nu știu încotro mă poartă
blestemata mea de soartă,
sunt și eu un biet proscris,
între iad și paradis
și sunt creanga Ta firavă
între tină și-ntre slavă.
câteodată-mi dau târcoale
toate gândurile goale
și-mbrac zeghea de omăt
căutând drumu-ndărăt,
printre paseri, printre stele,
rezemându-mă de ele.
bolovanul mi-e prea greu
ca să-l urc singur doar eu,
aș chema pe nu știu cine,
dar n-aude și nu vine,
parca-aș fi un temnicer
ce face scară la cer,
printre fulgere și ploi,
printre zloată și noroi,
când ajung în vârf de munte
pletele îmi sunt cărunte,
bolovanul se prăvale
și o ia din nou la vale
și-uitea așa o duc mereu,
blestem de la Dumnezeu.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre zăpadă
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre rai
- poezii despre păr cărunt
Citate similare
Printre ape și păcate
ora curge în etape
gânduri azi se frâng pe ape
toată omenirea doarme
eu aștept să ard pe rug
rug creat de astă lume
din surcele și minciuni
peste mine plâng tăcerile aldine
un cuvânt mai trece, oare
offf, se pierde iară în retorica întrebare
despre lume, despre care
se așterne în splendoarea unei fraze risipite
printre trecătoare raze
noaptea mă preling prin stele
scriu pe coaja asta ruptă
din copacul de pe munte
scriu cu sufletul, cu lacrimi
degetele toate le-am uitat
în desaga de la spate
sunt ciobanul din cetate
ce mioarele își mână
pe o coală albă, goală
timpul fuge, viața curge, nu ajunge
să achit nota de plată
este plină de păcate
între mine și cetate
curg de toate
scara către cer e azi ruptă
nu am timp și nici răbdare
să aștept a ta chemare
amintirile's murdare
pașii se scurg pe o cărare
printre sticle și pahare
toate's sparte, toate's goale
viața asta trece, trece
uneori se mai petrece
ziua vine, alta pleacă
între mine și ăst cer
a rămas doar mister
azi să urc, eu nu mai sper
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre oi, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre somn sau poezii despre prezent
Unde cad anii când se duc?
Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început sămi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi șifonate.
Poate vor ieși din chenar, dar cu siguranță îmi vor umple gândurile.
Mari și năstrușnice.
Fără să le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu știu unde se duc când toate rămân departe, așa cum sunt, până ziua întâlnește moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care sau contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Și totuși, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre început, poezii despre siguranță, poezii despre secunde, poezii despre mâini sau poezii despre moarte
Da și nu
... pe cerul plin de stele numai tu
ești steaua mea
mereu departe- între da și nu
și nu și da
și printre toate florile doar tu
ești floarea mea
mereu albastră între da și nu
și nu și da
printre ființele din lume numai tu
nu ești a mea
mereu sfidând când da când nu
când nu, când da...
poezie de Iurie Osoianu (24 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre stele, poezii despre flori, citate de Iurie Osoianu despre flori, poezii despre albastru sau citate de Iurie Osoianu despre albastru
Spre stele
Plutesc și zbor
spre cer, spre stele.
M-alină ne-ncetat
un gând ascuns de iele;
aș vrea să-l știu,
dar nu-l cunosc...
căci e departe.
Este-n stele
și numai astrele îl știu.
Să merg încet pe scară,
să iau ce nimeni
nu ar lua.
O stea!
Și nu povara.
Plutesc și zbor
spre cer, spre stele.
Este un vis visat...
sunt gândurile mele.
poezie de Irina Matei
Adăugat de Claudia Antoche
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre cunoaștere, poezii despre astre sau poezii despre Iele
Într-o noapte
uneori strângeam stele în palmă
să nu se rătăcească în galaxii
mă aveai, eu visam
clădisem un monument pe ăst tragic pământ
mă întrebam mereu cine sunt
treceai printre stele, suavă ca ele
erai senină și pură iubito
te frângeai între gânduri, eu pășeam printre spini
erai primăvară, fecioară...
îmi era atâta dor de tine, dor de casă
să vin, să mă întorc astăzi acasă
dar lupii ăștia mă omoară, nu mă lasă
și dacă tu...
atunci eu...
ce labirint al sufletului croisem într-o noapte între noi
e trist că n-am știut atâta timp de noi, noi, doi nebuni
noi, amândoi, în șir de doi
începe tu, eu...
tu mă strigai în noapte, chemarea era mută
plutea pe lac un nufăr, iar tu plângeai prin colțuri
te adunam în palmă și printre gândurile lumii
te-am sărutat femeie, ca întâia dată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre tristețe, poezii despre tragedie, poezii despre sărut, poezii despre primăvară sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fiecare cu povestea sa...
nu știu cât pot fi de folos
dacă împart sfârșitul lumii
în două
nu știu dacă pot separa
păsările de cer
apa de matcă
iarba de pământ și
oamenii de visele lor
sunt prea îndrăgostit de viață
ca să pot face asta
dar
nici nu vreau să dau
nimănui socoteală
și mai mult decât atât
cine a iubit va mai iubi
iar povestea oamenilor va
începe întotdeauna
cu a fost odată...
nu știu cât pot să vă mai fiu de folos
timpul mi s-a topit printre oase
și oscilez între două anotimpuri
dar ce mai contează dacă
fiecare poveste începe cu
a fost odată...
(Autor: Teodor Dume)FIECARE CU POVESTEA SA...
nu știu cât pot fi de folos
dacă împart sfârșitul lumii
în două
nu știu dacă pot separa
păsările de cer
apa de matcă
iarba de pământ și
oamenii de visele lor
sunt prea îndrăgostit de viață
ca să pot face asta
dar
nici nu vreau să dau
nimănui socoteală
și mai mult decât atât
cine a iubit va mai iubi
iar povestea oamenilor va
începe întotdeauna
cu a fost odată...
nu știu cât pot să vă mai fiu de folos
timpul mi s-a topit printre oase
și oscilez între două anotimpuri
dar ce mai contează dacă
fiecare poveste începe cu
a fost odată...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre păsări, poezii despre apă sau poezii despre anotimpuri
Că mi te pierd, septembrie, mi-e teamă...
În țipătul de pescăruși strig eu, dar numai păsările-mi înțeleg cuvântul,
că m-a născut din păsări Dumnezeu, doar că n-am aripi pentru zbor și n-am avântul
Să mă înalț la cer, s-ating neatinsul, jinduitoare umbră pe pământ,
să prind în palme, Doamne, necuprinsul, pentru o clipă să fiu ce nu sunt...
Și marea îmi recită din poeme, când face dragoste cu-amurgul pe ascuns
și versul meu de neiubiri se teme, când de furia mării e pătruns...
Suspinul frunzelor de toamnă în cădere îmi este mic dejun, dejun și cină
și totuși mușc din lacrimi cu plăcere, când știu că mai am veri la rădăcină...
Și noapte sunt mai mult decât sunt zi și-n stele mă alint deși la ele eu niciodată nu am să ajung, doar m-amăgesc că-s una dintre ele...
În toate câte sunt mă regăsesc, dar mai ales septembrie mă cheamă și când prin alte luni mă rătăcesc, că nu te mai găsesc îmi este teamă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre vară sau poezii despre toamnă
Seri de mai
curge pârâul în adieri domoale
și luna ni se-arată tremurător pe ape,
se lasă seara-n gura nopții moale
iar ciutele vin cârduri să se-adape.
în vale unde malul se prăvale,
doar ierburile sunt așa fecunde,
pârâul curge-n adieri domoale
și noaptea închide geana peste unde.
din cer cad artificii mii de stele,
pădurea pare un tărâm de vis,
cad toate peste gândurile mele
ca un balsam venit din paradis.
aș vrea, ținându-ne frumos de mână
în seri înmiresmate cu minuni
să-mi fii, iubito, tu pe veci stăpână,
ca doi îndrăgostiți frumoși, nebuni...
nuntiri celeste, timp duios și tern
și pe deasupra doarme luna rece,
ce bine-ar fi să fie așa etern,
dar timpul vremuiește, totul trece...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 mai 2011)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre frumusețe sau poezii despre seară
Pescarul
s-a uscat iarba amurgului
cad frunze, mi-e frig
susură mlaștina, plânge un pârâu
rătăcit într-o vale
în mâini port candela sfântă
căutând pe Isus
sunt suflet pribeag rătăcit între pleoape
trec fugar printre stele, pe ruguri arzând
privesc cerul orb prin bulgări de ceață
fereastra lumii a rămas agățată de un gând
e seară, e târziu și e fum
tropot în zori
caii sălbatici în iarbă
se spulberă lacrimi în vânt
colindă urme pe drum
se stinge tăcerea în tragic suspin
plâng cocoșii sălbatici pe dealuri
eu rătăceam prin vechile scripturi
novice între flori, visător într-un dor
ochii stau să apună, apune timpul opac
foșnesc plopii pe drum
trece viața, iarăși acum
obosit, pășesc desculț printre lacrimi
tristețea a rugint între hrubele lumii
uneori mă încălzesc la focul zărilor
pescar pe o luntre, căutând zadarnic un țărm
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre pescuit sau poezii despre creștinism
La final
am tăcut între gânduri
căutând cine sunt
durerea arde în mine
eu gem în ultim cuvânt
adun stele în palme
căutam un sărut
răsari între clipe
în nopți de delir
rătăceam și priveam cum mă scurg
iarăși și iar prin timpurii globale
mi-era teamă și ochii mă curg
te iubeam femeie, în ultimul burg
priveam lumina cum plânge
mă apropii de cer și e sânge
e jale în lume
și timpul a înghețat între docme
se moare femeie
în altare de dor
dar ce este dorul
decât un tainic fior
se sfarmă statui de pe socluri
credința e furată
pășim singuri și goi
jalnici eroi în noroi
ilogică viață în doi
timpul e scurt pentru noi
cădem printre șoapte uzate
destine uitate, ratate
te caut în noapte
în timpul ucis
dar ce mai e noaptea
decât un fals paradis
mă arde visarea
mi-e dor să te chem
dar ce e chemarea
decât un ultim blestem
ilogici și goi
puri și nebuni, mereu amândoi
în tragic decor ireal
plecăm către cer la final
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre dor sau poezii despre absurd
Ultima cruce
se sfarmă lumea
și pietre se frâng
pe treptele vieții
mă așez ca să plâng
n'am nume, n'am frați
regretele sunt bete
eu zac
singurul om dintre cei ultimi damnați
lângă mine
zac sicriele goale
pe pagina ruptă aștern cuvinte și plâng
nici stele nu cad
e liniște în jur
eu scriu cu morții plângând
se sfarmă cuvinte
mi-e dor să plec și să mor într-un gând
între mine și cer nu sunt scări
le vândusem într-o noapte de beție
pe două țigări
nu am timp de plimbare
o viață pierdută și goală
tăcere, visare, ratare
pășesc pe cărare
printre morții încă vii
mă despart, mă împart între cele
m-am născut ca să mor
azi trăiesc ca să plâng
și scara e ruptă și timpul coboară aiurea
mă așteaptă ultima poartă
pașii mă dor
și iar fug
mă așez lângă cruce
între mine și ani
adorm iar în ploaie
stropii mă ard și iar plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni
Toamnă târzie
luna nopților cea argintie,
stă între moarte și-ntre veșnicie,
autumnale torțe ard pe culmi,
se scutur frunzele din vechi salcâmi.
în melancolic cântec de vioară
cad albe brumele îndecuseară
și se răsfață stelele pe cer
în drumul lor de noapte, efemer.
bruma rece pe foșnitul de foi,
ajunge-n suflete până la noi
și o descoperim cu strigăt mut
și c-un înfrigurat necunoscut.
din răsărit vine miros de iarnă
amestecat cu abur de povarnă,
zorii au vuietul dulce de- aramă,
pruncii se scoală-n dorul de mamă.
un ram mai bate-n geamuri parcă,
ar vrea ca vara să se mai întoarcă
să taie drum cu raze temerare
printre costișe și printre izvoare.
trecut-a viața noastră de prisos
ca frunza lui octombrie pe jos,
tot ascultând cum vine peste noi
această iarnă cu zăpezi și ploi...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre brumă sau poezii despre vioară
Fiecare cu povestea sa...
nu știu cât pot fi de folos
dacă împart sfârșitul lumii
în două
păsările de cer
apa de matcă
iarba de pământ și
oamenii de visele lor
sunt prea îndrăgostit de viață
ca să pot face asta
dar
nici nu vreau să dau
nimănui socoteală
și mai mult decât atât
cine a iubit va mai iubi
iar povestea oamenilor va
începe întotdeauna
cu a fost odată...
nu știu cât pot să vă mai fiu de folos
timpul mi s-a topit printre oase
și oscilez între două anotimpuri
dar ce mai contează dacă
fiecare poveste începe cu
a fost odată...
poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe pământ avem de toate
Timpul vieții ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alți doar din ce au dat
Sunt săraci și bogați
Lași scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburați
Până la cer va urcați
Pe spinări de noi... sclavi.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele,
bune - rele
Și închisori si libertate
Și am putea, și nu se poate
Și noroi și stelei
Voi ce-n lună plecați
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitați ca aveți frați
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncați
Printre stele zburând
Voi degeaba zburați
Când cei subdezvoltați
Se târăsc pe pământ
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele,
bune - rele
Și închisori si libertate
Și-a putea, și nu se poate
Și noroi si stele.
Lumea-i plina de răni
Și de doctori docenți
Și de măști și de vămi
Și de mari inocenți.
Fiindcă nașteți copii
Apărații luptând
Doborâți monștrii vii,
Ce în veac de vecii
......... pe pământ.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele,
bune - rele
Și închisori si libertate
Și am putea, și nu se poate
Și noroi și stele
Între cei care trag
Și acei ce sunt trași,
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de pași.
Între ei sunt sudați,
Un strâmb ideal
Cum sunt bine legați
Condamnați un elan
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele,
bune - rele
Și închisori si libertate
Și am putea, și nu se poate
Și noroi și stele
Fii ai munci aveți
Nădușeala pe piept
Cum stă nurca
Pe-al madamelor piept.
Uni iau alți fac
Uni dorm alți sunt
Între înger si drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Și mai bune si mai rele
bune - rele
Și închisori si libertate
Și am putea
Și nu se poate
Și ruina si cetate,
Genii mari si frunți tembele,
Vânt ce sta și vânt ce bate,
Și martiri dar și lichele,
Nedreptate și dreptate
Si-a putea și nu se poate
Și noroi și stele
cântec interpretat de Mircea Vintilă, muzica de Mircea Vintilă, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre îngeri, poezii despre vamă sau poezii despre sclavie
Cioburi de vise
Aseară, am aruncat cu pietre în cer
și am spart cateva stele.
Au căzut cioburi de vise peste mine
și m-am taiat!
Erau și visele tale printre ele,
visele ce nu le-ai trăit
și le-ai ascuns printre alte vise.
Umplusei cerul cu ele,
le ascunsesei de teamă,
teamă că ai fi putut să le trăiești.
M-am pansat
cu urmele palmelor tale,
au rămas de când
încă zâmbeam pentru doi.
Știu,
nu o să mă mai vindec niciodată,
dar aș arunca
oricând cu alte pietre în cer,
teama însă îmi este
că nu o să mai fie stele de spart
și urmele palmelor tale
or să se usuce între timp!
poezie de Mihail Coandă (4 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică
Întrebare nesfârșită
De ce oare sunt cuprins de îndoieli
de ce oare mă mint ori nu mă mint
de ce în vise sunt speriat și fericit sau nu
de ce sunt optimist și-n orele târzii plutesc
și-n alte dimineți mi-e frică să gândesc
de ce mi-e teamă când mă simt stăpân
iar când sunt amețit sunt sigur că mă pierd?
De ce mi-e dor și te visez mereu
iară privirea ta mă urmărește întruna
și glasul și mila sunt la cheremul tău
când nu mai am puteri să îți ating gândirea
îndepărtărilor pierdute-n eșecuri și în ploi
de ce oare îmi zic... că m-ai iubit sau nu
și sentimentele le-amestec și mă dor?
ce-mi pasă, sunt al nimănui
și nimenea este a mea,
ce-mi pasă?
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre ploaie, poezii despre ore, poezii despre optimism sau poezii despre minciună
Întrebare nesfârșită
De ce oare sunt cuprins de îndoieli
de ce oare mă mint ori nu mă mint
de ce în vise sunt speriat și fericit sau nu
de ce sunt optimist și-n orele târzii plutesc
și-n alte dimineți mi-e frică să gândesc
de ce mi-e teamă când mă simt stăpân
iar când sunt amețit sunt sigur că mă pierd?
De ce mi-e dor și te visez mereu
iară privirea ta mă urmărește întruna
și glasul și mila sunt la cheremul tău
când nu mai am puteri să îți ating gândirea
îndepărtărilor pierdute-n eșecuri și în ploi
de ce oare îmi zic... că m-ai iubit sau nu
și sentimentele le-amestec și mă dor...
ce-mi pasă, sunt al nimănui
și nimeni este a mea.
Ce-mi pasă?
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt liric
știu cine sunt eu cine suntem noi
ne luptăm cu viața ca niște eroi
trecem cu răbdare prin furtuni și ploi
urmând drumul drept nu privim înapoi.
luptăm și cu demoni cu paloș de oțel
dar cum am ajuns în turnul Babel?
timpul nu ne ascultă e mereu rebel
doar cerul se arată prietenos fidel.
eu sunt un clopot între cer și pământ
vântul mă răsucește când mă frământ
mă liniștește refrenul unui cânt
poezia sufletului e tot ce am mai sfânt.
să slăvesc viața e sacru jurământ
dragostea de ea s-o duc în mormânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Declarație de dragoste
eu te imaginez întruna
ca o vioară, ca un cânt,
căci tu îmi ești pe veci stăpâna,
cu tine simt și eu că sunt.
ridic palate de albastru,
plutesc adeseori pe nori,
privesc la tine ca la astru,
când râzi, mereu îmi dai fiori.
s-așterne peste văzul meu
un văl frumos de nebunie
m- ascund adesea-n sânul tău
ca spiridușu-n colivie.
mi-aș pune, zău, capul pe el
să-i ascult durerea-n sânge,
să văd zvâcnetul rebel
și să văd dorul cum plânge.
eu sunt ochiul tău ce vede
zeu alergător prin timp,
vise dulci în risipire
ce mă poartă prin olimp.
bolnav de vini imaginare,
adeseori te văd plutind,
ca o sirenă-n marea mare
și printre valuri vălurind.
să nu mă mângâi niciodată,
să nu-mi pui mâna ta pe frunte
căci mâna ta ce mă atinge
îmi face pletele cărunte.
este în mine atâta vis
ce îl strivesc mereu sub pleoape,
și în albastrul meu iris,
aș vrea să te culeg din ape.
te stingi din ce în ce, te ștergi,
de peste ochiul meu, făptură,
a fost iubire, nebunie?
sau între noi a fost doar ură?
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 iulie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imaginație, poezii despre vinovăție, poezii despre sânge sau poezii despre râs
Între coperți
Câteodată plouă.
Nu există lacrimi suficiente
în cer
pentru începuturi.
Cad șiruri de cuvinte
prin noi,
își fac drum printre pași obosiți
prinzându-i între coperți.
Ne rătăcim acolo, între ele,
idei ce-și inventează mâini
pentru a se putea dărui.
Orizontul se află acolo,
dincolo de sălile de așteptare
cărora nimeni nu le-a construit uși.
Câteodată ninge.
Nu există ninsori suficiente
în cer
pentru a sculpta casă gândurilor
ce se zbat încă
între coperți de oameni-cărți.
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre sculptură, poezii despre inventatori, poezii despre idei sau poezii despre existență