singuratic

Manualul bunului singuratic

Încă te ştie gura mea sărutând lame subţiri
încă te ştiu mâinile mele plânsul fără motiv
vai mie rătăcitor prin oglinzi
firimiturile cerului au amuţit
şi-i atâta linişte
de parcă-aş fi murit în mai multe trupuri deodată.
Cândva stam printre împuşcăturile râsului
sfidam de departe desfrunzitele ore
acum tot mai spăşit înaintez
de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul.
Încă te ştie gura mea sărutând lame subţiri
încă te ştiu mâinile mele plânsul fără motiv
pe străzi amurgite cineva proclamă totemul
iubirii întoarcerea la cărţile care ne-nving
cuvintele trec obosite ca spălătoresele seara
îngerii dorm
prietenii îmbătrânesc în fotografii
Manualul bunului singuratic lâncezeşte-n odăi.

poezie de Daniel Corbu din Manualul bunului singuratic (2005)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste de viaţă

Iubesc ploaia, vântul sălbatic,
zăpada, cernând singuratic.
Şi totuşi insist şi totuşi risc,
să privesc soarele în adâncul luminii.
Căldura lui mă învăluie şi soare devin!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unui fulg

Singuratic
un fulg nostalgic
plutind
dezinvolt s-a aşezat
pe geamul camerei mele.
Iscoditor
sclipeşte uimit
întrebându-mă parcă
de ce m-am topit?

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diastolă 90

(ca răspuns la scrisoarea inimii)
În loc de cafea
un vers de Daniel Corbu
un adagio
la
simfonia vântului de primăvară
un sfat
din
manualul bunului singuratic
şi-atunci
o
ce biblii
ce odisei
şi
ce esopii
încep
să-mi curgă prin sânge
spre
inimă

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transformare

un pion
singuratic
pe eşichierul vieţii
ameninţat
de regi
şi de dame
urmează destinul
stabilit
până la un punct
tranzitoriu
când i se oferă
posibilitatea
unui salt
putând astfel
deveni
cal, turn,
sau nebun...

poezie de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopul singuratic

În a mea copilărie, plopi în sat au fost doar trei
Şi erau înalţi şi mândri, verticali, unul ca altul,
Groşi erau la trunchi şi nimeni nu îi cupridea de-a latul,
Ca în cartea de poveste se comparau cu nişte zmei.

Mai înalt acum atinge, maiestos seninul cer
Răzleţitul plop bătrân, rămas în satulmeu natal,
Care-n zilele când plouă zgârie norii de opal
Şi în viiforul de iarnă nu îi pasă că e ger.

Azi trăieşte singuratic în colţ verde de grădină,
Iar pe lângă rădăcini l-au năpădit muţimi lăstarii
Căci de vechea sa tulpină se legară armăsarii,
Iar în freamătu-nserării frunza-i plânge şi suspină.
Gândul rău s-a pus de omul care-ar fi dorit să-l taie,

Însă nimeni nu va putea avea cândva curajul
Caci putere mare n-are spre ai strămuta tonajul,
Pentru foc e slab, că arde doar cu fum, făr de văpaie.

poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei fecioare

Duduia vesnic citeste ;
Stie clavirul, picteza
Si nopti de-a randul vegheaza,
Si poate, de-aceea slabeste.

Se crede, si unii o spun
Dar totul ramane secret
Duduia viseaza-un poet,
Bizar, singuratic, nebun.

poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diastolă

(ca răspuns la scrisoarea inimii)
În loc de cafea
un vers de Daniel Corbu
un adagio
la
simfonia vântului de primăvară
un sfat
din
manualul bunului singuratic
şi-atunci
o
ce biblii
ce odisei
şi
ce esopii
încep
să-mi curgă prin sânge
spre
inimă
Costel Zăgan, Ode gingaşe

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diastolă 9

(ca răspuns la scrisoarea inimii)
În loc de cafea
un vers de Daniel Corbu
un adagio
la
simfonia vântului de primăvară
un sfat
din
manualul bunului singuratic
şi-atunci
o
ce biblii
ce odisei
şi
ce esopii
încep
să-mi curgă prin sânge
spre
inimă
Costel Zăgan, Ode gingaşe

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

N-ajungem niciodată vreunul dintre noi
la vreun altul dintre noi n-ajungem
cum nu ajunge al pădurii roi
la arborele singuratic, sânger.

Vom pune sănii, noi, ca şi Serghei
dar nu pe vreo zăpadă
ci doar pe ghiaţa lacrimilor în toi
ce stau să cadă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!