Cânta o catirincă
Cânta o catirincă în colțul unei strade,
Cânta o catirincă un cântec de demult;
Erau în el acorduri de triste serenade,
Și fără voie, parcă, am stat ca să-l ascult.
Erau iubiri străbune și parcă-mbălsămate
În cântul ce-alungase tăceri de țintirim.
Așa purtăm cu toții neștiutori în spate
Un cânt ce nu-i al nostru și totuși îl trăim.
Au fost odată inimi ce-au tremurat nebune
În cântecul acela continu și banal,
Ce-l auzim în stradă și-n suflete ne pune
O nostalgie tristă de nopți târzii de bal.
Așa purtând povara, mi-am împărțit eu cântul
Ce l-am crescut în suflet și l-am trăit mereu,
Să-l poarte ca pe-acesta, pe străzi înguste, vântul,
Să fie-al tuturora precum a fost al meu.
. |
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Seară tristă
Barbar, cânta femeia-aceea,
Târziu, în cafeneaua goală,
Barbar cânta, dar plin de jale,
Și-n jur era așa răscoală...
Și-n zgomot monstru de țimbale
Barbar, cânta femeia-aceea.
Barbar, cânta femeia-aceea...
Și noi eram o ceată tristă-
Prin fumul de țigări, ca-n nouri,
Gândeam la lumi ce nu există...
Și-n lungi, satanice ecouri,
Barbar, cânta femeia-aceea.
Barbar, cânta femeia-aceea,
Și-n jur era așa răscoală...
Și nici nu ne-am mai dus acasă,
Și-am plâns cu frunțile pe masă,
Iar peste noi, în sala goală,-
Barbar, cânta femeia-aceea...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre seară, poezii despre promisiuni, poezii despre plâns, poezii despre fumat, poezii despre fum, poezii despre existență sau poezii despre draci
Îngerul
Pe ceruri, în noapte, un înger zbura
Și-un cântec din ceruri cânta.
Și lună, și stele, și norii pe vânt
Uimiți ascultau acel cânt.
Cânta despre drepții cu albe veșminte
Din umbrele raiului sfinte.
Cânta despre Tatăl ceresc, lăudându-l -
Și neprihănit era cântul.
Ducea către lumea aceasta de jale
Un suflet în brațele sale;
Iar cântul rămase în sufletul crud
Uitat în adânc, neștiut.
Și vreme-ndelungă, prin lume, cu dor
Tânji într-un chin arzător,
Nestinsă de tristele omului plângeri,
Cântarea aceea de îngeri.
poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre stele sau poezii despre sfinți
Al cerului Cântec
Al cerului Cântec nespus de frumos
odată, demult, mi-ai cântat
și Glasul Tău dulce, adânc și duios
de-atunci m-a legat, m-a legat.
Simțit-am pe suflet sărutul Tău blând
preasfânt, fermecat, îngeresc
de-atuncea Isuse Te caut plângând
de-atunci Te iubesc, Te iubesc.
Pe brațul Tău dulce odată-am plecat
truditul meu gând să-l alin
și după odihna ce-atunci am aflat
Isuse suspin și suspin.
Cuvântul Tău dulce și cald l-am primit
Isuse, odată, demult
de-atunci însetat, fermecat, fericit
eu doresc și doresc să-l ascult.
Ființa mea-ntreagă Isuse, Te vrea
de Tine-nsetez și doresc
viața, Lumina și Dragostea mea
Isus, Te iubesc, Te iubesc...
poezie celebră de Traian Dorz din Oastea Domnului
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sărut, poezii despre odihnă sau poezii despre gânduri
Rolul meu este să-l învăț pe Dumnezeu să gândească. Până acum a fost dur și foarte serios. Eu l-am învățat că ceea ce crede este o iluzie, că lumea nu e ceva așa de luat în serios, l-am învățat să râdă de el și de propria opera, l-am învățat să se distreze...
aforism de Iustinian Cruceanu (martie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre învățătură, aforisme despre religie sau aforisme despre Dumnezeu
Salcia
În unduioase liniști am crescut
În pure limpezimi de tânăr veac.
Și graiul omului nu-mi fu așa de drag
Cum cel al vântului, pe care l-am știut.
Urzici și brusturi dragi și-ntâi de toate
O salcie cu plete argintate.
Alături viața-ntreagă am trăit
Și-n legănări de ramuri plângătoare
Nesomnul meu se preschimbă-n visare.
Ce straniu e! - am supraviețuit.
Un ciot a mai rămas, un semn tăcut
Și glas necunoscut de sălcii alte
Crescând sub cerul nostru de demult.
Eu tac... De parcă mi-a murit un frate.
poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Valeria Grosu
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tinerețe, poezii despre supraviețuire, poezii despre păr sau poezii despre creștere
Ai fost dezamăgire
Iubirea e pe ducă si nu o pot salva,
Ai fost dezamăgire, n-ai fost ce-am căutat,
Speram să fii aleasa dar nu a fost așa,
Și-mi place să gândesc că nici n-ai existat.
O mare impostoare, un munte de minciuni,
Povești împrăștiate prin lume de nebune,
Mă mir că încă poți cumva să te aduni,
Zâmbești așa ușor, și-n suflet porți cărbune.
Mai multe n-am de spus, ai fost dezamăgire,
Doar o prezență tristă, și promisiuni deșarte,
Simțeam că-mi ești aproape când mă strigai
"-Iubire!",
Nu mi-am închipuit că -mi ești așa departe.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre munți, poezii despre minciună sau poezii despre cărbune
A fost odată, a fost cândva
A fost odată, fost cândva
când lângă mine ea era.
Tot ținându-ne de mână
colindam țara-împreună.
Pe oriunde am umblat
unul lângă altul am stat.
Eram suflet lângă suflet
nu ne despărțea nici tunet.
Viața noastră așa a fost.
Așa a fost, dar nu mai e.
Rămas singur, fără rost,
vreau și eu în veșnicie.
Și-acolo vom fi aproape
cum am fost în toată viața.
Nimic acolo nu desparte.
Acolo-i eternă viața.
poezie de Dumitru Delcă (22 august 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegeri greșite
În fiecare dintre noi există
Câte-o poveste devenită tristă
Și mă gândesc că poate fiecare
A întâlnit iubirea care-l doare
Uităm mereu cu toții, din păcate,
Acele clipe foarte minunate
Ce-au fost trăite, toate, la-nceput
De parcă dintr-o dat' au dispărut
Le îngropăm în lacrimi și regrete
Devin subit ca și inexistente
Și-n loc să mulțumim că le-am trăit
Îi condamnăm pe cei ce ne-au iubit
Tot încercăm să le găsim o vină
Nu acceptăm că toate se termină
Că totuși am iubit și-am fost iubiți
Ne pierdem în durere chinuiți
Și poate de aceea și durează
Ca inima să redevină trează
Alte iubiri ea, poate, să atragă
Putem iubi cu ea o viață-ntreagă
poezie de Adi Conțu (11 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre vinovăție, poezii despre mulțumire sau poezii despre greșeli
Alegeri greșite
În fiecare dintre noi există,
Câte-o poveste devenită tristă
Și mă gândesc că poate fiecare,
A întâlnit iubirea care-l doare.
Uităm mereu cu toții, din păcate,
Acele clipe foarte minunate,
Ce-au fost trăite toate, la-nceput,
De parcă dintr-o dat' au dispărut.
Le îngropăm în lacrimi și regrete,
Devin subit ca și inexistente
Și-n loc să mulțumim că le-am trăit,
Îi condamnăm pe cei ce ne-au iubit.
Tot încercăm să le găsim o vină,
Nu acceptăm că toate se termină,
Că totuși am iubit și-am fost iubiți,
Ne pierdem în durere chinuiți.
Și poate, de aceea și durează,
Ca inima să redevină trează,
Alte iubiri, ea poate să atragă,
Putem iubi cu ea o viață-ntreagă.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzică
Ce cânți, copile? Prin grădini, deodată,
pași și porunci șoptite s-au întins.
Ce cânți, copile? Sufletul tău, iată,
în bețele sirinxului s-a prins.
De ce-l momești? Sunetu-i o-nchisoare
în care el tânjește ostenit.
Ți-i tare viața, cântul și mai tare,
de dorul tău cu jale sprijinit.
Dă-i un răgaz, ca sufletul, cuminte,
să se întoarcă-n marea-nvălmășeală
unde trăia, vast, vesel, înainte
ca tu să-l prinzi în doina ta domoală.
Cum din aripe tot mai trudnic bate,
tu risipi-vei zborul lui mereu,
și-aripile-i de cântec destrămate
n-au să-l mai poarte peste zidul meu
când am să-l chem spre bucurii ciudate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre copilărie sau poezii despre bucurie
E plânsul meu...
Din leagăn, primul grai
A fost un plans.
Dar nu știam atunci
De rostul lui,
De dor,
De bucurie.
Era doar plâns
Nevinovat de prunci.
L-am luat cu noi
Și în copilărie.
Și-am plâns cu el
Dureri și bucurii,
Am învelit
Cuvinte de ocară.
L-am pus peste durerea
De copii,
Ne-am ajutat de el
Să nu ne doară.
Dar am crescut
Și plânsul l-am lăsat.
Din fală, din mândrie
Sau rușine.
Și-atâtea clipe trec...
Neîncetat,
Când trebuie să plângi,
Cînd simți c-așa îți vine.
Eu mi-am ascuns durerea
În cuvânt.
În el ascund
Și stropi de bucurie.
E plânsul meu,
Și pot să-l plâng
Fără ca lacrima să știe.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre cuvinte, poezii despre rușine, poezii despre nevinovăție sau poezii despre mândrie
* * *
Cineva mi-a furat apusul
Îl pusesem la uscat pe linia orizontului
Se jilăvise de roua înserării și
L-am simțit cumva rece când
Mi l-am înfășurat după umeri
Așa că m-am învelit în umbre
Urme
Nu prea țineau de cald dar erau
Tot ce aveam
Cineva mi-a furat apusul
Nu-i nimic
Dacă i-a fost de trebuință...
Doar să știe că văpaia din el
A rămas în ferestre
Dacă te uiți bine ai să-l vezi
După borangicul unui păianjen
Încețoșându-i tremurul luminii
Într-o lampă aprinsă mereu
*
Miroase a petrol și-a gutui
A realitate și vis
Cineva mi-a furat apusul
Se înnoptează
Am să dau lampa
Mai tare
poezie de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre realitate, poezii despre păianjeni, poezii despre petrol sau poezii despre gutui
Ah, femeile! (A fost odată, de demult!...)
A fost odată, de demult,
Când vă iubeam așa de mult,
Când voi erați fermecătoare,
Când să vă-ascult aveam răbdare,
Când versuri eu vă închinam,
Cu vorbe dulci vă cuceream
Și-amor făceam așa de mult,
A fost odată, de demult!...
pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (10 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre femei
Căluțul meu
E trist căluțul meu de la o vreme
Citesc în ochii lui plini de blândețe,
E tânăr și-n putere, nu se teme,
Doar eu mă vait ajuns la bătrânețe.
Grijă-am avut, l-am dus la potcovar,
Picioarele să-l țină, să nu-l doară,
Nu s-a schimbat, ce-i fac e în zadar,
Nu-i bucuros de soarele de-afară.
N-am îndrăznit ca să-l lovesc vreodată
Chiar dac-a fost mai nărăvaș sau tânt
Eu l-am iertat de fiecare dată,
Nimeni pe lumea asta nu e sfânt.
L-am țesălat pe coama-i mătăsoasă,
L-am întrebat de are vreo durere,
L-am mângâiat pe fruntea lui frumoasă
Și mi-a răspuns cu lacrimi în tăcere:
-Mă bate gândul rău și nu mi-e bine,
Mai stai, aș vrea cu tine să rămân,
Mi-e teamă c-ai să pleci de lângă mine,
N-aș vrea să mai cunosc un alt stăpân!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre schimbare, poezii despre picioare, poezii despre ochi sau poezii despre lectură
Inelul
Am plâns destul. De-acum, inelul tău
pe care l-am purtat atâta vreme,
va fi eliberat de rolul său,
căci viața înapoi vrea să mă cheme.
Voi renunța la haine ce-mi ascund
și îmi răpesc prea mult din tinerețe,
în suflet am să-ncerc să mă afund,
să-l ușurez de lacrimi și tristețe.
Voi încerca să fiu cum am mai fost,
să simt, din nou, căldură și lumină,
să încetez cu viața fără rost,
căci sufletul mi-e viu și n-are vină.
Inelul tău, al meu, acum l-am scos,
dar nu te uit, nu pot și nu am cum,
căci tot ce am trăit, a fost frumos
pân-ai plecat pe cel din urmă drum.
Eu am un mâine, am un viitor,
o cale de urmat, necunoscută,
pe care-o voi călca, dar fără dor,
și-n suflet cu iubirea-mi renăscută.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre vestimentație
Unui epigramist insistent
La greu, l-am ajutat mereu
Și-amic i-am fost, așa gândesc,
Dar nu-nțeleg al său tupeu
De-a m-obliga să-l și citesc!
epigramă de Mihai Haivas din revista "Booklook"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre lectură, epigrame despre epigrame sau epigrame despre ajutor
Parfum de epocă
Într-un buchet de flori de toamnă... am pus parfum de epocă,
Un vechi parfum stors din romanțe, din frumuseți îngălbenite.
Parfum de coarde-atinse tandru și veșnic... ca un miez de rocă,
Parfum din vremuri ce sunt duse... parfum din timpuri fericite.
Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de nostalgie,
Un vechi parfum cu iz de-atuncea, când ne iubeam fără păcat.
Parfum de epoci strânse-n viața... cu-aceiași timpi ca-n trilogie,
Parfum din vremuri stinse-n vremuri, odor ce-și n-are duplicat.
Într-un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de tinerețe,
Un vechi parfum, stors din dorințe... păstrat acuma în memorii.
Parfum de nopți topite-n patimi, de nopți cu nuferi de noblețe,
Parfum din vremi demult apuse... din vremi răzlețe prin istorii.
Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de ploi târzii,
Un vechi parfum cu-aromă dulce, cu-aromă coaptă, de demult.
Parfum din stropi de pasiune... ce-au curs prin nopți cu frenezii,
Parfum din vremi... ce-au fost odată, romanțe vechi ce le ascult.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre roci, poezii despre ploaie, poezii despre nuferi, poezii despre galben sau poezii despre frumusețe
Sonetul III
Tot poate zeul. Dar am întrebat
cum te strecori prin corzi de liră
tu, cuget dezbinat? Răscruci se-nșiră
și-n inimi, temple, zeul n-a durat.
Un cântec învățat nu-i râvnă dreaptă
nici dibuiri, nici sârg greu răsplătit;
ființa noastră-i cântecul rostit
ce lesne-i pentru zei. Dar când îndreaptă
pământ și stele zeii către noi?
Iubirea, tinere, nu e ființă
chiar vorbe de rostești cu glas șuvoi.
Învață cântecul să-l uiți de neființă.
Alt suflu-i cântul; iar în jur, părere,
nimic... Zeiescul suflu; adiere.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre răsplată
Păreri de rău
pe ultima zăpadă am tăiat un puigan de cireș
crescut lângă un gard
dintr-o cireașă scăpată poate
din ciocul unui graur
motivele erau atuncea beton
era destul de vânjos
și nu dădea semne de floare
(așa credeam eu)
neplodind de ce să-l mai las
în timp mi-ar fi crăpat
nearmata temelie de gard...
intru în grădină
burnițează e frig vântul bate din nord
o mare mâhnire simt când îl văd
așa prăbușit cu ultimele rămășițe de sevă
în zilele calde ale primăverii
anemic ce-i drept
dar totuși a înflorit
îl ridic să-l duc la grămada de vreascuri
sus îl țin cu toate puterile
recele vânt îl și mă-ndoaie
îi smulge și-mi aruncă în față
ploi de petale...
vâjâie vântul în toată grădina
și-n crengile lui
bocet o fi ori sudalmă
un gând mă întreabă
ce-ai zice de-ai fi în locul lui
și-n vuiet de vânt parcă aud
nenorocitule de ce m-ai ucis...
ca o zdreanță mă simt
am ucis o speranță...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre cireșe, poezii despre zăpadă, poezii despre zile sau poezii despre primăvară
Același cântec vrea Ninlil, din nou
Același răsărit ni-l tremură Nibirul,
luceafărul iubirii,
dar tot mereu e altul,
așa cum peste unduirea eufrată
vedenia și-o tremur trandafirii,
în verde crud de cântec trist,
pe unde-naltul
se rotunjește-a basm cu-a fost odată.
De câte ori îmi ceri
același cântec să-l repet
că unda-i mereu nouă?
Se joacă ghimpul veșniciei
în bob mărunt de rouă,
învecinând safirul străinit în colier
cu-același "te iubesc",
cum dintru început de lumi
n-a fost nici zeu,
nici pământean, să te iubească
precum lăuta de țărână din Sumer.
Văzduhului,
tu ștrengărește,
îi torci din scama unui nor
povestea mea cu leul zburător,
ce pajurei aripile luă cu împrumut
din cer să te răpească.
Nici zeu n-a fost, nici pământean,
precum lăuta mea să te iubească,
dintru adâncuri de dumbrăvi
născute strunii.
Sprâncenele
și le-au zburat lăstunii,
vârful aripei lor scriind
întoarcerea aprilului pe cer,
iar genele,
miresme de santal ce-au înserat ușor
Așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer. 69
deasupra mărilor,
două stihiri fior lângă fior.
Și iarăși strunii voi povesti cântând
de Eufrat, de lună plină și de fragă,
dar cât îmi ești de dragă,
lumina o s-o las,
văzduhurile tale să culeagă
cu primăvara poienindu-și lutul.
Și iar mă-ntreb, ca omul prost, așa,
când te alinți cu nu și nu,
ce-ai face tu,
cu toată veșnicia ta,
dacă-naintea ei nu ar fi fost
sărutul?
poezie de Dumitru Ichim din Așa-i cânta îndrăgostituldin Sumer
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre verde sau poezii despre trandafiri